Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (2)

• Mircea Dragan 30.05.2024 09:47

  • Simion tu crezi ca e curat in politica? E plin de ofiteri sri, politie si fosti/actuali informatori. Ai si tu in partid o cucoana care a fost in partidul lui Voiculescu PUR . Se numeste Ramona Ioana Bruynseels si e de o prostie colosala echilibrata de o siretenie nemaivazuta. ''Realizarile ''ei? O facultate bine cotata, casatoria cu un englez si 2 copii. Profesional nimic, nimic.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• Mars.60 Stefan 30.05.2024 15:21

  • VIII. The Great Russian Restoration: A Pivot to “Patriotic” Corruption
  • https://slavlandchronicles.substack.com/p/viii-the-great-russian-restoration
  • RURIK SKYWALKER
  • APR 08, 2022
  •  
  • Am promis un articol despre facțiunea pro-Kremlin a oligarhilor, dar acesta va trebui să aștepte până când vom avea o numărătoare finală a celor care au fugit și a celor care au rămas în Rusia. Prieteni astăzi, dușmani mâine - așa este viața în... ei bine, cam oriunde în zilele noastre. În schimb, ar trebui probabil să spunem câteva cuvinte despre corupție, serviciile de securitate și modul în care se fac afacerile în Rusia, pentru a pregăti mai bine terenul pentru când vom intra în curând în miezul problemei.
  •  
  • Corupția este un cuvânt la modă în Europa de Est într-un mod în care nu este pur și simplu în Occident. Acest lucru se datorează faptului că, în Occident, corupția este legală și este înțeleasă ca făcând parte integrantă din procesul democrat-liberal, în timp ce, în Est, oamenii au încă au capacitatea de a se simți indignați de ea. Dar la Washington, corupții profesioniști ocupă locuri în birourile unor prestigioase organizații de lobby de pe K-Street și nimeni nu îi denunță. După cum știm cu toții, acești profesioniști ajută interesele străine, marile afaceri și grupurile de nemulțumiri etnice să ungă rotițele birocrației politice cu nimic mai mult decât strângerile de mână nevinovate, clipirile jucăușe și sugestiile bine gândite. În alte țări, acest lucru s-ar numi corupție, dar pentru că America este o democrație liberală iubitoare de libertate și drepturile omului, știm a priori că pur și simplu nu poate exista corupție, deoarece nu acestea sunt valorile noastre - pur și simplu noi nu suntem așa.
  •  
  • Dar luați-o pe Nancy Pelosi și pe fiul ei, care se presupune că sprijină programele de fotbal pentru tinerii din Ucraina. Ei au reușit să extragă sume amețitoare de pradă din cea mai săracă țară din Europa. Apoi, luați-l pe Joe Biden și pe fiul său, care ar fi investit în extracția gazelor de șist în Ucraina și, conform e-mailurilor recent dezvăluite de pe laptop, ar fi fost implicați în cercetări privind agenții patogeni din biolaboratoare. Au făcut și ei un profit frumușel. Acest lucru este, desigur, considerat normal și nimeni nu ridică din umeri la Washington sau în mass-media controlată. Nici măcar nu trebuie să ne uităm în străinătate, la politicienii americani care jefuiesc statele eșuate, pentru a vedea ce înseamnă cu adevărat democrația liberală. Din nou, Joe Biden, de exemplu, a avut o carieră lungă și istorică de reprezentant al industriei asigurărilor. În statul său natal, Delaware, au venit multe companii care au profitat de lacune fiscale și altele asemenea, iar Joe Biden a mers în Congres timp de zeci de ani pentru a face presiuni în favoarea unei legislații care să fie de acord cu profiturile lor continue.
  •  
  • Din nou, acest lucru este normal. Nu este o eroare, ci o caracteristică. Acesta este modul în care funcționează sistemul.
  •  
  • „Corupție!” Au strigat proletarii.
  •  
  • „Pur și simplu costul afacerilor!” Au răspuns oligarhii.
  •  
  • În mod fundamental, democrația liberală se bazează pe premisa de a oferi clasei comerciale/de afaceri controlul asupra procesului politic. Oamenii cu bani au vrut la un moment dat să își convertească moneda în putere politică, la care le era interzis accesul prin sistemul existent de titluri ereditare și un sistem de recompense bazat pe „servicii prestate”, condus de monarh. Pentru a da o voce banilor lor, aceștia au trebuit să schimbe structura politică a țărilor gazdă pentru a le face mai prietenoase cu interesele castei lor de afaceri, ceea ce a dus la apariția sistemului modern de democrație liberală, așa cum îl cunoaștem noi.
