Așa cum bine spunea domnul Constantin Gheorghe, „SRI a devenit principala amenințare la adresa securității naționale! Este ieșit de sub orice fel de control, deține sume uriașe de bani, controlează toate instituțiile statului, până la cea mai măruntă, este supradimensionat, și crește permanent în dimensiuni și putere.

 

Nu mai are nevoie de intermediari pentru a conduce țara, de fapt, pentru a o oferi pe tavă celor care o ocupă și o jefuiesc. SRI a distrus democrația, a distrus partidele politice, sindicatele, societatea civilă. Distruge orice formă de solidaritate socială și națională.” Total de acord!

 

Fără a mă referi aici la legitimitatea și corectitudinea a ceea ce s-a întamplat în Piata Victoriei și în țară, o să pornesc de la premisa clară că cei care au organizat totul sunt oameni ai unui SRI disperat și presat. Acest lucru este la fel de vizibil ca Arcul de Triumf când stai langa el… În primul rând, vorbim de scopurile mitingurilor, iar faptul că aceste manifestații au fost excepțional organizate din toate punctele de vedere elimină din start caracterul spontan. Este de apreciat organizarea impecabilă și coordonarea din mers care a permis ca, și în urma unor sincope pe parcurs (eșecul incendierii clubului Bamboo), planul să fie dus mai departe fără fisuri.

 

Disperarea este ilustrată de uriașul efort logistic, la nivel național (niciodată folosit până acum în orașe de provincie), cu activarea maximală a resursei interne de „acoperiți”, dar și din toate instituțiile publice (DNA, CSM, Parchet General etc.), pe lângă cunoscuții din așa-zisa societate civilă, ONG-uri, inclusiv cei din extern, plata unor interviuri în publicații mai mult sau mai puțin importante, atragerea imediată, pe diverse canale, a zeci de corespondenți la București și Cluj, organizarea militară din Piața Victoriei (unde se strigau numai anumite sloganuri și se acceptau numai un anume tip de banere), copierea unor idei din manifestațiile de la Kiev și din Polonia etc.

 

Vorbim, totuși, de un serviciu cu 32.000 de mii de angajați (cei oficiali) – comparativ, de exemplu, cu FBI, care are 35.000 (la o populație de 15 ori mai mare) – și care are un buget de 1,9 miliarde de lei (0,25% din PIB!). La câte resurse s-au aruncat în luptă, bătălia e „care pe care”, altfel nu s-ar fi permis utilizarea atâtor mijloace și cheltuirea atâtor fonduri.

 

Scopuri directe:

 

1. Refacerea popularității Președintelui Iohannis, care s-a aflat, în tot cursul anului 2016, pe o pantă abrupt descendentă, cu măreața contribuție a Guvernului Zero-Cioloș, onestul, modestul și cinstitul.

2. Lichidarea economică a A3 si RTV (care au creat mari deservicii sistemului) prin cooptarea marilor multinaționale și influențarea lor să își retragă publicitatea.

3. Creșterea popularității Codruței Kövesi, grav afectată de scandalul Ghiță și de achitările rușinoase pe care le încasează DNA pe bandă rulantă în cauze de răsunet.

4. Determinarea scăderii în popularitate a PSD și ALDE, care, și după alegeri, își păstraseră o tendință de creștere în sondaje (dacă acest punct s-a realizat sau nu, e dificil de spus, pentru că, odată cu prăbușirea PNL, asta însemnând, probabil, între o treime și jumătate din intenția de vot, o parte din electorat s-a transferat spre ALDE, o parte spre PSD și o parte spre USR – din acest motiv, Presedintele, când a vorbit în Parlament, a spus răspicat că „alegerile anticipate sunt prea mult”).

5. Trimiterea în uitare a scandalului Ghiță și a trecerii în rezervă (?) a lui Coldea, concomitent cu faptul că, din punct de vedere penal, nici Florian Coldea, nici Elena Istode (șefa întregii structuri de acoperiți, adică exact cei care au fost folosiți din plin la aceste manifestații) nu sunt cercetați în nici un fel (!)

6. Abaterea atenției de la problemele cu adevărat importante ale societății – precaritatea dotărilor sistemului sanitar, tăierile masive de păduri, lipsa autostrăzilor, dictatura ANAF etc.

