„În această seară ne adunăm pentru una dintre cele mai vesele și glorioase etape din toate timpurile, totalul. Și știți ce este asta? 2.50, a 250-a aniversare. Și trebuie să spun asta, unul dintre oamenii mei foarte străluciți din culise a spus: „Nu vă faceți griji, domnule. Putem să o facem. Poate săptămâna viitoare”. Am spus: „Nu merge săptămâna viitoare. Aceasta este marea zi”. Vrem 4 iulie. Nu căutăm altceva în iulie. Pentru că aceasta este a 250-a aniversare a Declarației de Independență. Nimic nu se compară cu asta. Timp de două secole și jumătate, republica noastră americană a stat ca realizarea supremă a istoriei umane. Această țară este casa libertății. Acesta este pământul libertății. Și acesta este un steag. Acesta este stindardul celei mai extraordinare, celei mai excepționale, celei mai incredibile națiuni care a existat vreodată pe fața pământului. Și ne merge mai bine acum decât ne-a mers vreodată înainte.

Știți, oamenii au făcut mai mult bine, au dat dovadă de mai mult curaj, au făcut mai mult progres, au îndreptat mai multe nedreptăți sau au obținut mai multă măreție decât voi, poporul american. Timp de 250 de ani, Statele Unite ale Americii au fost speranța, promisiunea, lumina și gloria printre toate națiunile lumii. Peste tot în lume. Ei încearcă să fie ca noi. Nimeni nu poate fi ca noi. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi întotdeauna așa sau chiar mai bine. Vom fi mai buni. Aici, pe National Mall, celebrăm triumful libertății asupra tiraniei. Victoria libertății asupra opresiunii și victoria durabilă a spiritului american. De la 4 iulie 1776 până la 4 iulie 2026. Date importante. Sunt date mari, două date mari. Și în această seară, țara noastră este mai puternică, mai liberă, mai bogată, mai sigură și mai mândră decât oricând.

Dar totul a început cu miracolul istoriei care trăiește pentru totdeauna în inima fiecărui patriot. La Philadelphia, părinții noștri fondatori au adunat curajul giganților și înțelepciunea secolelor pentru a proclama cu îndrăzneală aceste adevăruri atemporale. Ei au declarat că toți oamenii sunt creați egali. Că ei sunt înzestrați cu drepturi sacre, inalienabile de către mâna Creatorului nostru. Și că printre acestea sunt viața, libertatea și căutarea fericirii, și semnându-și numele pe lista libertății. Acei 56 de patrioți au pus totul în joc. Au pășit pe scena destinului și au obținut o victorie pentru veacuri. Și asta a fost. Și aceasta este o seară pentru veacuri. Cred că acesta este ceva foarte special. Este mai mare decât dacă n-am fi avut fulgerele care bubuie. Am avut fulgere care bubuiau. Dar acest lucru este mai mare, puțin mai incomod. Dar este mai mare, cred că în felul său este mai frumos.

De la început, am fost o națiune care a trăit după motto-ul „victorie sau moarte” și „trăiește liber sau mori”. Unul din 100 de americani și-a dat viața în lupta pentru independență, pentru a ne aminti cine au fost acești eroi și ce ne-au oferit. Suntem onorați să avem aici în această seară, în inima capitalei națiunii noastre, unul dintre primele steaguri americane care au existat vreodată, datând din 1777, poartă cele 13 stele și 13 [dungi].

Aceștia au fost oameni grozavi, puternici, ai căror nepoți incredibili se află întâmplător cu noi în seara aceasta. Și ei stau alături de unul dintre primele steaguri americane care au zburat vreodată deasupra națiunii noastre în expansiune. A fost purtat spre vest chiar când Lewis și Clark și-au început călătoria în 1803. Vă mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult. E grozav să vă avem. E grozav să vă avem aici pentru a onora acest suflet îndrăzneț și indomabil al Americii.