  •  
  • Dar proletariatul din Europa de Est nu a înțeles acest lucru - ei erau dispuși să dea o șansă democrației liberale. Apoi au fost luați prin surprindere și indignați moral când au văzut că întreaga țară a ajuns să fie dominată de interese de afaceri oligarhice. Fără îndoială, ar fi trebuit să citească textul cu litere mici înainte de a semna pe linia punctată, ca să spunem așa. În Uniunea Sovietică, o elită de partid care a aderat la ideologia politică corectă conducea țara. Tinerii ambițioși se alăturau partidului comunist și urcau în ierarhie scriind teze despre marxism-leninism și apoi candidând la o funcție sau alta până când erau remarcați și ridicați la rangul următor de către un oficial de partid. A fost un sistem pe care oamenii au ajuns să îl urască la început, dar apoi au sfârșit prin a deveni nostalgici. Cel puțin proletarul mediu înțelegea mai mult sau mai puțin cum funcționa sistemul și cum să avanseze în el. Îți puteai da seama cu cine să vorbești pentru a obține ceva și pentru a rezolva anumite probleme. Cu toate acestea, acest nou sistem s-a dovedit a fi chiar mai opac și mai labirintic decât cel care l-a precedat.
  •  
  • În general, dacă comparăm capitalismul cu, să zicem, comunismul, atunci vedem că apare o diferență izbitoare. Într-un sistem, un grup de oameni de afaceri puternici colaborează între ei pentru a interzice criticile la adresa lor și pentru a crea un sistem de monopoluri private pentru a jecmăni poporul. În schimb, în cazul comunismului, vedem un grup de elite de partid puternice care complotează între ele pentru a interzice criticile la adresa lor și pentru a crea un sistem de monopoluri de stat pentru a înșela poporul. Diferența nu ar putea fi mai evidentă. Toate acestea pentru a spune că Oligarhia poate lua multe forme. Poți avea o oligarhie politică care apoi să preia elemente ale unui oligarhism economic. Sau poți avea o oligarhie economică care ajunge apoi să preia puterea politică. Ideea este că: casta conducătoare din URSS și USSA au mult mai multe lucruri în comun între ele decât ar recunoaște vreodată în fața propriilor populații captive.
  •  
  • Cu toate acestea, forma „rusească” de corupție este mult mai gravă decât cea practicată în Occident, deoarece banii furați sunt apoi scoși din țară. În schimb, dacă îi luăm pe Carnegie și Rockefeller, care au fost baroni hoți și oligarhi și la vremea lor, putem spune cel puțin că au construit câteva biblioteci frumoase și au finanțat alte lucrări publice în America cu banii lor furați. Aceasta este o distincție importantă și nu mi-aș putea ierta niciodată că nu am folosit această ocazie pentru a promova o poziție politică destul de ezoterică promovată de infamul filosof ocult modern Aleksander Dugin, care a subliniat necesitatea ca guvernul rus să promoveze „corupția patriotică”, precum cea practicată în Occident. Un cuvânt despre Dugin: nu s-a bucurat niciodată de același nivel de popularitate în Rusia ca în Occident, unde a fost văzut ca un fel de eminență a politicii rusești, în timp ce ideile sale au fost mai des ridiculizate în Rusia. Personal, susțin că omul avea multe puncte bune de spus, dar era pur și simplu prea „bazat” și prea realpolitik pentru ca oamenii cu o gândire corectă să se gândească măcar la ideile sale. Cei mai mulți gânditori moderni par a fi incapabili să se debaraseze de gândirea utopică de tip castel în cer și să se mulțumească pur și simplu cu realitatea așa cum este și să nu insiste ca aceasta să se conformeze viziunii lor despre cum ar trebui să fie.
  •  
  • În orice caz, să trecem la ultimul punct al discuției noastre de astăzi - siloviștii rentieri.
