ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Jurnalistul și scriitorul italian Antonio Socci, specializat în istoria catolicismului, a publicat duminică, 25 octombrie, un editorial în limba italiană, republicat marți de Lifesitenews în egleză, pe care îl preluăm și noi pentru cititorii de limba română, după o traducere făcută de EVZ. Potrivit omului de cultură italian, lansarea filmului Francesco ar fi o mișcare de lobby anti-Trump pe care papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) o face cu doar 10 zile înaintea alegerilor prezidențiale din SUA.

Chiar în acest weekend, Papa Francisc a anunțat numirea a 13 cardinali (dintre care 9 electori). Toți sunt ultra-bergoglieni. Anunțul grăbit, chiar în ajunul alegerilor americane, este semnificativ: Trump are o dinamică puternică și Vaticanul bergoglian se teme foarte tare că va fi reales. Begoglio, împreună cu tot sistemul globalist, i-a declarat război lui Trump. Dacă Trump câștigă, atunci acest pontificat, aflat deja în cădere puternică, va fi terminat, pentru că s-a zdrobit singur în China și a fost total discreditat. În filmul de propagandă pro-Biden de care vorbesc în acest articol, la sfârșit, cardinalul Tagle este prezentat drept cel pe care Bergoglio și-l dorește ca succesor. Totul este explicit. Numind acum cei 9 cardinali electori, Bergoglio vrea să se asigure în privința rezultatului viitorul conclav.

Filmul documentar „Francesco” a provocat reacții enorme, din cauza DA-ului papal pentru uniunile civile ale cuplurilor homosexuale. Dar este acesta scopul principal al filmului?

Nu tocmai. Este cu siguranță intenția Vaticanului de a acorda acestui produs cea mai mare importanță posibilă. Într-adevăr, miercurea trecută, chiar înaintea audienței sale generale, Papa Bergoglio l-a primit – în mijlocul a numeroși fotografi – pe regizorul filmului, Evgheni Afineevski, și pe colaboratorii acestuia, „dând astfel binecuvântarea muncii lor”, scria Il Fatto Quotidiano, într-o atmosferă de asemenea familiaritate, încât papa argentinian i-a oferit lui Afineevski o felie de tort, dat fiind că era ziua lui. Potrivit biografiei acesteia de pe Wikipedia, Afineevski s-a născut în fosta URSS, actualmente Rusia, într-o familie de evrei stabiliți în Tatarstan, este deschis homosexual, a emigrat în anii '90 în Israel, unde a fpcut Armata, pentru ca apoi să se stabilească în SUA. Cu doar trei zile în urmă regizorul ruso-israeliano-american a afirmat clar, într-un interviu, că i se opune lui Donald Trump

A doua zi după întâlnirea cu Papa, a urmat prezentarea documentarului apologetic la Festivalul de Film de la Roma, al cărui director este Antonio Monda, fratele editorului Osservatore Romano, Andrea Monda (de asemenea prezent), și premiera filmului în grădinile Vaticanului, unde Afineevski a primit trofeul „Kinéo Movie for Humanity Award”, acordat celor care promovează temele sociale și umanitare.

Dar care este obiectivul urmărit cu adevărat? Cel mai evident este de auto-elogiere: papa Bergoglio este însetat de popularitate și de faimă mondială, mai ales acum, când pontificatul său e în declin și – potrivit propriilor săi partizani – s-a împotmolit total (de ajuns să amintim Sinodul Amazonian și Sinodul German). Mai cu seamă, dorește să reintre în grațiile lumii, în aceste săptămâni, când Vaticanul a fost centrul unor noi scandaluri care demonstrează – inclusiv pe planul reformei interne – eșecul actualului pontificat.

Momeala folosită pentru a obține cea mai mare atenție publică și aplauzele unanime deopotrivă din partea presei mainstream și a elitei progresiste a fost senzaționala declarație în chestiunea homosexualilor. 

Era un lucru cunoscut că, atunci când era cardinal de Buenos Aires, Bergoglio a fost favorabil „uniunilor civile” în Argentina. Și știm că, în calitate de papă, a „orientat poziția Conferinței Episcopilor Italieni în 2015 și 2016 privind legea dorită de guvernul italian condus de Matteo Renzi, acceptând formularea (așa scrie Maria Antonietta Calabrò în Huffinfton Post).

Însă nu a făcut niciodată un anunț public explicit ca acesta, care contrazice învățătura oficială și veșnică a Bisericii. De aceea, noutatea acestui pas este enormă.