De asemenea, avem primul steag care a fluturat vreodată deasupra uneia dintre cele mai mari realizări arhitecturale din toate timpurile, cred eu, numită Podul Brooklyn. Unul dintre cele mai frumoase poduri din lume. Construit cu mult timp în urmă. În dreapta lui, stindardul care a fluturat deasupra navei noastre amiral după ce Marina Statelor Unite a scufundat flota spaniolă pe fundul Golfului Manila, una dintre cele mai mari victorii navale din istorie. Cam ca victoria noastră recentă prin scufundarea întregii Marine Iraniene, 159 de nave, pe fundul mării, totul făcut într-o clipă, s-a întâmplat foarte repede. Avem cea mai mare armată din lume, iar lângă acesta avem și steagul care a fost oferit acelui taur nemuritor. Doar un fantastic și nemuritor „Rough Rider”, unul și singurul. Și am fost la muzeu cealaltă zi la deschiderea lui. Theodore Roosevelt, când s-a întors triumfător din Cuba, tipărit cu cuvintele „Bine ați venit acasă, colonel Roosevelt”, care este învingătorul de la San Juan Hill. A fost un mare gentleman. Americanii au câștigat Vestul și au construit lumea modernă. Pentru că America este o națiune de câștigători. Și astăzi țara noastră câștigă din nou. Și câștigăm ca niciodată până acum.

America s-a întors și vrem să păstrăm America măreață. Și o vom face prin aprobarea „Save America Act”, ceea ce înseamnă că toți alegătorii trebuie să prezinte un act de identitate, toată activitatea motorizată. Toți alegătorii trebuie să ofere un mic lucru numit dovadă de cetățenie. Și nu vor mai exista buletine de vot prin corespondență, cu excepția cazurilor de boală, dizabilitate, desfășurare militară sau călătorie. Și nu veți mai avea parte de trișat la alegeri. Este foarte simplu.

Împreună, reafirmăm adevărul că forța și puterea americană nu sunt ceva de care să ne rușinăm. Este ceva cu care suntem foarte, foarte mândri. Această țară a fost cea mai mare forță pentru pace și justiție de pe pământ în ultimul secol. Am învins tiranii, am demolat răul și am salvat libertatea iar și iar și iar.

Ken Schubring avea 19 ani când a supraviețuit atacului japonez de la Pearl Harbor, după ce avioanele inamice au scufundat nave precum USS Arizona, el a decis că va ajuta America să riposteze și să câștige. El a vrut să riposteze și să câștige, zburând cu B-29 în Pacific, a luptat din prima zi până în ultima. A fost în război chiar din prima zi și a mers până în ultima zi și până la capitularea necondiționată a inamicului. Am obținut o capitulare necondiționată. El a fost acolo la 104 ani și arată foarte bine, căpitane, Schubring este aici în seara aceasta și salută steagul care a coborât odată cu Arizona la Pearl Harbor, dar a fost ridicat din nou cu ajutorul unor patrioți americani incredibili. Este un simbol al sfidării americane. Vă rog. Mulțumesc. Căpitane. Mulțumesc, căpitane.

Treabă grozavă. Vă mulțumesc foarte mult. Aveți gene foarte bune. Acela este fiul lui. Fiul lui o să fie prin preajmă mult timp. Vă mulțumesc foarte mult, căpitane.

Când a fost Ziua Z în Al Doilea Război Mondial, locotenentul Marinei Arthur Rose a comandat 36 de ambarcațiuni de debarcare ca parte a celei mai mari armade navale din istorie. Amintindu-și acea priveliște, el le-a scris acasă părinților săi: „Ce țară suntem”. La 107 ani, locotenentul Rose este aici pentru a saluta una dintre cele mai prețuite posesiuni ale națiunii noastre. Steagul care a zburat la bordul primei ambarcațiuni de debarcare în Ziua Z și i-a condus pe primii americani pe plajele Normandiei pentru a elibera Europa și a învinge fascismul nazist pentru totdeauna.

Locotenente Rose, sunteți o inspirație pentru această mulțime frumoasă și vă mulțumim foarte mult. Om uimitor. 107... are 107 ani.

Pe Iwo Jima în Pacific, pușcașii marini s-au confruntat cu unele dintre cele mai brutale lupte din istoria războiului. Ei și-au vărsat sângele pentru fiecare centimetru de munte pe care l-au atins. Și când au ajuns la vârf și au ridicat stelele și dungile pentru ca toți să le vadă, a fost atât de special pentru toată lumea de acolo, pentru toți cei de acolo și pentru toți cei care priveau. Nu le venea să creadă. Nu trebuia să se întâmple cu noi. Astăzi este unul dintre ultimii supraviețuitori ai acelei bătălii. Caporalul Marin, Don Graves, în vârstă de 101 ani, și este aici să salute acel steag celebru. El a văzut ascensiunea în gloria de pe Iwo Jima acum 81 de ani. Și cu toții ați văzut acel steag de multe ori. Deci, doamnelor și domnilor, aceștia sunt luptătorii și stindardele „Celei mai mari generații”. Ei sunt cea mai mare generație. Uăsc să recunosc asta, dar ei sunt. Ei au salvat lumea și au făcut America foarte, foarte mândră. Suntem foarte mândri de voi, eroi cu toții. Și după ce am învins fascismul, americanii au rezistat răului comunismului în Războiul Rece. Și așa cum au spus aseară la frumosul Mount Rushmore, ce loc frumos unde Washington, Jefferson, Lincoln și Theodore Roosevelt s-au profilat deasupra umărului meu în timp ce vorbeam.

