ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



„Furtul pieselor din tezaurul României dintr-un muzeu obscur din Olanda este un atac direct asupra identității noastre naționale, nu doar un jaf oarecare, așa cum încearcă să ne facă guvernanții noștri să credem. Este inacceptabil ca autoritățile, de la președinte, prim-ministru până la ministrul culturii, să minimalizeze gravitatea acestei situații, reducând-o la un incident izolat”, spune liderul AUR, George Simion.

Tezaurul național nu trebuie să fie expus continuu în expoziții itinerante. Nicio țară nu-și supune astfel de valori unor riscuri repetate. Cine dorește să vadă asemenea comori trebuie să vină în România, nu să fie transportate peste tot cu riscuri enorme. Pentru astfel de evenimente se trimit replici, nu originale inestimabile. A fost o greșeală uriașă să se adune exponate de la 18 muzee într-un singur loc. Este ca și cum cineva a pregătit totul pentru hoți, facilitându-le misiunea.

Vedem că, cei din PNL, care au condus politic Ministerul Culturii prin Raluca Turcan atunci când a fost aprobată această expoziție, și care dețin portofoliile de la interne și externe, sunt mai preocupați de candidatura lui Crin Antonescu, o relicvă a politicii românești, decât de recuperarea tezaurului nostru. Este revoltător să auzim reprezentanți PSD și PNL afirmând că acest furt este „un jaf ca oricare altul”. Nu! Este un furt al identității noastre ca popor! Dar cum să înceapă să înțeleagă această gravitate cei care văd patrimoniul doar ca pe un instrument de imagine?

Se impune o analiză urgentă a protocolului de asigurare a transportului și pazei. După un astfel de dezastru, măsurile de securitate trebuie revizuite cu sprijin specializat, întrucât tezaurul nu este doar o colecție de obiecte, ci o problemă de securitate națională.

Avizările și procedurile Ministerului Culturii pentru organizarea unor astfel de expoziții trebuie regândite pentru a evita astfel de pierderi ireparabile.

Este inadmisibil ca oameni ca Raluca Turcan și alți politruci aflați la putere să folosească tezaurul românesc pentru a-și face poze și pentru a-și crește notorietatea. Patrimoniul nu este un instrument de imagine pentru Ciolaci, Iohanniști sau Bolojani. Acesta trebuie protejat și tratat cu respect, nu folosit în scopuri politicianiste.

Pe lângă anchetarea acestui jaf, este absolut necesară inventarierea patrimoniului național din muzee. Cazuri ca cele ale Muzeului Național de Istorie a României din București și cel din Cluj, închise de ani de zile, ar trebui să fie investigate. Managerii acestora sunt neschimbați de prea mult timp, iar lipsa de acțiune ridică semne de întrebare serioase asupra integrității colecțiilor. Cazul Ernest Oberländer-Târnoveanu este de notorietate.

Instituțiile statului român responsabile de această expoziție au de dat câteva răspunsuri clare:
• Pe ce filieră a venit solicitarea și cine a dat aprobarea unei expoziții de asemenea valoare și anvergură într-un muzeu obscur dintr-un orășel din Olanda?
• Există și alte exponate de la muzeele din țară care au fost cedate pe același model în urmă cu mai mulți ani către Muzeul Național de Istorie a României sau alte instituții ale statului și care nu s-au mai întors la muzeele care au obiectele în proprietate? Dacă da, din ce motiv instituțiile abilitate nu s-au sesizat și nu au luat măsuri?
• Care era avantajul cultural/politic pentru realizarea acestei expoziții în Olanda?
• ⁠Au existat poziții diferite din partea angajaților muzeului național cu privire la expoziția din Olanda sau cu privire la manipularea excesivă a tezaurului? Dacă da, de ce nu s-a ținut cont de aceste opinii ale specialiștilor?
• Care a fost (dacă a existat) protocolul de asigurare a pazei/transportului pentru această expoziție? A existat pază asigurată de către statul român pentru această expoziție?
• ⁠⁠Există diferențe majore între asigurările și condițiile de securitate pentru cele 4 expoziții externe cu tezaurul dacic (Spania, Italia, Luxemburg, Olanda)?
• Cine a făcut analiza de securitate în România, înainte de transferul tezaurului, și unde se află protocolul de securitate încheiat cu țara gazdă?
• Nivelul de risc a fost cerut oficial de la SIE?
• Cine din ambasada României a primit misiunea expresă de supraveghere a obiectivului numit „TEZAUR”?
• La câte expoziții și unde a fost dus tezaurul în ultimul deceniu?
• Face bine pieselor această expunere în expoziții temporare care necesită frecvente manipulări și transport? Dacă nu, de ce nu s-a ținut cont de acest lucru?

Aceste întrebări necesită răspunsuri clare și imediate, pentru că patrimoniul nostru național nu poate fi sacrificat pe altarul incompetenței politice și al intereselor meschine!”, sunt întrebările la care liderul AUR cere răspunsuri.