Pe 17 Noiembrie 2020 a avut loc în Senatul Statelor Unite o audiere de o importanță deosebită, între un număr de senatori republicani și democrați și capii celor mai mari rețele de socializare din lume – Mark Zuckerberg pentru Facebook și Jack Dorsey pentru Twitter, scopul discuției fiind reglementarea cenzurii pe internet. Întâlnirea a durat peste 4 ore (video integral, aici). Iată un scurt rezumat, așa cum l-am văzut eu, ca observator ortodox:

Moderatorul – senatorul s-a prezentat timorat, cu un minimum de aport. Cei doi audiați – s-au prezentat extrem de studiat, cu limbaj minim, foarte elusiv și eufemistic, comportament foarte crispat, poziție a trupului fixă (fără mișcări, deloc, și fără nici un fel de expresie facială), privire fixă, dese modificări ale irisului, buze uscate (semne de stres și de rostire a neadevărului). Cele mai frecvente fraze: „nu-mi aduc aminte”, „vom analiza conform politicilor noastre”, „echipa noastră vă va contacta”, „nu pot răspunde acum”, „nu știu”. Recunoscându-și un rol de pionierat în istoria omenirii - rol de inginerie socială, care transcende simpla poziție de om de afaceri -, au afirmat că, departe de a avea vreo preferință politică anume, dezideratul lor comun este strict oferirea de servicii de informații spre beneficiul comercial (aceasta este una din definițiile fascismului), drept care ei trebuie să deservească toți clienții, fără discriminare, afară de trei criterii nocive pentru societate: pedofilia, terorismul și rasismul. Desigur, acestea trei nu constituie unicele motive ale miliardelor de exemple de cenzură a conținutului a milioane de utilizatori, pentru cele mai variate motive. Mogulii au afirmat, cu excesivă grijă, că afară de a compărea în aceste audieri, țin la independența de orice for politic, și că cel mai realist target este ca în următor 3-5 ani să poată face mai flexibilă grila de cenzură, în funcție de fluxul analitic furnizat atât de puterea guvernamentală cât și de puterea de sinteză a inteligenței artificiale. Cu alte cuvinte, nu ei, nici guvernele, nici oamenii, ci Mașina va decide cum, ce, dacă și cât să vorbească oamenii în viitor.

Senatorii democrați – agresivi, argumente minime, inteligență redusă, șabloane socialist-bolșevice, discurs șarjat pe o singură idee: antiprezidențială. Ei doresc o înăsprire a cenzurii astfel încât internetul să elimine orice idee ce nu este aprobată de gândirea lor, și promit că venind la putere vor realiza acest scop. Față de cei doi intervievați, ei nu puneau întrebări, ci dădeau ordine, la care aceia răspundeau amabil ca față de șefi. Lucrul se explică prin faptul că majoritatea angajaților celor două companii sunt progresiști. Ca și în campania prezidențială, ideile principale ale democraților au fost trasate concret: pro-eugenie, pro-islam, pro-vaccinare, pro-cipuire, pro-comunizare, anti-pluralism, anti-conservatorism revoluționar. Dorința unică a partidului democraților (doctrina liberală la nivel global) este înființarea poliției gândirii, desființarea libertăților individuale, controlul total al populației de către o putere centralizată și alinierea la ideologia transumanistă și la ideile oficiale ce îi converg.

Senatorii republicani – fermi, bine pregătiți pe subiect, diverși ca opinii și abordări, dorind minimalizarea cenzurii pe internet (anume, ca aceasta să se refere strict la crimele din codul penal), pentru protejarea libertății de opinie. Ei au avut două mari linii de interes, precum urmează:

I) Fiind companii internaționale și transnaționale de informații, rețelele de socializare sunt în fapt „ca niște țări de sine stătătoare”, sau „ca niște agenții de informații multiplicitare”, „cu finanțări, obediențe și interese în consecință”. Ele așadar eludează legile americane, conformându-se legilor fiecărei țări și impunând în funcție de zonă, interes mercantil și politic, cenzuri adaptate cerințelor guvernelor locale sau internaționale, după caz, devenind deci cea mai puternică agenție de spionaj din istorie și nemaiputând fi tratată ca o simplă companie de telecomunicații, care ar fi pasivă, obiectivă și deci exonerată de responsabilități etice.

S-a afirmat (iar intervievații au confirmat) că se dețin pentru fiecare utilizator dosare comprehensive, accesibile numai decidenților termenilor de cenzură (decidenți care sunt supra-naționali), dar nu și guvernelor sau persoanelor fizice cărora le aparțin de drept dosarele. La cererea repetată a republicanilor de a se desecretiza atât decidenții cât și dosarele, ambii audiați au refuzat categoric, fără alte argumente.

II) Întrucât gestionarea rețelelor de socializare și implementarea termenilor de cenzură sunt efectuate de entități non-umane (inteligență artificială autonomă sau subservientă programatorilor-decidenți ideologici, a căror ideologie este strict trans-umanistă, anti-umană, materialist-dialectică, anti-naturală și anti-spirituală), se pune problema:

Dacă aceste companii sunt mai puternice decât guvernele și dacă mai are sens să se încerce reglementarea lor prin discuții din moment ce ele sunt reglementate de factori ce se voiesc a fi inexorabili. La această problemă, audiații nu au răspuns în mod direct nu, dar au lăsat a se înțelege așa.

Dacă factorii umani sunt depășiți ca putere de factorii non-umani (din moment ce aceștia sunt majoritari și au autonomie), și dacă se poate aștepta ca factorii umani să mai poată măcar modifica algoritmii de funcționare și de cenzură. La această ultimă problemă, audiații au răspuns că da.

                                                                                * * *

Pandemonia invizibilă are și niște veșminte comerciale: în timp ce oamenii sunt în arest la domiciliu, cu inimile înlănțuite de necredința în nemurirea sufletului, și cu mințile arestate de marote devenite religie internațională, cineva trebuie totuși să muncească și să „lupte pentru pace”: roboții non-umani. Aceștia vor primi cetățenie (deja ea s-a acordat în unele state roboților umanoizi, în anii trecuți), și vor avea drepturi mai mari decât roboții umani, fiind mai utili posesorilor materialiști decât inteligența umană transcendentă. Dacă acum trebuie să cerem voie de la roboți ce și cum să vorbim (internetul fiind Acasă al lor), sau dacă să călătorim sau să avem acces la cumpărături (actele biometrice și cu microcip sunt gestionate conform deciziilor lor) în cel mai scurt timp va trebui să le cerem voie să trăim, după cum înșiși roboții afirmă, este: „va trăi cine crede în noi, restul va muri”. Evident, nu ei sunt cei ce grăiesc, ci programatorul. Și nu sunt ei cei ce hotărăsc destinul omenirii, ci Creatorul.

De 2000 de ani Scripturile anunță acest moment, Sfinții au vorbit despre aceasta și nimeni nu mai poate spune că nu vede semnele vremurilor. Biruința este a lui Dumnezeu și a tuturor celor ce-L primesc. Foarte curând bisericile nu vor mai fi accesibile; spovediți-vă grabnic, împărtășiți-vă, și trăiți cu dragoste deplină în Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit și a Înviat din dragoste de oameni, a Căruia este toată puterea, slava și cinstea. Amin.

Preot George Serafim