America nu va fi niciodată o țară comunistă. Nu se va întâmpla. Comunismul este un perdant și întotdeauna va fi. Sistemul comunist este opusul sistemului american, iar sistemul comunist nu a funcționat niciodată. Războinicii noștri nu au luptat cu comunismul pe câmpurile de luptă din întreaga lume doar pentru ca acea amenințare să-și arate capul urât chiar aici în America. Nu o să lăsăm să se întâmple.

Ne place să oprim o astfel de amenințare imediat și înainte de a începe. Este ca un cancer. Trebuie să-l tai. Trebuie să-l tai repede.

În această seară, le mulțumim cu mândrie veteranilor războiului împotriva comunismului, inclusiv caporalului Marin Pat Finn și soldatului de primă clasă Rudy Meekins, care au luptat în faimoasa bătălie de la Chosin Reservoir din Coreea. A fost una dură. Mulțumesc. Pat a luptat în luptă corp la corp cu inamicul. Avea cinci împotriva lui și el era unul. Și după cum puteți vedea, el este prin preajmă să povestească despre asta. Și Rudy a fost rănit de patru ori, dar nu a încetat niciodată să tragă. Și nu a încetat niciodată să înainteze. Și, de asemenea, cu noi este veteranul Sonny Ray, care a luptat eroic împotriva unei forțe inamice de zece ori mai mari decât unitatea sa și a câștigat o Stea de Argint meritată. În această seară, ei salută unul dintre primele steaguri cu 50 de stele care au fluturat deasupra câmpului de luptă. Acesta a fost despre începutul celor 50, și chiar lângă el este unul dintre ultimele steaguri de la Checkpoint Charlie, un loc foarte celebru pe Zidul Berlinului, unde libertatea americană a adus în final comunismul la prăbușire. Vă mulțumesc foarte mult. Sunteți într-adevăr foarte speciali. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

Stelele și Dungile au aruncat secera și ciocanul în uitare înainte și o vom face din nou dacă va fi necesar. Nu cred că va fi necesar. Cred că oamenii au învățat. Au învățat ce să facă și cum să gestioneze asta. Și ne vom descurca foarte bine. Deci, domnilor, vreau să vă mulțumesc foarte mult. Sunteți oameni uimitori, bărbați uimitori.

Vă mulțumesc. Ce ziceți de asta? Ce onoare este să fiu cu ei. Gândiți-vă. 107. Asta e mult. Dar, sperăm, mai are 20 de ani buni în față.

De-a lungul generațiilor, americanii nu au încetat niciodată să se străduiască să ridice umanitatea la noi înălțimi. În 1903, frații Wright din Ohio au împlinit visul străvechi al omenirii de a zbura.

Așa este. Sunt din Ohio. Stat grozav. Și în 66 de ani de la inventarea avionului, americanii și-au înfipt steagul pe Lună. Acum trei luni, i-am trimis pe astronauții americani înapoi pe partea îndepărtată a Lunii. Și de data aceasta, au zburat mai departe de Pământ decât a zburat cineva vreodată. Și iată-i. Deci, în această seară, ni se alătură acel echipaj de la NASA. Artemis, știți, știți echipajul, toată lumea, Artemis II, și toată lumea a privit. Nu e uimitor? Și au devenit foarte celebri. Toată lumea a privit. Eu priveam, nu știu ce era. Acela a atras atenția tuturor. Și împreună cu ultimul om care a pășit pe Lună, astronautul Apollo 17 Jack Schmitt. Mulțumesc, Jack. Arăți de parcă ai putea fi cu ei, Jack. Arăți foarte bine. Arăți foarte bine, Jack. Vă mulțumesc foarte mult. Ce treabă. Toată lumea privea. Eram cu un grup de oameni care în mod normal nu s-ar uita. Și luam o cină mare, și toți au spus că vrem să deschidem televizorul. Vrem să privim Artemis II.

