Bruxelles, 8 ianuarie 2025

CĂTRE: Dna Marta KOS

Comisar european pentru vecinătate și extindere

Obiectul scrisorii: Necesitatea înregistrării de către Serbia a unor progrese tangibile și durabile privind aplicarea acquis-ului comunitar și a standardelor europene în domeniul drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, cu referire specială la cazul minorității naționale române din Serbia de Răsărit.

Stimată doamnă Comisar,

Republica Serbia a primit statutul de țară candidată la aderare în martie 2012. În conformitate cu decizia Consiliului European din iunie 2013 de a deschide negocierile de aderare cu Serbia, Consiliul a adoptat în decembrie 2013 cadrul de negociere. Negocierile de aderare UE-Serbia au început în ianuarie 2014. Până acum au fost deschise 22 din cele 35 de capitole de negociere.

Minoritatea națională română din Serbia este una dintre cele mai numeroase din această țară, alături de minoritatea națională maghiară. Românii din Serbia locuiesc atât în nordul Dunării, în Provincia Autonomă Voievodina, unde se bucură de toate drepturile rezervate minorităților, cât și în Sudul Dunării, în văile râurilor Morava, Timoc și Dunărea, unde nu se pot bucura de aceleași drepturi ca și românii din Voievodina.

Minoritatea română din Republica Serbia înregistrează o prezență semnificativă în 241 de localități, distribuite geografic astfel:

·        202 localități în Serbia de Răsărit (văile Timocului, Dunării și Moravei), dintre care 154 de localități preponderent românești și 48 de localități mixte (româno-sârbești);

·        39 de localități preponderent românești sau mixte în Provincia Autonomă Voievodina.

Minoritatea română din Serbia este estimată la circa 330 000 de persoane, distribuite geografic aproximativ astfel:

·        circa 300 000 în Serbia de Răsărit (cca 90,1% din total), care se autoidentifică în limba maternă ca români, iar în limba sârbă sunt numiți „vlahi”;

·        circa 30 000 în Provincia Autonomă Voievodina (cca 90,9% din total), care se autoidentifică în limba maternă ca români, iar în limba sârbă sunt numiți cu același termen - români.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția nr. 1632 (2008) cu privire la situația minorităților naționale din Voievodina și a minorității etnice române din Serbia. Prin acest document, APCE a invitat autoritățile competente ale Republicii Serbia, între altele:

-         să suprime diferențele regionale existente în termeni de garantare efectivă a drepturilor minorităților (în special privind folosirea limbilor minoritare în administrație, învățământ în limbile minoritare, libertatea religiei etc.) punând plenar în operă, pe întregul său teritoriu, legislația existentă în această materie;

-         să ia măsurile necesare pentru a le facilita vlahilor/românilor care locuiesc în estul Serbiei (în văile Timocului, Moravei și Dunării) accesul la învățământ, la mass-media și la administrație publică în limba lor maternă, și de a le oferi mijloacele pentru a-și ține serviciile religioase în această limbă;

-         să identifice și să aplice soluții tehnice care să le permită persoanelor din estul Serbiei să recepționeze emisiunile în limba română emise în Voievodina.

Constat cu regret că Republica Serbia, în ultimii 16 ani, nu s-a conformat cererilor Consiliului Europei cuprinse în Rezoluția nr. 1632 (2008) adoptată de APCE.

Astfel, Episcopia Daciei Felix a Bisericii Ortodoxe Române poate desfășura activități în mod legal doar în Nordul Dunării, întrucât autoritățile guvernamentale sârbe practică în continuare diferența de tratament regional a cetățenilor și refuză să recunoască Vicariatul Ortodox Român al Timocului, înființat de Episcopia Daciei Felix în anul 2012. Aceste diferențe de tratament sunt explicate de autoritățile sârbe prin „normele canonice ale Bisericii Ortodoxe Sârbe”, fapt ce nu poate fi acceptat din perspectiva normelor și standardelor europene în materie de minorități și libertate religioasă. Legislația sârbă privind cultele religioase și practicile guvernamentale în domeniu rămân astfel neeuroconforme.

De asemenea, constat că autoritățile guvernamentale sârbe nu au întreprins nimic pentru ca emisiunile de radio și televiziune în limba română realizate și difuzate în Provincia Autonomă Voievodina, unde locuiesc mai puțin de 10% dintre membrii minorității române, să fie difuzate și în partea de răsărit a țării (văile Timocului, Dunării și Moravei), unde locuiesc peste 90% dintre membrii minorității naționale române.

