ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!




Florin Busuioc, vedeta de la ProTV, povestește cum și-a abandonat familia și fiul la doar o lună după naștere – și asta deoarece i-ar fi stânjenit cariera.

 „Mi-am lăsat familia și nu regret. Pentru că dacă n-o lăsam, n-aș fi fost astăzi aici, pentru că se împiedicau cariera și devenirea mea de condiția de a fi acolo, în familie.”

 Asta după ce l-am văzut acum câteva zile pe Florin Iaru cum povestea cum făcea cu mâna lui avorturi, fără să aibă vreo pregătire medicală, în anii 1980. Și nu numai că arăta că nu regretă în nici un fel – ci spunea că se consideră un erou, un soi de „salvator”. Nici o vorbă despre riscurile presupuse de asemenea intervenții clandestine – ca să nu mai vorbim despre viețile copiilor (câteva zeci? câteva sute?), despre destinele pe care le-a curmat cu mâna lui.
 
Florin Busuioc și Florin Iaru sunt vedete, persoane publice, apar toată ziua pe la televizor, pe la televiziunile mainstream. Amândoi sunt dați ca exemple, sunt eroizați în aceste vremuri cu susul în jos, deși amândoi fac bravură din niște acte imorale – în cazul lui Iaru, face bravură din niște acte scelerate și barbare. Și nu văd pe nimeni în mass-media care să ia atitudine, să spună ceva vizavi de aceste lucruri.

 Acum o lună, un preot, prof. Vasile Răducă, a fost linșat de toată mass-media deoarece spusese prin luna aprilie, la un post de nișă (Radio Trinitas), niște lucruri controversate cu privire la viol, contracepție și avort, într-o emisiune a cărei înregistrare nu s-a păstrat. Nici nu mai contează ce a spus părintele Răducă – a rămas doar ideea că „femeilor le place violul”. Sigur, aici e în mare parte vina celui care a făcut declarația, și care a folosit un limbaj biologic și fiziologic nepotrivit cu profesia lui și cu menirea lui; și care nu a avut suficientă grijă să elimine confuziile nici în dreptul la replică publicat ulterior.

Dar pe fond, dincolo cu aberațiile despre viol, părintele Răducă avea dreptate, în ceea ce privește contracepția; aceasta e poziția oficială a Bisericii, nu a inventat-o el; și catolicii au aceeași poziție. Și avea dreptate și în ceea ce privește avortul – ce vină are o ființă nevinovată, un copil nevinovat, și de ce trebuie condamnată la moarte? Și aici, și ortodocșii, și catolicii au aceeași poziție clară – părintele Răducă nu avea cum să spună altceva.

 Dar nu a fost zi de atunci în care cineva să nu își amintească undeva (la TV, radio, pe Fb) despre „ce a spus Răducă cu violul”. Afirmația a fost asociată până și cu cazul din Caracal – cineva, un „politolog”, a zis la TV nici mai mult, nici mai puțin că Biserica ar fi vinovată moral pentru cazul din Caracal – din cauză că spusele părintelui Răducă l-ar fi încurajat pe criminal (sau ceva pe acolo). În mod sigur, criminalii și violatorii în serie ascultă Radio Trinitas sâmbătă de sâmbătă, la ora 11.

Revenim la spusele celor două vedete – care vedete nu apar din an în paște la un post oarecare de niștă, ci apar toată ziua în mainstream. Unul se laudă cum ucidea copii, deoarece acei copii ar fi împiedicat carierele unor femei – și se consideră un erou pentru asta; altul spune că nu regretă că și-a abandonat copilul de o lună – deoarece acel copil i-ar fi împiedicat cariera. Și nimeni nu se sesizează, nimeni nu face scandal în mainstream, pe nicărieri. Nici un jurnalist sau „politolog” nu asociază eroizarea crimei cu Caracalul. Deși, cum am spus, e vorba de niște acte pur și simplu scelerate și barbare; e vorba despre eroizarea abandonului, sau a crimei, în numele „carierei”.

 Nu îl scuz pe părintele Răducă, dar ceea ce spun Florin Iaru și Florin Busuioc mi se pare cel puțin la fel de grav, venind din partea unor persoane publice. Și mult mai vizibil(e). Și să urli pe toate canalele despre unul, și să nu sufli nici măcar un comentariu de subsol, pe nicăieri, despre ceilalți doi… Asta ne e mass-media „imparțială” și „obiectivă”… Și asta e lumea în care trăim și în care ne creștem copiii.