Ne-am întâlnit întâmplător, prima și ultima oară, în urmă cu câțiva ani. Ne pregăteam să plecăm de la o prezentare de carte la Fundația Titulescu. A intrat dintr-o dată în vorbă cu mine, am schimbat câteva fraze oarecare și abia am apucat să-l rog să ne mai vedem, pe îndelete, dacă încuviințează. Mi-a promis cu amabilitate și așa a rămas.

Din păcate, pentru totdeauna.

Și n-am reușit să-i mulțumesc, așa cum vroisem, nici să mă lămuresc, de ce a scris despre mine ce a scris într-o carte a sa.

Colonelul în rezervă Traian Gârz, as al serviciilor de informații ale Armatei Române, scrie în cartea sa, cu titlul atractiv, „Spionaj și sex”, apărută în Editura Obiectiv din Craiova (fară anul apariției): „Agentului de câmp îi trebuie mult creier. Analiștii de valoare sunt incomparabili mai rari decât spionii de mare valoare. Din experiență proprie, am curajul să afirm că în ultimii 50 de ani, în România, nu au existat mai mult de 3-4 analiști de clasă înaltă. Unul dintre aceștia este Corneliu Vlad, senior editor la „Realitatea românească”. Și aici, un asterisc:

* Nota editorului: Autorul își dovedește modestia și bunul simț tipic ardeleanului. Col.r. Florian Gârz, considerat unul din analiștii de politică militară „de top” , nu numai din România, a fost în perioada 1982-1984, seful Secției analiză-sinteză din D.I.M. În iunie 1984 a fost destituit din funcție, după ce solicitase… demisia lui N. Ceaușescu” (pag. 76).

Atât am aflat despre autorul elogioaselor rânduri desprec mine. Cartea în care au apărut mi-a dăruit-o printr-un prieten comun, și el fost ofițer superior în rezervă, acum reputat politolog.

Pe pagina de gardă, în exemplarul dăruit mie, o dedicație:

"Omagiul autorului pentru Domnul CORNELIU VLAD, unul dintre cei mai străluciți analiști politici ai României zilelor noastre. F. Gârz. 8 Decembrie 2003”.

Nu-mi vine să cred nici acum că ar fi intradevar așa și am vrut să mă lămuresc chiar de la cel ce a făcut aceasta apreciere într-o carte tipărită, iar mai apoi întărita olograf. Am amânat mereu să ne vedem, până, iată, nu se mai poate.

E adevărat că, la un moment dat, cu mulți ani în urmă, cineva, "Maior C.”, mi-a dat un telefon și m-a invitat să ne vedem. La întâlnire mi-a propus să colaborăm, dar am declinat politicos oferta, așa cum am făcut-o și cu alții, de la alte instituții similare și în alte împrejurări. N-a mai insistat.

Dar despre delicatețea și discreția și cuvintele colonelului r. Florian Gârz mă pronunț public abia în aceste clipe, când ne despărțim, poate pentru totdeauna?, de acest mare dispărut dintre pământeni.

Mă gândesc acum la o frază pusă de un anonim pe Facebook, care unora li se va părea poate de un sentimentalism naiv, dar care are oricum un înțeles tulburător:Cei ce nu au apucat să-și spună în timpul vieții tot ce au avut să-și spună, se vor întâlni odată și odată.

Cale senină și netedă, în lumină, colonel .r. Florian Gârz, amintire binemeritată!