ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Răspunsul depinde de ce doriți de la vot. Care sunt criteriile dvs? Votați candidatul cu fața cea mai „prezidențiabilă”? Pe cel mai „tehnocrat”? Pe cel mai „elevat” cultural? Pe cel care susține valori creștine și tradiționale? Valori suveraniste? Pe cel anti-sistem? Pe cel mai competent? Votați pragmatic, analizând situația conjunctuală? Sau votați... după conștiință?

Dacă alegeți candidatul după fața cea mai „prezidențiabilă” de pe afișele electorale, acesta ar fi KW Iohannis.

Dacă îl alegeți pe cel mai „tehnocrat”, acesta ar fi Dan Barna.

Dacă îl alegeți pe cel mai „elevat”, acesta ar fi Theodor Paleologu.

Dacă votați candidatul pro-familie, acesta este Cătălin Ivan.

Dacă votați candidatul suveranist, aceștia sunt... Kelemen Hunor și/sau Ninel Peia.

Dacă votați candidatul cel mai șters, acesta este Mircea Diaconu.

Dacă votați candidatul „anti-sistem”, acesta este Alexandru Cumpănașu.

Dacă votați candidatul cel mai competent și pregătit, acesta este din nou... Kelemen Hunor.

Dacă votați conjunctural, ca să nu intre Dan Barna (elgebete, progresism și globalism pe pâine, știți dvs.) în turul al doilea, atunci nu vă rămâne decât să votați Viorica Vasilica Dăncilă.
Dacă votați, în sfârșit, după conștiință, atunci nu aveți decât să vă anulați votul. Vedem imediat de ce.

KW Iohannis o fi devenit „poster boy” prezidențiabil, dar mulți îl compară, mai degrabă, cu un șifonier sau umeraș de costum. Un candidat total absent din dezbaterea electorală și care nu a dat nici un interviu în ultimii cinci ani. Și care doar lansează mesaje scrise, când băieții de la butoane întorc de câteva ori cheița. S-a remarcat, zic mulți, printr-un șir lung de sfidări la adresa Constituției și a statului de drept (cu care altfel este toată ziua în gură). E și cel care i-a numit pe toți susținătorii referendumului pentru familie „fanatici religioși” și „infatuați”.

Dan Barna e „tehnocratul” care ne propune libertinajul sexual instituționalizat, atacarea Bisericii și a preoților ca program electoral, condamnări prin ordonanțe de urgență pentru „dușmanii poporului”, totul pentru promisiunea de a ne face „fericiți în România”. Nu e doar candidatul noului FSN cu față „progresistă”, e un demn urmaș al tovarășului Lenin. Despre cei 36 de milioane de euro delapidați din fonduri pentru copii handicapați, bani de la UE, nici nu mai are rost să mai zic. E un detaliu colateral despre generalizarea „baronismului” în România, dar nu acesta este principalul motiv pentru care ar trebui să ne ferim ca de „ciuma roșie” de Dan Barna.

Theodor Paleologu este candidatul cel mai „intelectual” și pare a fi opțiunea unei anumite părți a taberei conservatoare. Dar în această campanie a pescuit cu mesaje mai mult spre tabăra USR, și a spus chiar că l-ar pune pe Cioloș prim-ministru. Fără șanse reale dincolo de un bazin de 5-6%, pare să fi fost „iepurele” lui KWI. Cei care caută în el un lider creștin nu-și amintesc să-l fi văzut remarcându-se la referendumul pentru familie sau luând atitudine pe vreo altă temă critică (educația parentală, respingerea parteneriatelor civile, a educației sexuale olbigatorii în școli, etc). Ar mai fi și asocierea cu partidul condus de un anume Petrov. În dezbateri a fost șters și a reluat în mare parte hiturile de mult răsuflate ale lui Petrov („DNA să vină să vă ia”, etc.). 

Cătălin Ivan susține, într-adevăr, temele pro-familie și chiar pro-viață și merită remarcat curajul său de a vorbi în public, chiar în campania electorală, despre aceste teme. Însă felul cum a strâns cele 220.000 de semnături a ridicat pentru mulți semne de întrebare. Le-a strâns în condițiile în care nici măcar nu-și anunțase intenția de a candida și fără să fi făcut vreo campanie, în prealabil. Să ne amintim că Liviu Pleșoianu, de pildă, a ieșit devreme din cursă deoarece a reușit să strângă doar 140.000 de semnături – făcând o campanie destul de vizibilă, cu resursele pe care le-a avut el. Altfel spus, dacă și aici și-a băgat coada Tante Varvara...

Kelemen Hunor a atacat deschis protocoalele secrete și a spus că „justiția nu trebuie să fie un câmp tactic”. A dat răspunsuri foarte bune cu privire la Schenghen (vorbind despre olandezii care ne țin în loc) și a cerut interdicție pentru tăiatul pădurilor în scop industrial pe 10 ani. A atacat direct Schweighofer – ceea ce nimeni nu a mai îndrăznit să facă. Eu unul l-aș vota. Singura lui mică problemă este că e... Kelemer Hunor (despre Ninel Peia nu comentez nimic – „stuntul” cu dispariția lui în ultima săptămână înaintea alegerilor spune multe).

Mircea Diaconu s-a remarcat prin lipsa oricărei încercări de a se remarca, pornind chair de la sloganul său, „un om”. Poate fi și aceasta o strategie, mai ales când pescuiești în bazinul PSD și rolul tău pare a fi acela de a înjumătăți electoratul candidatului PSD. Mi-a plăcut răspunsul lui cu privire la protejarea pădurilor: și el propune interdicție pe cel puțin 10 ani la tăiatul în scop industrial. Nu am înțeles de ce a refuzat să participe la dezbaterile electorale. Poate l-aș fi luat în serios, dacă în spatele lui nu ar fi fost... Victor Ponta. Și știm sau bănuim cu toții cine e în spatele lui Victor Ponta.

Alexandru Cumpănașu a încercat să fie candidatul „antisistem” în această campanie la fel de ștearsă ca sloganul lui Mircea Diaconu. A reușit să ducă abjecția pe noi culmi, ceea ce e o perfromanță destul de dificilă, în atmosfera noastră deja atât de toxică. Inclusiv prin pretenția, cel mai probabil falsă, că nepoata sa ar fi fost găsită în viață, în Italia.

Încă o dată, candidatul cel mai pregătit și competent din această cursă pare să fie... Kelemen Hunor. Cu câteva clase deasupra contracandidaților săi.

La polul opus este Viorica Vasilica Dăncilă. Ajunsă în fruntea partidului și în rolul de candidat printr-un context de împrejurări nefaste, în primul rând, partidului. Cei care văd în USR drept ceea ce este – adică PSD „pe steroizi” și cel mai mare pericol, din acest moment, pentru România, o vor vota strict pentru a se asigura că nu vom avea un tur 2 de rău augur, ca să nu zic de coșmar KWI – Dan Barna.

Mai rămâne și votul „după conștiință”. Cei care își dau seama că toate opțiunile din această listă sunt „virusate” vor pendula între un vot „pe valori” fără nici un entuziasm; un vot pragmatic; sau anularea votului.

Suntem la finalul uneia dintre cele mai șterse campanii pentru prezidențiale din istoria postdecembristă, o campanie fără nici o miză. Și cam așa arată peisajul. Mergeți la vot ca să vă faceți datoria de cetățeni și mai ales ca să nu voteze alții în locul dvs. Votați după conștiință – și nu vă puneți mari speranțe în votul de mâine.