  •  
  • În Uniunea Sovietică, atunci când bolșevicii au ajuns la putere, nu au practicat socialismul sau comunismul așa cum îl înțelegem noi astăzi. În primii ani s-a format programul NEP, în cadrul căruia bande de evrei și-au însușit întreprinderi private și de stat și au canibalizat porțiuni uriașe din capitalul și activele rusești, poziționându-se în același timp ca monopoliști în noua economie de „piață liberă”. Abia în timpul lui Stalin a început cu adevărat toată treaba cu comunismul. Ceea ce a însemnat acest comunism a fost că Stalin a ucis acești monopoliști privați și i-a pus la conducerea lor pe oamenii săi din organizațiile de securitate. Prin această metodă, NKVD-ul a intrat în posesia proprietăților, a terenurilor și a altor bunuri valoroase. Multe familii care locuiesc în centrele dezirabile ale marilor orașe, precum Sankt Petersburg și Moscova, sunt descendenți ai unei familii NKDV sau a alteia până în prezent. Spre deosebire de predecesorii săi, Stalin a investit efectiv resursele alocate înapoi în economia sovietică și a început să-și construiască cu adevărat viziunea comunismului. Din nou, tot ceea ce a însemnat cu adevărat a fost înlocuirea cartelului privat din perioada NEP cu agenți NKVD și o restricție asupra fugii de capital din URSS. Dar, doar prin reducerea fugii de capital și prin forțarea resurselor să rămână în țară, Stalin a reușit, într-adevăr, să întoarcă nava sovietică. Moscova este în mare parte un oraș construit de Stalin. Turnurile „Stalinkas” care înconjoară capitala sunt cele mai impresionante și durabile monumente ale arhitecturii sovietice. Tot ceea ce a venit înainte și după Stalin a fost obișnuitul beton brutalist de economisire a costurilor pe care îl avem expus peste tot în lume, indiferent dacă țara este comunistă sau capitalistă.
  •  
  • Acum, structura NKDV s-a transformat în KGB și apoi în FSB, care au continuat moștenirea oamenilor de securitate care au controlat resursele statului și le-au direcționat după cum au considerat necesar, obținând în același timp profit pentru ei înșiși. Aceasta este încă o realitate în Rusia de astăzi, deși controlul lor asupra puterii economice a slăbit din cauza anilor '90 și a apariției unei mafii concurente - oligarhii privați. Antreprenorii care vor să înceapă să facă bani trebuie, în cele din urmă, să facă afaceri cu o mafie sau cu alta. În Rusia modernă, aceștia se pot adresa oligarhilor privați, FSB-ului sau statului oficial - toate aceste abordări au avantajele și dezavantajele lor și trebuie cântărite cu atenție.
  •  
  • În Occident, în schimb, statul este principala mafie cu care trebuie să ai de-a face, iar guvernul își extrage chiriile prin taxe, inspecții, coduri de conformitate, impozite și așa mai departe, ca să nu mai vorbim de munții de hârtii și de timp pe care trebuie să îi investești, de asemenea. Rusia are cu siguranță și ea acest sistem, dar monopolul oficial al statului asupra colectării chiriilor nu este în totalitate ca în Occident. Alegând să facă afaceri cu FSB, întreprinzătorul strâmtorat poate să ocolească birocrația și chiar să economisească bani pe termen scurt. Pur și simplu își plătește banii de protecție „Krisha” șefului FSB care se ocupă de strada sau de secțiunea orașului sau de clădirea pe care o conduce și apoi își poate înființa afacerea de mâine dacă dorește, fără nicio birocrație la mijloc. Pare a fi o afacere bună și majoritatea oamenilor de afaceri din Occident ar sări probabil la oportunitatea de a plăti o taxă în avans și de a nu mai fi nevoiți să aștepte, să zicem 2 ani, pentru a obține o licență pentru băuturi alcoolice emisă de stat.
  •  
  • Cu toate acestea, nu totul este așa cum pare la prima vedere, iar șeful FSB ar putea începe să ia în considerare o preluare ostilă a afacerii de pe teritoriul său dacă aceasta începe să devină prea profitabilă. Oamenii de afaceri din Rusia se plâng în mod constant de faptul că sunt scoși cu forța din proiectele lor și forțați să vândă celor care le oferă protecție. Și pentru că au plătit mită pentru a evita să aibă de-a face cu birocrația de stat, afacerile lor nu sunt tocmai curate. Cei mai mulți fac un calcul mental și decid să încaseze banii în loc să se lupte în instanță și să piardă totul și să primească, pe deasupra, o pedeapsă cu închisoarea. Politica devine, așadar, o parte necesară a afacerilor pentru orice oligarh în devenire care se străduiește, deoarece are nevoie de aliați la putere pentru a-și proteja bunurile de războiul judiciar purtat de oligarhi ostili, deja stabiliți, de șefii FSB prădători și de o birocrație impersonală și nemiloasă care îi va măcina în angrenajele sale înainte de a-i scuipa pentru a fi sfâșiați de gunoieri.
