ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Oana Iftime, profesor la Facultatea de Biologie la Universitatea din București, a anunțat într-o postare pe Facebook, că demisionează, după 20 de ani de activitate universitară. Motivul, explică ea, este că nu dorește să subscrie la „cultura lipsei de conștiință profesională și de conștiință, în general”. 
 
Oana Iftime susține, în demisia sa, că viitorii studenți ai Facultății de Biologie au fost lipsiți de activitatea practică, în urma deciziei de suspendare a cursurilor. Profesoara nu înțelege de ce Facultatea a trecut la cursurile online, în condițiile în care deciziile CNSU permit cursurile față-n față, în virtutea autonomiei universitare.

Într-o postare anterioară, Oana Iftime vorbea și despre vaccinuri, afirmând, ca biolog, că eficacitatea vaccinurilor nu poate fi cunoscută. „Așa că, totuși, mai ușor cu reclama, căci nu suntem comercianți.”, afirma doamna profesor, fapt reclamat și de ActiveNews la CNA și Colegiul Medicilor.
 
Redăm integral textele doamnei Oana Iftime, însoțite de actul demisiei:

„Demisia. A mea, nu a altcuiva. Am depus actul, odată cu încheierea acestui semestru plec, după douăzeci de ani petrecuți în universitate. De ce? - Fiindcă nu doresc să subscriu la cultura lipsei de conștiință profesională și de conștiință, în general.

Din Facultatea de biologie nu putem trimite în societate „absolvenți” care la o viitoare epidemie, pandemie, sau pur și simplu în activitatea profesională uzuală să fie pericole pentru sine și pentru ceilalți, prin insuficienta pregătire și nu în ultimul rând prin atitudinea care li se insuflă acum.

Am văzut un scurtmetraj ocazionat de pandemie, cu o intrigă simplă: o femeie care locuia singură, în „siguranța” și „confortul” propriului apartament, se pomenește la ușă cu fetița unei vecine, cerând ajutor pentru mama ei, căreia i se făcuse rău în casă, poate de la COVID, poate de la altceva. Și spectatorul asistă la zbaterea acestei femei, care se chinuie mult până să aleagă să dea cu piciorul „siguranței” și „confortului” și să-și ajute vecina.

Acel personaj de film a ajuns la concluzia că o „siguranță” și un „confort” cărora le jertfești umanul din tine trebuie abandonate, până nu te înghit și nu te elimină digerat și transformat în altceva. Pare-se, însă, că astfel de concluzii aparțin cu predilecție personajelor fictive. În lumea reală „se face” să jertfești totul „siguranței” și „confortului” propriu: relațiile interumane, morala comună, etica profesională, propriul suflet.

Suum cuique. Dar dacă așa merg lucrurile, meargă fără mine.

Nu-mi fac iluzia că demisia mea va schimba ceva în instituție, unde, de altminteri, ceea ce s-a petrecut acum reprezintă doar vârful de moment al aisbergului. Sper doar ca măcar câteva persoane să se oprească, să reflecteze asupra celor scrise aici și să-și pună acea întrebare-cheie cel mai adesea lăsată, în contemporaneitate, să zacă la marginea drumului pe care ne găsim ca angajați într-o cursă dementă: „Încotro ne îndreptăm, totuși?!”

Instituția pe care o părăsesc este doar o minusculă parte dintr-o societate care se năpustește asupra omului, pentru a-l impregna cu materialism și păsare-numai-de-sine încă din fragedă copilărie. Pandemia nu a fost decât o ocazie de a se manifesta mentalități care sunt demult prezente, stricându-ne viețile, infectându-le în moduri infinit mai rele decât COVID-ul și de care se va muri pururea, cu o moarte extrem de urâtă.

Căci, după cum s-a putut constata, COVID-ului îi supraviețuiesc majoritatea celor care se îmbolnăvesc, pe când dezumanizarea nu are același prognostic, nici la nivel individual, nici de grup. Ar trebui ca oricui, idealist sau materialist, să îi fie clar acest aspect, pornind de la istoria marilor civilizații nimicite de propria opțiune către decadență...