7. Abaterea atenției de la faptul că Guvernul face exact ce s-a promis în campanie.

8. Abaterea atenției de la dosare penale aflate în lucru sau în judecată.

9. Crearea unei falii profunde între români prin aplicarea în practică a dictonului „dezbină și cucerește” și consacrarea unor tendinte fascistoide pentru folosirea lor ulterioară în viitoarele alegeri.

10. Creșterea substanțială a USR în dauna PNL, cu scopul clar de a prăbuși PNL.

11. Eliminarea unui Ministru al Justiției extrem de incomod.

12. Slăbirea autorității lui Liviu Dragnea pentru că atinsese un nivel îngrijorător.

13. Spargerea PSD.

14. Blocarea programului economic de investiții al Guvernului, care – atenție! – fără modificarea abuzului în serviciu nu se poate face, deoarece tot ce înseamnă structură decizională este paralizată de frică să semneze orice, urmare a miilor de dosare care au fost intrumentate sau sunt pe rol privitoare la această „infracțiune”.

15. Exercitarea unei uriașe presiuni în scopul clar ca Guvernul să renunțe la adoptarea unor măsuri protecționiste prin supraimpozitarea multinaționalelor, mărirea redevențelor etc.

16. (Și nu în cele din urmă) o demonstrație de forță pentru a se vedea cine este de fapt stăpanul (apropo de zicerea Președintelui Iohannis despre „cei care-și închipuie că acum ei conduc...”).

Scopuri secundare, dar mult mai periculoase, cu efecte pe termen mediu și lung: 

1) Slăbirea în general a statului prin crearea impresiei că acesta este, de fapt, neguvernat, poate chiar neguvernabil, cu consecința directă a reducerii fluxurilor externe de finanțare și creșterea costului eventualelor împrumuturi pe care am avea nevoie să le facem.

2) Împiedicarea prin orice mijloace ca PSD să își pună în aplicare programul de guvernare.

3) Prelungirea artificială a unei crize politice (de fapt inexistente!) prin solicitarea demisiei unui guvern legitim ales.

4) Împingerea cu orice preț a țării în criză pentru a se putea justifica încheierea unor noi acorduri cu FMI și ceilalti care să garanteze monitorizarea mult mai strictă a întregii politici interne.

5) Renunțarea la politicile care să încerce încetinirea ieșirii capitalului din România.

La întrebarea „De ce protestele nu se sting?” există trei explicații posibile:

I. Deși organizatorii s-au retras, demonstrațiile continuă de la sine.

II. Rolul de organizator a fost preluat de alte structuri, interne sau externe.

III. Organizatorii nu s-au retras deloc, continuă alimentarea demonstrațiilor pentru îndeplinirea scopurilor pe termen mediu și lung.

În condițiile în care se preconizează (și se „anunță” pe toate canalele) din nou 100.000 de oameni duminică seara pentru a cere demisia Guvernului, înseamnă că organizatorii, aceiași, nu s-au retras nicio secundă.

 

Cheile organizării impecabile a acestor tulburări „spontane” au fost:

 

a) mesajele „în clar” transmise prin intermediul Realitatea TV, în special din emisiunea „Jocuri de Putere”, majoritatea fiind lansate de Rares Bogdan (vezi echivalența cu alegerile prezidențiale din 2014);

b) utilizarea maximală a rețelelor de Facebook prin implicarea câtorva zeci de firme care, la rândul lor, au câteva zeci de trolli fiecare, plătiți „la bucată” („la postare”), un singur troll putând deservi circa 300 de conturi; eu însumi am blocat, săptămâna care a trecut, peste 1000 (!) de conturi cu sub 150 de prieteni în listă și care mă asaltau cu înjurături sau propagandă, asfixiindu-mi postările;

c) simplificarea extremă a mesajului (pentru că un mesaj este cu atât mai penetrant cu cât este mai simplu): „penalii”, „noaptea, ca hoții!”;

d) orientarea țintei mesajului exact în zona USR și a bazinului votanților lor, adică cei care lucrează in multinaționale: „jos corupții!”, „susținem statul de drept!”

e) radicalizarea mesajului: „la pușcărie!”

f) translatarea mesajului împotriva PSD: „ciuma rosie” (similar campaniei împotriva lui Ponta din 2014);