  •  
  • Iată - o privire de ansamblu asupra naturii rafinate și metafizic malefice a afacerilor și a corupției din Rusia.
  •  
  • Dar, după ce am explicat sistemul rusesc de corupție în termeni generali, nu pot decât să ridic din umeri și să subliniez că, în ciuda tuturor acestor lucruri, sau poate din cauza lor, ușurința de a începe o afacere rămâne mult mai ușoară în Rusia decât oriunde în Occident. De asemenea, nu cred nici că Rusia este, per ansamblu, mai „coruptă” decât Occidentul - de fapt, aș spune că este mai puțin coruptă. Gândiți-vă: marile companii din Occident fac presiuni pentru reglementări care îi forțează pe concurenții lor mai mici să iasă din afaceri și le permit să creeze monopoluri. Nu este aceasta „corupție” prin mijloace legale?
  •  
  • Sau gândiți-vă la ce se întâmplă când un general se retrage și începe să câștige milioane de dolari lucrând pentru un contractor privat de armament care licitează pentru contracte guvernamentale pe care sunt garantate să le câștige datorită banilor cheltuiți pentru mituirea politicienilor care, la rândul lor, sunt pur și simplu marionetele intereselor de afaceri care i-au făcut să fie aleși în primul rând. Nu este aceasta o formă de corupție?
  •  
  • Oare legalizarea șpăgii și denunțarea cu sfințenie a altora schimbă ceva? Crearea unui sistem de corupție mai elegant face ca acel sistem să fie mai puțin corupt? Care este rezultatul final? Care este scopul final? Împotriva a ce luptăm și ce încercăm să construim? Cine decide semnificația termenilor pe care îi folosim? Și cea mai importantă întrebare: de ce se lasă țăranii să fie politizați și să se intereseze de cine fură de la cine la celălalt capăt al lumii, departe de locul în care trăiesc?
  •  
  • Spre deosebire de utopiști, eu susțin că, într-o formă sau alta, corupția va exista întotdeauna în societate, indiferent de ideologia politică adoptată și promulgată ca religie de stat. În mod fundamental, statul poate monopoliza și legaliza corupția, ca în Occident, sau pot continua să înflorească forme mai vechi, mai arhaice, ca în Orient. În plus, un țăran anonim de pe internet ca mine își poate permite să fie un cruciat moral, dar niciun om de stat serios nu poate, ceea ce înseamnă că Rusia va rămâne o țară „coruptă” în viitorul apropiat. Ceea ce este mult mai important de luat în considerare este întrebarea ce formă de corupție va ieși învingătoare în urma sancțiunilor și a trecerii la autarhie la care asistăm acum în timp real. Un sistem de „corupție patriotică” în care activele statului rămân în țară și sunt reinvestite în economie va fi mult mai bun decât ceea ce a fost înainte. În plus, este destul de clar că este mai bine ca activele statului să se afle în mâinile unor spioni de stat decât în mâinile unei clici internaționale de cosmopoliți fără rădăcini. În cele din urmă, ar trebui să existe într-adevăr o cale legală și deschisă pe care oamenii de afaceri cinstiți să o poată urma - dar nici a lăsa deschisă o opțiune de scurtătură off-road potențial riscantă nu este tocmai o situație care să pună capăt civilizației.
  •  
  • Țineți cont de toate acestea atunci când vom începe să vorbim despre oligarhii pro-Kremlin și despre fuziunea în stil chinezesc a sistemului de mari afaceri și a sistemului guvernamental pe care Rusia se îndreaptă spre adoptare în viitorul apropiat.
  •  
  • By Rurik Skywalker
  • The Slavland Chronicles
  • https://slavlandchronicles.substack.com/p/viii-the-great-russian-restoration

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.