Mulți oameni au spus: „Ce este asta?”. Până la sfârșitul serii, știau că a fost uimitor. Și împreună cu Jared, unde este Jared? Este atât de grozav. Conduce NASA. Ce treabă a făcut. Deci, vreau să vă mulțumesc tuturor. Vă mulțumesc foarte mult. Treabă grozavă. Deci acești campioni ai zborului stau în această seară lângă steagul care a zburat pe avionul fraților Wright pilotat de Orville Wright. Și [acesta este] steagul exact. Foarte istoric. Și sunt onorați să fie aici. Mi-au spus astăzi că au fost cu adevărat uimiți să fie aici cu acel steag. Acesta este un steag foarte special. Dacă ești în lumea avioanelor.

Deci, felicitări tuturor. Treabă fantastică. Foarte mândru de voi. Și am un cadou special pentru acești patrioți. În această dimineață, de ziua de 250 de ani a Americii, un nou steag a fost arborat deasupra Capitoliului Statelor Unite. Și în această seară vi-l prezint vouă, pentru a fi plantat în curând de astronauții americani la următoarea lor întoarcere pe Lună. Și pe lângă asta, le-am dat lor și tuturor marilor eroi pe care i-ați văzut pe scenă în seara aceasta, și câtorva alții care nu au putut ajunge pe scenă, le-am dat o medalie foarte specială de la Casa Albă. Deci este o onoare.

Vă mulțumesc foarte mult, tuturor. Apreciez.

Deci, presupun că vă veți îndrepta spre Marte? Vom merge pe Marte foarte curând. Și cred că este ceva ce avem în vedere. Și vom face Luna și vom merge de acolo. Vom merge pe Marte și vom continua să fim cu mult înainte. Știți, am făcut Forțele Spațiale (Space Force). Acesta a fost ceva cu care am fost foarte mândru. Și unii oameni au zâmbit. Au crezut că este o prostie. Și acum descoperă că este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am făcut.

Pierdeam în fața Chinei și a Rusiei în spațiu. Și acum îi conducem cu pași uriași. Și este un lucru grozav. Și sunt oameni ca aceia care chiar ca tine au făcut să se întâmple. Vă mulțumesc foarte mult, tuturor. Vă mulțumesc foarte mult, Jeff. Așadar, în timp ce celebrăm realizările de neegalat ale Americii și potențialul nelimitat, nu uităm niciodată că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără cei care au dat totul pentru ca noi să putem ajunge în acest al 250-lea an de libertate.

Suntem onorați să ni se alăture 11 membri ai familiilor Gold Star (familii care au pierdut un membru în serviciul militar). Familia Gold Star, acesta este unul dintre marile omagii. Este unul dintre marile. Este una dintre marile onoruri, o onoare grea. Nu există nimic mai greu decât asta. Dar aceștia sunt oameni uimitori. Vă mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc foarte mult. Ieșiți în față. Au trecut prin multe. Vă mulțumesc foarte mult.

Acea persoană specială privește în sus și privește în jos la mamă și tată, soț, soție. Dar ei privesc în jos cu mare mândrie. Știți asta. Știți asta. Și vrem să vă mulțumim că sunteți aici. Vă mulțumesc foarte mult. Și avem medalii pentru voi în culise, le-am adus, am crezut că le voi înmâna cu vreo două ore în urmă. Trei ore în urmă. Dar vom fi în culise și avem medalii frumoase pentru voi, pentru familia voastră de la Casa Albă. Vă mulțumesc foarte mult, tuturor. Vă iubim. În această zi specială de 4 iulie. Vă oferim recunoștința noastră eternă și promisiunea de a răscumpăra sacrificiul eroilor voștri prin păstrarea Americii pe care au iubit-o. Ei ne-au iubit țara. S-au sacrificat. S-au sacrificat pentru tot. Și acești oameni s-au sacrificat pentru tot. Au trecut prin iad. Vă iubim. Vă mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc.

Din 1776 până astăzi, oriunde a fluturat steagul american, a fost un simbol al forței, dreptății și speranței. Pentru că asta sunt americanii. În 1944, o mamă și fiica ei s-au ghemuit în casa lor din Belgia ocupată de naziști și s-au rugat disperate ca țara lor să fie eliberată. Voiau libertate. În timp ce așteptau, au găsit resturi de țesătură și au cusut un steag american de casă. Este frumos, dar făcut în casă. În ziua în care au fost în sfârșit eliberate. Și acesta este cuvântul: eliberate. I l-au dat unui soldat american ca dar. Puțin știau ele că străbunicul acelui soldat nu era altul decât autorul imnului nostru „Star-Spangled Banner”, Francis Scott Key. Și în seara aceasta, următoarea generație a familiei Key este cu noi. Vă mulțumesc foarte mult. Vă rog.

