Profesorul Neculai Bolohan, de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași, unul dintre puținii specialiști în arheologie criminalistică la nivel național, susține, într-o analiză publicată de curând pe site-ul instituției, că rămășițele umane descoperite într-o groapă din satul Horlești, comuna Rediu, din județul Iași, ar aparține ostașilor care s-au luptat cu sultanul Suleiman Magnificul. Oasele datează, potrivit expertizelor făcute, de pe vremea ultimului an de domnie al lui Petru Rareș, scrie ziaruldeiasi.ro.

Profesorul Neculai Bolohan, împreună cu o echipă criminaliști, medici legiști și arheologi, a analizat în perioada septembrie-octombrie 2015 o groapă comună descoperită din întâmplare în curtea unei case aflate în construcție.  Potrivit documentului publicat pe site-ul universității, în groapă s-au găsit multe oase, de la peste 200 de oameni, aruncate laolaltă. Lipsa indiciilor, cum ar fi hainele celor găsiți acolo sau obiectele lor personale, i-a determinat pe cercetătorii care făcut investigația să concluzioneze că osemintele aparțin ostașilor moldoveni care au luptat împotriva celebrului sultan Suleiman Magnificul.


„În timpul ultimei domnii a lui Petru Rareș, fiul natural al lui Ștefan cel Mare (19 februarie 1541 - 3 septembrie 1546) Suleiman Magnificul ocupa Cetatea Sucevei, iar Moldova fusese oferită tribut de sânge, spun istoricii. „Lăsați de izbeliște de domnitorul lor, oamenii din Moldova nu au reușit să facă față forței otomane. Ostașii lui Suleiman Magnificul fuseseră, probabil, călare, pentru că pe oasele antebrațelor erau vizibile urme de apărare în fața săbiilor. Oamenii ridicaseră mâinile în fața armelor să se apere și fuseseră loviți de sus. Se luptaseră cu arme ascuțite, cu tăiș. Bănuim că într-un asemenea context s-a produs un conflict căruia i-au căzut victimă cei peste 200 de indivizi care fuseseră depuși în groapă la Horlești-Hățaș”, se mai menționează în analiză.


În groapa comună din Horlești, care are o suprafață de 5,6 pe 4,6 metri s-au găsit 206 cranii. Multe sunt de bărbat, printre ele fiind o singură femeie și un copil: „Din cauză că erau aruncate împreună fără a fi respectată vreo cutumă culturală sau religioasă, echipa a dedus faptul că fuseseră adunate de pe câmp și îngropate acolo mult după ce oamenii își dăduseră duhul", se precizează în textul citat.

Arheologii, criminaliștii și medicii legișți au eliminat rând pe rând ipotezele care relevau faptul că oasele ar aparține unor zilieri care muriseră de holeră și au fost îngropați în afara localității sau a unor soldați din Primul Război Mondial.