Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj (MNIT) și în colaborare cu Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au desfășurat în perioada 5–9 octombrie 2020 o nouă campanie de cercetări arheologice în orașul Târgu Ocna, județul Bacău. O acțiune ce a a avut ca obiectiv căutarea, descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici care au pierti în penitenciarul din localitate, printre care și Valeriu Gafencu.  Colectivul arheologic a fost conduse de arheologul Gheorghe Petrov, la acțiune luând parte și voluntari din Liga Studenților din Iași.

După cum anunță un comunicat al  AFDPR, începând din acest an, investigațiile arheologice care privesc crimele regimului comunist din România se desfășoară sub patronajul asociației. Cercetările sunt efectuate de un colectiv de arheologi specializați în arheologia victimelor comunismului, cu care AFDPR colaborează începând din 2006, anul când s-au pus oficial bazele acestui domeniu nou și inedit de cercetare în arheologia românească, inițiat și dezvoltat de către membrii acestui colectiv. 

După campania de săpături arheologice de la Periprava, încheiată în urmă cu o lună, au fost reluate și continuate cercetările de la Târgu Ocna pentru descoperirea și recuperarea osemintelor deținuților politici morți în penitenciarul din localitate. Conform unei evidențe bazate pe surse documentare, în perioada 1950-1964 la penitenciarul din Târgu Ocna au fost încarcerate, pe diferite termene de timp, un număr de 843 de persoane condamnate pentru delicte politice, dintre care 73 au decedat în timpul detenției. Morții au fost înhumați într-un cimitir parohial situat în apropierea penitenciarului, lângă Biserica ortodoxă cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena. Înmormântările s-au făcut într-o zonă separată a cimitirului, folosită în trecut mai mult pentru nevoile funerare ale penitenciarului. Trupurile defuncților au fost depuse, fără sicriu, în gropi individuale sau comune, nemarcate la suprafața solului. Între anii 1977 și 1997, timp în care imobilul penitenciarului a adăpostit un Sanatoriu pentru bolnavi psihici, mulți dintre pacienții decedați aici au fost îngropați tot în această zonă a cimitirului. În ultimele trei decenii, terenul unde au fost îngropați deținuții a fost cedat treptat credincioșilor din parohie, pentru locuri de veci. Ca urmare, gropile de înhumare au afectat, parțial sau integral, multe din mormintele deținuților și ale bolnavilor psihici.

Cazul deținuților politici morți în penitenciarul de la Târgu Ocna și al locului unde acestea au fost înhumate face obiectul unui dosar de cercetare penală, deschis la Secția Parchetelor Militare ca urmare a unei sesizări oficiale înaintate de către IICCMER în anul 2018, sub mandatul președintelui executiv Radu Preda.

La acțiune a participat și Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România Colectivul arheologic a fost alcătuit din Gheorghe Petrov, coordonator și responsabil științific al șantierului (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei Cluj), Paul Scrobotă (Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud), Horațiu Groza (Muzeul de Istorie Turda) și Marius Oprea (Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România). Aceștia au fost ajutați la săpături de trei voluntari de la Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, reprezentând Liga Studenților din Iași (drd. Silvian-Emanuel Man și studenții Toma Tătaru și Teodor-Vasile Ungureanu).

Valeriu Gafencu, unul dintre sutele de mii de deținuți politic din temnițele comuniste, a murit la 18 februarie 1952, în sanatoriul-închisoare Târgu Ocna, unde ajunsese în decembrie 1949, trecând anterior prin pușcăriile Aiud și Pitești. Aici, din cauza condițiilor inumane de detenție, s-a îmbolnăvit de reumatism, TBC pulmonar, osos și ganglionar. Valeriu Gafencu fusese arestat în toamna anului 1941, pe când era student în anul al II-lea al Facultății de Drept și Filosofie din Iași, și condamnat la 25 de ani de muncă silnică, pe motivul convingerilor sale și a liberei asocieri cu organizațiile de tineret numite „Frații de Cruce”. Îi uimea pe ceilalți deținuți prin modul în care îndura suferințele din închisoare, prin detașare și credință. „Rog pe Bunul Dumnezeu să-mi dea putința în viață de a face binele pe care sufletul meu dorește să-l facă în lume. E cea mai mare hotărâre și dorință a vieții mele. Cred că acesta e și sensul trăirii omului: să iubești toată creatura lui Dumnezeu și să faci bine”, spunea Gafencu. Gafencu era cunoscut și pentru sacrificiul de sine. Se spune că, deși era bolnav, dădea din porțile sale de hrană infime celor care aveau copii și soție acasă, pentru a-i ajuta să supraviețuiască. Un deținut, Leonida Stratan, i-a oferit o doză de streptomicină strecurată de familie în pachet. Potrivit unor mărturii, Valeriu Gafencu a oferit-o altui deținut, un pastor protestant evreu, și i-a salvat viața.