În tabăra Stângii, în Italia, au fost chiar unii care l-au interpretat drept un semnal pozitiv pentru aprobarea legii „Zan” (împotriva homofobiei, care potrivit Conferinței episcopale italiene riscă să provoace o „derivă liberticidă” împotriva opiniilor nealiniate).

Declarația papală a aruncat lumea catolică în consternare și confuzie. Însă Bergoglio nu își face griji. Pentru el, chestiunile de doctrină, de morală sau de spiritualitate nu sunt folositoare decât ca unelte în slulja unui obiectiv care este întotdeauna și în totalitate politic.

Recenta carte a profesorului Loris Zanatta, publicată de editura Laterza, Populismul iezuit (Peron, Fidel, Bergoglio) demonstrează destul de clar natura total politică a iezuitismului sud-american și a lui Bergoglio în special.

Așadar, care este cel mai important obiectiv politic al manevrei sale? Este cea mai mare țintă dintre toate, cea împotriva căreia întregul sistem media și toate elitele globaliste s-au dezlănțuit: Donald Trump.

El este cel care subminează proiectul obamian și clintonian care, pe fondul financiarizării acerbe a economiei occidentale, impune China drept uzina lumii în detrimentul clasei medii și a lucrătorilor occidentali (și, curios lucru, atacul cel mai mortal împotriva realegerii lui Trump – care era sigură până în ianuarie – a venit exact din China: Covid-19).

Pontificatul lui Bergoglio este odrasla erei Obama/Clinton și împărtășește ideologia lor globalistă, conținând deopotrivă imigraționism și fanatism ecologist. Realegerea lui Trump ar reprezenta o lovitură teribilă pentru această ideologie și blocul de putere care o susține.

Așa că fac orice pot pentru a o împiedica și Bergoglio personal s-a înrolat în această campanie anti-Trump, deoarece votul catolic este decisiv pentru alegerile americane. Astfel, cu câteva zile înainte de scrutin, a fost prezentat în premieră acest film care este o incredibilă campanie pro-Biden.

Este suficient să privești clipul de prezentare al filmului. Începe cu pandemia COVID într-o cheie ecologistă, deoarece potrivit ideologiei bergogliene acest virus nu a fost produs de regimul comunist chinez ci de atacurile noastre la adresa mediului (sunt chiar imagini cu un cutremur – cine știe ce are el de-a face cu ecologia?).

Urmează apoi o glorificare a lui Bergoglio ca un star mondial, „purificatorul” Bisericii și „mântuitorul” umanității. Și uitați-vă la imaginile puse laolaltă: mai întâi, filmul prezintă înregistrări video legate de George Floyd (al cărui caz tragic a fost folosit fără nici un motiv împotriva lui Trump), apoi îl arată „întâmplător” pe Joe Biden alături de Bergoglio în timp ce se adresează Congresului SUA în 2015 și, în fine, arată chipul „prorociței” religiei ecologiste, Greta Thunberg, încadrată de Piața Sfântul Petru, în timp ce îl salută pe Bergoglio.

În acest punct filmul începe să arate o lungă manifestație pro-imigrație care culminează la zidul dintre Statele Unite și Mexic. Apoi apare imaginea lui Trump și cuvintele lui Bergoglio se aud ca un tunet: „O persoană care se gândește numai la a construi ziduri și nu la a construi punți nu este un creștin.”

Este faimosul atac al lui Bergoglio împotriva lui Trump făcut în campania electorală din 2016. Este reciclat astăzi în acest clip de prezentare „electoral”, în ciuda faptului că se știe că zidul de la granița cu Mexicul a fost dorit și de Democrați, și mai ales în ciuda faptului că, după patru ani, Trump – spre deosebire de predecesorii săi – nu a declanșat nici un război și a încheiat numeroare acorduri de pace în lume. La final, apare cardinalul Tagle (un filipinez de origine chineză), candidatul preferat al lui Bergoglio pentru succesiune.

Este vorba de o ingerință senzațională al lui Bergoglio în campania prezidențială americană, cu numai zece zile înainte de alegeri. După cum poate vă amintiți, cu doar câteva zile înainte, Bergoglio a refuzat să îl primească pe secretarul de stat american, Mike Pompeo, care a mers la Roma pentru a descuraja acordul China-Vatican, deoarece – a declarat Bergoglio – o întâlnire cu Pompeo ar fi reprezentat un amestec în campania electorală americană.

Însă, de fapt, Bergoglio – care și-a reînnoit între timp acordul funest cu China – avea pe țeavă o formidabilă lovitură electorală: filmul „Francesco” de propagandă pro-Biden .