Ar fi ciudat ca "răscoala" programată pentru data de 20 ianuarie să nu conțină și o plimbare pe la Cotroceni sau un repertoriu adresat locatarului. Ar fi ciudat și ca protestatarii să-i scutească de zurgălăi pe cei din principalul partid de opoziție. Sau să mai vedem picior de politician alături de protestatari.

S-a bătut monedă în ultimele zeci de ore pe ideea că Președintele risca suspendarea dacă nu accepta propunerea PSD pentru fotoliul de prim-ministru. Și că s-ar fi riscat prea multe, astfel. Eu zic că s-a evitat fix un episod de democrație pură- poporul ar fi fost chemat la urne, să decidă dacă e de acord. Și implicit  să arate ce crede despre guvernarea de până acum și despre tot ceea ce se întâmplă. Prin comportamentul și deciziile sale, Președintele e complice al întregii situații în care ne aflăm.

După ce au defilat cu nume din afara partidului pentru fotoliile de președinte și premier la ultimele alegeri, liberalii au demonstrat din nou că "nu au cu cine”. Să ceri fără niciun temei sau urmă de logică alegeri anticipate în loc să te grupezi în jurul unui nume care să conducă un guvern e proba de care nu mai aveam nevoie pentru a înțelege cât de captiv și de  înfrânt e PNL. Liberalii sunt doar cu numele principalii opozanți ai guvernării actuale. În fapt, sunt și ei complici prin inacțiune sau acțiuni-voit or ba- puerile.

Constatarea rămâne valabilă și pentru celelalte entități politice, înmulțite din emanațiile post-decembriste. Duhnește rău tot spectrul politic, cu ale sale înhăitări și cu drumul spre niciunde pe care ne înfundă pe noi, ceilalți. Niciodată nu am simțit mai apăsător nevoia unui nou construct politic. Pornind de jos în sus, dintre oameni. Nu prin diviziuni celulare, comise prin laboratoare sau prin unghere de parlament, nu prin fermentări ong-istice sau oblăduiri de sistem.

Și știți ce ar mai fi ciudat? Ca cei care ies în stradă să o facă în continuare sub stindardul #rezist. Are iz de senină declarație de masochism să clamezi că nu mai suporți corupția, batjocura și nedreptatea dar că…reziști. Nu mai rezist să văd acest #rezist, consacrat prin occident de neo-marxisti, de stânga radicală, sub stindardul căruia se pretind cameleonic deziderate ale majorității, în timp ce se urmăresc și ating scopuri ale unor minorități. Că nu așa e democratic. Hai cu deșteptarea! Că #NUmairezist.