E cel puțin straniu. Dacă nu cumva e vorba de habarnism și degringoladă.
 
În nicio lună, am avut parte de câteva evenimente zdruncinătoare. Seria a fost deschisă de votul britanicilor pentru părăsirea Uniunii Europene, care dă, înainte de orice, proba faptului că direcția pe care înaintează UE nu e cea mai bună. A fost, apoi, summit-ul NATO de la Varșovia. Nu-ți trebuie multă minte să îți dai seama că interesul occidental se axează mai degrabă pe securizarea Poloniei și a Țărilor Baltice. Au urmat două atentate cutremurătoare, la Istanbul și Nisa. Acum, o lovitură de stat militară în Turcia. Indiferent de deznodământ, dă măsura tensiunilor care sunt acumulate în imediata noastră apropiere. Într-un stat care are a doua armată din NATO. Toate acestea arată din scurt că oala în care ne aflăm și noi dă în clocot.
 
La noi, declarații ferme ca niște frecții la piciorul de lemn. Și multă...răbdare. Imperturbabil, președintele așteaptă ședința CSAT propramată...peste zece zile?!
 
Ce vacanțe nu vreți să fie deranjate? Sau ce ordine așteptați, băi băieți? Sunteți idioți? Inutil să întreb dacă avem și noi vreun plan B sau C de securizare, în caz de Doamne-ferește...
 
Nu prea mai aveam nevoie de dovezi din acestea, dar iată că ele curg în continuare. Îmi e mai mult decât limpede că trebuie să apucăm taurul de coarne. Să ne trezim, să strângem rândurile și să trimitem la conducerea țării oameni responsabili și devotați nouă, românilor. Să scăpăm de prostănaci sau indivizi cuplați la alte tablouri de comandă decât cel al intereselor României. Trebuie să construim și să impunem un mecanism politic, legislativ și instituțional care să functioneze cât mai rapid si mai eficient în favoarea noastră. Unul cu adevărat util României și cetățenilor ei. 
 
Hai odată cu CSAT-ul ăla, herr-ule! Măcar atât!