Maiorul Kyle Key a petrecut 23 de ani în armata SUA. Foarte respectat. Și în această seară, el salută cu mândrie vechiul steag care a fost făcut de femeia belgiană atât de frumos. Și cine știa că America înseamnă speranță și libertate? Felicitări. Și vă mulțumesc foarte mult că sunteți aici.

În concluzie, de la o declarație în Philadelphia la victoria de la Yorktown. De la fabricile pline de viață din inima țării la vârfurile înalte acoperite de zăpadă din Alaska, de la frontiera nesfârșită a Vestului sălbatic deschis la magnificele dune de nisip de la Kitty Hawk. De la orizontul strălucitor al Manhattan-ului la partea îndepărtată a Lunii. Doar atât. Și de la capitala acum sigură și frumoasă a Washingtonului. Gândiți-vă. Washington, D.C., capitala noastră, capitala noastră este acum sigură și strălucitoare și frumoasă din nou. Este sigură din nou. A trecut de la un loc foarte nesigur în urmă cu doi ani la unul dintre cele mai sigure orașe din țară, și unul dintre cele mai frumoase, la apele strălucitoare ale Golfului Americii. Nu există nicio provocare pe care americanii să nu o poată depăși. Nu există niciun loc în care să nu putem merge. Nu există niciun obiectiv pe care să nu-l putem atinge. Și nu există nimic din ce americanii nu pot face. Și dovedim asta chiar acum.

Piața noastră bursieră este cea mai puternică din toate timpurile. Avem 19,2 trilioane de dolari investiți în țara noastră, ceea ce este de șase ori mai mult decât s-a întâmplat vreodată înainte. Construim mai multe fabrici în Statele Unite decât oricând înainte. Toată lumea este pentru un caz sau la cel mai înalt număr la care au fost vreodată. Și mai mulți oameni lucrează astăzi în Statele Unite decât în orice moment din istoria țării noastre. Dar în această țară, putem obține cele mai sălbatice și imposibile vise. Și niciun vis din istorie nu este mai mare sau mai incredibil decât cel care a început pe 4 iulie 1776.

Războiul pentru independență a fost lansat de „minutemen”, fermieri, fierari, meseriași care și-au luat mușchetele împotriva celei mai puternice armate de pe pământ, cea mai puternică armată, o armată invincibilă. Până când ne-au întâlnit pe noi. Nimeni nu i-a pus să facă asta. Au luptat pentru că știau că un popor liber trebuie să aibă o țară liberă.

Timp de 250 de ani, națiunile puternice și tiranii teribili, au venit și au plecat. După noi, au venit și au plecat. Dar după două secole și jumătate, această republică americană încă stă înaltă și puternică. Și ne iubim unii pe alții.

Spectacolul din seara asta, ați auzit că s-a terminat. Și ce s-a întâmplat? V-ați întors. Și acest steag american încă flutură. Mândru și liber și frumos. Am prosperat și am înflorit pentru că fondatorii noștri au fost grozavi. Cauza noastră a fost dreaptă. Oamenii noștri sunt curajoși. Cultura noastră este excepțională. Și destinul nostru este scris de Dumnezeu. Și așa cum putem vedea aici în seara aceasta, după 250 de ani, spiritul lui 1776 încă trăiește în noi toți. Încă urlă în inimile capitalei națiunii noastre. Încă arde în inima fiecărui patriot, tună prin fiecare oraș și sat. Și încă luminează întreaga lume cu strălucirea libertății americane. Și nu există nimic ca asta. La 250 de ani. Poate că suntem cea mai veche republică constituțională de pe pământ, dar țara noastră abia începe pentru că ce e mai bun urmează să vină. Acesta este doar zorii Epocii de Aur a Americii.

În această zi de 4 iulie, a 250-a, declarăm, exact așa cum au făcut-o ei acum două secole și jumătate, că pentru țara noastră și pentru copiii noștri și pentru cauza libertății, ne vom duce țara la noi niveluri, la niveluri neatinse. O vom face mai mare, mai bună, mai puternică și o vom iubi și mai mult. Și vreau doar să vă mulțumesc. Și inconveniența fulgerelor poate face asta. Dar fulgerele nu te vor opri niciodată. Și vreau să le mulțumesc tuturor și vă iubim pe toți. Și este o onoare să vă fiu președinte.”