PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a vorbit despre singurătate și remediul acesteia, comuniunea în rugăciune, în predica rostită la Duminica a patra după Paști, când s-a citit pericopa evanghelică despre Vindecarea slăbănogului de la Vitezda. Ierarhul a constatat că omul nou nu a putut fi realizat de comuniști în trecut și nu va putea fi format nici de progresiști în viitor, deoarece omul nou este cel recreat în Biserică după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Totodată, PS Iustin a subliniat că, pe timpul stării de urgență, nu bisericile au fost închise, ci credincioșii au fost împiedicați de autorități să iasă din casă pentru a se aduna la Liturghie. De aceea, creștinii nu cer „deschiderea bisericilor”, ci posibilitatea de a se reîntoarce la Biserică, pentru că numai comuniunea în rugăciune este soluția pentru starea în care ne găsim, a explicat Episcopul Maramureșului și Sătmarului, citat de Cuvântul Ortodox.

„Trăim vremuri grele și este important sa actualizam [mesajul Evangheliei]...Iată, noi trăim o singurătate mare, în izolare, îngăduită de Dumnezeu, dar trimisa ca ispita de la cel rău – oricum, îngăduită de Dumnezeu, ca nimic nu se întâmplă fără știrea lui Dumnezeu. Și singurătatea este cel mai cumplit lucru. Oricât ar fi omul de bolnav, dacă are pe cineva drag lângă el, suferința lui este alinata, boala este atenuata, durerea lui este mângâiată de prezenta celor dragi. Când nu are pe nimeni însă, e de doua ori îndurerat, suferința se îndoiește sau se înzecește. Asta e expresia slăbănogului din Evanghelie: N-am pe nimeni, Doamne! Și atunci a zis Hristos: Ma ai pe Mine!

Cata singurătate este în lumea aceasta! Trăim în lumea virtuala, comunicam prin mesaje, prin imagini transmise, ne bucuram de tehnologie, dar nu mai trăim în comuniune. Trăim în comunicare, dar nu mai trăim în comuniune. (...) Și, una peste alta, singurătatea noastră a fost sporită de aceasta vreme pe care o trăim și care, iată, ne-a despărțit de doua luni de zile. Ne-a despărțit de Biserica, ne-a despărțit de Hristos, ne-a despărțit de Potir, ne-a despărțit de cele sfinte, de sfintele icoane, de Sfintele Liturghii, de tot ce înnobilează și sfințește, vindeca și tămăduiește viata și ființa noastră. Acestea sunt lucruri existențiale în Biserica, nu este un opium pentru popoare, cum au zis marxiștii, adică o înșelătorie, un drog. Asa li s-a părut lor, [comuniștilor]. Au dispărut din istorie. 

Vin alții, aceștia sunt alta categorie. A spus Mitropolitul Bartolomeu: Se întorc, dragii mei, comuniștii! Aceștia sunt altfel, nu sunt ca ceilalți. Ceilalți [comuniștii români de după anii `60 – n.n.] mai aveau patrie, erau naționaliști, aveau niște principii așa-zis morale, etica lor de partid, o ideologie aparent corecta. Cei care vin acum, progresiștii și neomarxiștii aceștia de astăzi nu au patrie, sunt globaliști, nu au rădăcini, nu au neam, n-au mama, n-au tata, nu au familie, nu au rudenii. Robot, omul nou… Acesta se vrea sa fie omul nou. 

Numai ca Biserica reușește, din mila lui Dumnezeu și prin harul și lucrarea și susținerea Duhului Sfânt și a asistenței lui Hristos, Care ne-a promis asistență, reușește ca omul nou sa fie după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu acest om robotic pe care vor sa îl creeze în lumea de astăzi. Biserica reușește.

Vorbeam de singurătate, ca am trăit-o și o experimentam încă și speram ca încet-încet ieșim din aceasta stare. (...) Am experimentat un fel de temniță în aceasta perioada, așa arată temnița, obligat sa stai la domiciliu forțat. Și atunci soluția pentru aceasta situație este credința în Dumnezeu. Dacă ești un om credincios, în această stare de singurătate și de izolare îți creezi punți de legătură cu ceilalți, comunici mintal, prin gând și prin rugăciune, în duh. (...) Când ești credincios, te rogi pentru ceilalți și ai conștiința că și ei se roagă pentru tine și se creează o punte, se creează o putere, o forță, nu ii zicem energie, ci o forță de har dumnezeiesc, un tunel de har dumnezeiesc între persoane în comunitate, în societate, în Biserică. Asta este starea pe care o trăiești în Biserică, pe care nu ți-o poate oferi nimeni [altundeva]. Simți că ești cu toți împreună, suntem egali, de profesii diferite, de vârste diferite, de nivel de educație diferit, acolo ne simțim egali. Împărații și săracii sunt toți împreună. (...)

Așa am depășit și noi. Noi, clericii, am fost la altar, am slujit, credincioșii au fost la casele lor, izolați, n-au putut să se apropie de biserici. Nu au fost bisericile închise, mie nu îmi place expresia aceasta. Bisericile au fost deschise. Credincioșii au fost opriți să vină la biserică, prin sancțiuni legislative, din cauza ordinelor militare. Bisericile au fost deschise, din când în când s-a intrat în biserică în particular, ușile nu au fost pecetluite ca mormântul Mântuitorului, Doamne ferește, închise cu lanțuri, nu! Este un fel de a spune: „Deschideți bisericile!”. Nu, lăsați credincioșii să se întoarcă la biserică, am spus noi, pentru că clopotele îi cheamă și Hristos îi așteaptă. Asta este soluția pentru starea în care ne găsim – și Biserica este o instituție divino-umană, care luminează, care tămăduiește, care binecuvântează, care înnobilează, care n-a făcut rău vreodată nimănui și nu a produs vreun rău, nu a îmbolnăvit Biserica pe nimeni, ci a luminat, a înnobilat, l-a făcut pe om bun, l-a transformat din om pământesc, din om fără Dumnezeu, în om ceresc, un om nobil, un fiu al lui Dumnezeu.

Să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos ca să ne întâlnească și pe noi de fiecare dată!”, a îndemnat PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în predica rostită la duminica a patra după Paști, în data de 10 mai 2020.

Puteți citi mai mult din spusele ierarhului pe website-ul Cuvântul Ortodox.