Faptul că în Serbia de Răsărit (văile Timocului, Dunării și Moravei) nu există nicio instituție de învățământ în limba română este unul bine cunoscut.

În legătură cu problematica minorității naționale române din Serbia de Răsărit doresc să vă aduc în atenție și chestiunea implicațiilor nefaste asupra minorității înrudite române pe care le are intervenția economică a companiei chineze Zi-Jin. Am fost sesizat de către Partidul Neamului Românesc din Serbia care ne-a transmis un Protest privind extinderea ilegală și necontrolată a carierelor miniere și încălcarea Constituției Serbiei și a legilor în procesul de expropriere a terenurilor de către compania Zi-Jin. Pentru conformitate, alăturăm la prezenta textul Protestului în limba engleză (14 pagini).

Apreciez faptul că aspectele legate de minoritățile naționale și protecția mediului au făcut, de principiu, obiectul Raportului (Documentului de lucru al Staff-ului Comisiei) privind Serbia pe anul 2022^[1] și 2023^[2].

În calitate de membru al Parlamentului European ales din partea României sunt preocupat îndeaproape de situația culturală și identitară dificilă a minorității naționale române înrudite din Republica Serbia.

Consider că în procesul de negociere cu Serbia, Comisia Europeană trebuie să insiste asupra necesității ca acest stat candidat la aderare să se conformeze standardelor și normelor europene în domeniul drepturilor fundamentale ale omului, mai cu seamă a celor privind minoritățile naționale, inclusiv dreptul la un mediu ambiant curat și eliminarea oricărui risc de strămutare forțată.

Sunt de părere că, din această perspectivă, situația minorității naționale române din Serbia de Răsărit va trebui examinată în cadrul negocierilor pe marginea capitolelor 20 „Politica privind întreprinderile și industria”, 23 „Justiție și drepturi fundamentale”, 26 „Educație și cultură” (închis provizoriu) din clusterul 1, precum și a capitolului 27 „Mediu și schimbări climatice” din clusterul 4.

Intervin respectuos în acest sens și exprim convingerea că aspectele pe care vi le-am sesizat prin prezenta vor face obiectul preocupării Comisiei, precum și al condiționărilor rezonabile care să conducă la un cadru legislativ și la practici euroconforme în Serbia.

Consider că instituțiile Uniunii Europene trebuie să reacționeze prompt și adecvat la gama de probleme menționate aici, având în vedere candidatura Serbiei la aderare și privilegiile acordate în acest sens. Respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților naționale, trebuie să fie o condiție sine qua non pusă Serbiei în procesul de aderare la UE.

Aș fi bucuros dacă am putea discuta aspectele abordate în această scrisoare în cadrul unei întrevederi la biroul dumneavoastră, într-un timp pe care îl veți găsi potrivit. În acest sens, atât eu, cât și echipa mea de consilieri vă stăm la dispoziție pentru orice alte informații suplimentare, precizări sau detalii.

Vă rog, stimată doamnă Comisar Marta Kos, să primiți asigurarea deplinei mele considerații.

Brussels, 8th of January 2025

TO: Mrs. Marta KOS

European Commissioner for Neighborhood and Enlargement

RE: The necessity for Serbia to achieve tangible and sustainable progress in implementing EU acquis and European standards regarding the rights of national minorities, with specific reference to the Romanian national minority in Eastern Serbia.

Madam Commissioner,

The Republic of Serbia was granted candidate status for EU membership in March 2012. Following the European Council's decision in June 2013 to open accession negotiations with Serbia, the Council adopted the negotiation framework in December 2013. The EU-Serbia accession negotiations began in January 2014. To date, 22 out of 35 negotiation chapters have been opened.

The Romanian national minority in Serbia is one of the largest minorities in the country, alongside the Hungarian national minority. Romanians in Serbia reside both north of the Danube, in the Autonomous Province of Vojvodina, where they enjoy all rights granted to minorities, and south of the Danube, in the Morava, Timok, and Danube valleys, where they do not benefit from the same rights as Romanians in Vojvodina.

The Romanian minority in Serbia has a significant presence in 241 localities, distributed as follows:

• 202 localities in Eastern Serbia (Timok, Danube, and Morava valleys), comprising 154 predominantly Romanian localities and 48 mixed Romanian-Serbian localities;
• 39 localities predominantly Romanian or mixed in the Autonomous Province of Vojvodina.