- Le rămân recunoscătoare tuturor studenților mei care de-a lungul anilor au muncit cot la cot cu mine, răsplătind astfel cu asupra măsură, prin atitudinea lor serioasă și responsabilă, eforturile pe care le-am făcut pentru a-i instrui într-o privință sau alta, în frumosul nostru domeniu. O să-mi amintesc mereu cu drag și de cei mai puțin harnici, fiindcă „ai mei” ați fost, cu toții, având aceeași datorie față de toți, iar din anii petrecuți alături de voi am păstrat o bucurie pe care nu mi-o poate lua nimeni.

- Le doresc stăruință, spor și inimă ușoară colegilor despre care știu că sunt de partea „personajelor de scurtmetraj”, dar consideră că încă se mai merită să rămâi să te lupți cu balaurul de pe spinarea lui...

- Adio, unibuc!

Într-o postare anterioară, aceasta scria: 

Văd că se face o reclamă necondiționată vaccinurilor anti-COVID, inclusiv de către unii colegi biologi. Ar fi, totuși, cazul să fim mai puțin luați de val decât nespecialiștii.
 
 
De principiu sunt pro-vaccinare. De principiu sunt pentru promovarea a orice este nou și util. Nu este onest, însă, să spunem, la acest moment, că vaccinurile anti-COVID bazate pe ARNm sunt în mod cert niște produse bune. Rămâne de văzut, tabloul se va completa în urma administrării la un număr mare de subiecți.
 
Până una, alta:
 
Posibilitatea de a folosi ADN si ARN în vaccinuri se studiază de prin anii ‘90, fără vreun succes notabil, până la "hiturile” anti-COVID din 2020, avizate prin proceduri accelerate.
 
Există studii precedente nebuniei COVID care arată că (în unele situații experimentale) a fost suficientă o cantitate mică de ARNm administrat cu scop de vaccinare pentru a determina răspuns imun, dar există și cele care arată limitările legate de transportul și biodisponibilitatea ARN. Limitări care ar trebui să fie clare, de altfel, pentru oricine are cunoștințe de biologie generală de nivel universitar și nu le-a uitat (sau a ajuns să le ignore) în urma monospecializării, ori a mutării atenției pe spaime personale - de COVID, de a nu fi considerat, cumva, "anti-vaccinist”, ori mai știu eu de ce, real sau potențial (condiționarea de către angajator, șamd).
 
Limitările sunt legate de aceea că: 1. liposomii sunt citotoxici, așa că celulele pot muri până să ajungă să utilizeze ARN transportat de către aceștia; 2. Doar o parte din ARN internalizat va fi utilizat de către celulele supraviețuitoare, datorită mecanismelor intrinseci de apărare contra ADN și ARN străin.
 
Nu în ultimul rând, aceste produse sunt foarte sensibile, așa că eroarea umană la manipulare este un factor serios de luat în considerație ca afectând, potențial, eficacitatea procedurii.
 
Trebuie menționat și faptul că au avertisment privitor la potențiale reacții alergice - și nu este unul general, pus acolo ca să fie producătorul "acoperit” și pe direcția asta, ci unul care în cazul utilizării ADN și ARN este specific și de luat în considerație.
 
Poate vaccinurile acestea chiar vor fi eficace, poate nu. Cert este că imunitatea conferită (dacă totul merge bine și ea apare) nu este permanentă și că este neclar la ce interval ar trebui repetată administrarea. În orice caz, tot va trebui să nu ne suflăm unii altora în nas virusuri, fie acestea cele n corona circulante, gripal, etc, să ne spălăm pe mâini, șamd. Lucruri pe care ar fi trebuit să le știm și să le aplicăm de dinainte de COVID, de altfel.
 
Iar eficacitatea reală s-ar putea determina doar prin analize (titrarea anticorpilor) realizate la persoanele vaccinate - altminteri, faptul că mulți dintre cei vaccinați nu vor face boala, sau vor face forme ușoare se poate foarte bine datora mersului natural al lucrurilor, odată ce virusul a pătruns în populație.
 
Așa că, totuși, mai ușor cu reclama, căci nu suntem comercianți. Un pic de măsură ar putea avea rezultate mai bune decât vorbele mari gratuite. Vom vedea, sperăm ca vaccinurile să dea bune rezultate, asta este tot ce se poate spune la acest moment, în mod echilibrat.”