A fost o perioadă în care discurile ei au fost distruse. Evident că nu au fost difuzate. S-a dat ordin de la Ministerul Propagandei la Societatea de Radiodifuziune pentru a i se distruge discurile. De aceea noi nu mai avem multe înregistrări de-ale Mariei Tănase, deoarece ea nu le-a refăcut după război. Un exemplu este discul înregistrat cu Steve Bernard și orchestra lui de jazz. Împreună au înregistrat ”Cântece populare în ritm de jazz”. A fost o pleiadă de acuzații aduse Mariei Tănase.

Maria Tănase s-a născut în 1913 în mahalaua Cărămidarilor din București. Mama sa Ana Munteanu era ardeleancă, originară din comuna Cârța, județul Sibiu (Țara Făgărașului), iar tatăl său era florarul bucureștean Ion Coandă Tănase din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Mierea, com. Crușeț/jud. Gorj) de pe valea Amaradiei. În anul 1930 se angajează la ”Bufet de 7 lei”, unde îl cunoaște pe Sandu Eliad (regizor la Teatrul ”Barașeum”, cel care o va prezenta mai târziu etnomuzicologului Harry Brauner.

 

 

 

Din mai 1934, Maria Tănase s-a angajat la Teatrul ”Cărăbuș”. La 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În același an, a imprimat romanța ”Mansarda” la casa de discuri ”Lifa Record”, prima imprimare a artistei, melodie scrisă de un compozitor controversat - ”Nello Manzatti”, adică Nelu Mânzatu... Maria Tănase nu era deloc preocupată de politică, ci doar de muzică. În vara anului 1937, ea a imprimat la casa de discuri ”Columbia” alte două piese, în colaborare cu etnomuzicologii Constantin Brăiloiu și Harry Brauner (unul dintre bunii prieteni ai Mariei Tănase) – ”Cine iubește și lasă” și ”M-am jurat de mii de ori”, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.

 

A urmat debutul la radio, în 20 februarie 1938, acompaniată de taraful lui Ion Matache din Argeș. A susținut ”pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Șapte săptămâni din post, Ce-i mai dulce ca alvița, Cine iubește și lasă, Geaba mă mai duc acasă, Mărie și Mărioară, Țigăneasca, Când o fi la moartea mea. La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România.

 

De asemenea, Maria Tănase a început să cânte în restaurantele de lux din București. În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux ”Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În același an se angajează la Teatrul ”Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. La 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York (New York World’s Fair) amenajată în cartierul Flushing Meadows din sectorul Queens. Inaugurarea oficială a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). Aici, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe George Enescu și pe Constantin Brâncuși. La această expoziție au mai participat Dimitrie Gusti, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino ș.a. Maria Tănase se întoarce în țară în luna iulie.

 

La începutul anilor '40, Maria Tănase a fost agentă de legătură și influență a Serviciului Special de Informații (SSI) condus de Eugen Cristescu. Cei care au ajuns la putere în anul 1940, au ignorat cu totul colaborarea ei anterioară cu Nelu Mânzatu și i-au interzis să mai cânte în public. Din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon cu Maria Tănase din arhiva Radiodifuziunii, precum și matrițele acestora de la casa de discuri ”Columbia”. O acuzau pe marea interpretă că distorsionează folclorul autentic. De fapt, ei îi reproșau prietenia cu Harry Brauner. Însă alungarea lor de la putere a liniștit lucrurile. Maria Tănase a putut să își reia cariera muzicală și a fost invitată în turnee internaționale, în care a făcut cunoscută frumusețea cântecelor românești. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară ”Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război. În decembrie 1950 se căsătorește cu juristul Clery Sachelarie (Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie).

 

După instaurarea comunismului, în 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu. Lansează cu mare succes cântecele ”Dragi mi-s cântecele mele” (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) și ”Aseară vântul bătea” (cântec popular din Ardeal) la ”Concertul popoarelor” organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților din vara anului 1953, desfășurat în București. După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord. În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubește și lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-așa). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză ”Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu ”Grand prix du disque” (Marele premiu al discului), decernat de Academia ”Charles Cros” din Paris.

 

A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): ”Neptun”, ”Café Wilson”, ”Parcul Aro”, ”Luxandra”, ”Luther”, ”Continental”, ”Prispa-naltă” din Piața Obor. Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. Până la începutul anilor 1940 repertoriul i-a fost format de Harry Brauner. O selecție de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicată de Editura Muzicală în 1963 în broșura Cântecele mele – Maria Tănase. A jucat pe scena Teatrului Municipal în ”Cadavrul viu” de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) și în ”Horia” de Mihail Davidoglu (1956). A cântat în opereta ”Mascota” de Edmond Audran (1944) și rolul principal din comedia muzicală ”Sfinxul de la Hollywood” de Ralph Benatzky (1946). A cântat în filmele ”Se aprind făcliile” (1939 – film care s-a pierdut), România (1947), ”Ciulinii Bărăganului” (1958) și în scurt-metrajul muzical ”Mic album muzical” (filmat în 1958) care conține videoclipuri ale pieselor ”Mărioară de la Gorj”, ”În Târgul Moșilor” și ”Salutare, bătrâne București”.

 

În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963.