 

Pe lângă bani, logistică, oameni, fără un plan foarte bun, foarte bine executat și corectat din mers, totul ar fi fost degeaba. Asta sugerează o conducere unitară a manifestațiilor. Este evident că o singură persoană nu putea fizic să execute tot acest plan și, mai ales, să-l ajusteze din mers, ceea ce duce la ideea compartimentării sarcinilor în cadrul unui comandament disponibil 24 din 24. Se putea face așa ceva fără știrea șefului SRI? Absolut exclus! Putea SRI să o facă singur? Având în vedere impresionanta dezvoltare externă, probabil că nu. Așadar, ajutorul nu putea proveni decât de la cei direct interesați în scopurile asumate pe termen lung: de la serviciile germane. De ce serviciile germane se implică în răsturnarea guvernului legitim ales? Pentru că Germania este cel mai mare investitor străin în România, iar firmele străine au în România rate de profitabilitate cel puțin de două ori mai mari ca în orice altă parte a Europei.

 

E o chestiune de bani! Măsurile economice ale guvernului îi fac pur și simplu să piardă bani, mulți bani. Iar serviciile germane îș ajută țara (cum e și normal!), nu lucrează împotriva ei, ca ale noastre! Până își va rezolva taica Trump problemele interne și își va îndrepta atenția și asupra noastră, cam asta e situația...

 

Mai rămâne o ultimă întrebare: care este interesul Rusiei? Păi, același ca în ultima sută de ani: să destabilizeze, prin orice mijloace, orice din Europa sau din vecinătatea/anturajul SUA. Aici apare contradicția clară cu propaganda care și-a schimbat mesajul și acum clamează că „PSD vrea să ne vândă rușilor”, când tocmai cei care fac eforturi și cedează (nepermis pentru niste câștigători detașați ai unor alegeri), tocmai pentru a asigura stabilitate, sunt exact cei de la PSD. Băsescu, așa nemernic cum este, a spus clar că suntem ținta unui război hidrid în fața căruia nu avem cum să ne apărăm. Nu PSD-ul este în fața unui asemenea război, ci toată țara! Interesele de destabilizare ale vecinilor converg și, în jurul nostru, Rusia strânge încet și tacticos lațul: Moldova e roșie, Bulgaria, care, în principiu, contează mai puțin, bate și ea spre roșu, Ucraina e dezmembrată, Ungaria e roșie cu accente naționaliste, Serbia e roșie și ea, practic nu mai avem niciun vecin de încredere.

Până în 2012, apoi și după, SRI a împiedicat prin orice mijloace orice manifestații, mitinguri (nu s-a ieșit în stradă nici la tăierea salariilor, nici la închiderea spitalelor, nici la erata CCR de la Referendum), tocmai pentru că știa că e nevoie de stabilitate, iar lipsa stabilității și predictibilității ne-ar pune la pământ din punct de vedere economic. Acum, populația este îndemnată să iasă în stradă, schimbarea de orientare e radicală. De ce? Sacrifici o țară doar pentru niște interese politice efemere? Sau noi aveam un drum bine stabilit cu ani în urmă și deodată vine un țăran din Teleorman care acumulează brusc multă putere și are tupeul să spună că nu e de acord? Și toți cei care s-au opus s-au dus la pușcărie, au fugit sau pur și simplu, au renunțat?

 

Așa cum arată lucrurile acum, vedem un grup mic de oameni care luptă împotriva tuturor, împotriva unor forțe uriașe. Să vă pară rău de ei! Vor lupta și vor muri pe câmpul de luptă. Pentru cretinii care nu înțeleg nimic, dar strigă „Huo!” Sau, ca cei dinaintea lor, vor fi lași și vor încerca o pace rușinoasă.

 

Dar faptul va fi consemnat, cândva, în istorie: în acest moment, corespondenții străini, cronicarii, sunt tot aici. Nu pleacă. Au fost probabil înștiințați, prin canale diverse (surse), că mai urmează. Articolele în presa străină continuă. Luările de poziție din partea unor influenți oficiali europeni și din partea UE continuă. Protestele continuă. Deci nu s-a terminat. E doar un intermezzo. Până revenim pe drumul stabilit.

 

Ne vedem mâine în piețe, cretinilor!...