The Romanian minority in Serbia is estimated at approximately 330,000 persons, geographically distributed as follows:

• Around 300,000 in Eastern Serbia (approximately 90.1% of the total), who identify as Romanians in their mother tongue but are referred to as "Vlachs" in Serbian;
• Around 30,000 in the Autonomous Province of Vojvodina (approximately 9.9% of the total), who identify as Romanians in their mother tongue and are also referred to as Romanians in Serbian.

In 2008, the Parliamentary Assembly of the Council of Europe adopted Resolution No. 1632 regarding the situation of national minorities in Vojvodina and the Romanian ethnic minority in Serbia. This resolution urged the Serbian authorities, among other things:

1. To eliminate regional disparities in the effective guarantee of minority rights (particularly regarding the use of minority languages in administration, education, religious freedom, etc.) and to fully implement existing legislation on minorities across its entire territory;
2. To take measures facilitating access for Vlachs/Romanians in Eastern Serbia (Timok, Morava, and Danube valleys) to education, media, and public administration in their mother tongue, and to provide means for religious services in their language;
3. To identify and implement technical solutions allowing people in Eastern Serbia to access Romanian-language broadcasts from Vojvodina.

It is with regret to acknowledge Serbia's failure, over the past 16 years, to comply with the Council of Europe's requests as outlined in Resolution No. 1632 (2008).

For example, the Diocese of Dacia Felix of the Romanian Orthodox Church is legally permitted to operate only north of the Danube, as Serbian government authorities continue to apply regional treatment differences and refuse to recognize the Romanian Orthodox Vicariate of Timok, established by the Diocese of Dacia Felix in 2012. These disparities, justified by Serbian authorities under the "canonical norms of the Serbian Orthodox Church," are unacceptable under European norms and standards on minorities and religious freedom. Serbian legislation on religious denominations and related government practices remain non-compliant with European standards.

Furthermore, Serbian authorities have not taken any steps to ensure that Romanian-language radio and television broadcasts produced and aired in Vojvodina, home to less than 10% of the Romanian minority, are also broadcast in Eastern Serbia (Timok, Danube, and Morava valleys), where over 90% of the Romanian minority resides. It is well known that no educational institutions in the Romanian language exist in Eastern Serbia (Timok, Danube, and Morava valleys).

I also wish to draw your attention to the detrimental impact on the Romanian minority in Eastern Serbia caused by the economic intervention of the Chinese company Zi-Jin. I have been informed by the Romanian People's Party in Serbia, which has issued a protest concerning the illegal and uncontrolled expansion of mining activities and the violation of Serbia's Constitution and laws during the expropriation of land by Zi-Jin.

I appreciate that issues related to national minorities and environmental protection have been included, in principle, in the Commission's staff working documents for Serbia in 2022[1]and 2023[2]. As a Member of the European Parliament elected from Romania, I am deeply concerned about the cultural and identity challenges faced by the Romanian minority in Serbia.

I firmly believe that during the negotiation process with Serbia, the European Commission must insist on this candidate country’s full compliance with European standards and norms regarding fundamental human rights, especially those concerning national minorities, including the right to a clean environment and the elimination of any risk of forced displacement.

From this perspective, I am kindly asking you to address the situation of the Romanian minority in Eastern Serbia during the negotiations on chapters 20 ("Enterprise and Industry Policy"), 23 ("Justice and Fundamental Rights"), 26 ("Education and Culture," provisionally closed) of Cluster 1, and chapter 27 ("Environment and Climate Change") of Cluster 4.

I respectfully request your attention to the matters raised in this letter, expressing my confidence that they will be included in the Commission’s considerations and lead to reasonable conditionality, ensuring a legislative framework and practices aligned with EU standards in Serbia.

The EU institutions must respond promptly and appropriately to the issues outlined herein, considering Serbia's EU candidacy and the privileges granted in this regard. Respect for human rights, including minority rights, must be a sine qua non condition for Serbia's EU accession process.

I would be delighted to discuss the matters raised in this letter during a meeting at your office at a time of your convenience. My team and I remain at your disposal for any additional information, clarifications, or details you may require.

Please accept, Madam Commissioner, the assurance of my highest consideration.

Memer of the European Parliament