Protopopul  martir Aurel Munteanu a sprijinit crearea de instituții care să afirme și să ocrotească identitatea națională și spirituală a românilor și și-a dat viața pentru aceasta.

S-a născut în 2 mai 1882 la Merghindeal, jud. Sibiu. Și-a început activitatea ca preot în parohia Sebeșului Mare de pe Valea Drăganului, județul Cluj.

În 1918, a fost delegatul moților din această zonă la Alba Iulia pentru a vota Unirea Transilvaniei cu România. După 1920, a contribuit la necesara înființare a Protopopiatului Huedin, o instituție necesară în noul context social și istoric.

A dezvoltat viața bisericească în Huedin

A fost ales protopop al zonei Huedin în 1923, cu majoritate de voturi, ceea ce „dezvăluie încrederea și vizibilitatea de care se bucura în ochii preoților și credincioșilor din zona Huedinului”, afirmă dr. Mircea Gheorghe Abrudan, istoric și autor al unei cărți dedicate protopopului martir.

„Realizările sale cele mai importante sunt Catedrala moților din Huedin, sfințită în 14 octombrie 1934, și întăbularea (1937) pe seama protopopiatului Huedin a terenului de 6.865 mp și a clădirilor de pe suprafața acestuia, unde au funcționat oficiul parohial și protopopesc Huedin până în 1994”, a mai scris istoricul într-un articol dedicat instituției Protopopiatului de Huedin.

„Pe acest teren s-a zidit actualul sediu al protopopiatului Huedin, cantina și anexele, toate străjuite de statuia protopopului martir Aurel Munteanu, cel ce s-a confundat cu instituția protopopească și ca lider național-spiritual al românilor din zona Huedinului a suferit o moarte martirică în data de 10 septembrie 1940”.

În slujba poporului român

Avântul și dinamismul său l-au propulsat în fruntea vieții sociale. A fost membru al primului Parlament al României Mari, în calitate de deputat de Huedin. A ocupat funcția de consilier județean la Cluj și membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Totodată a fost profesor de religie în mai multe școli din Huedin, precum și membru și președinte al Ligii Antirevizioniste din localitate.

De aceea, imediat după Dictatul de la Viena, când trupele horthyste maghiare au ocupat Transilvania, a fost ucis cu o cruzime feroce, pentru a da exemplu românilor și a-i îndemna să părăsească pământurile lor istorice.

„Putem spune că a întrupat idealul sacerdotului șagunian și a avut vocație de ctitor, de cultivator al memoriei istorice a românilor din zonă și de fortificator al sentimentului religios și național”, mai afirmă dr. Mircea Gheorghe Abrudan despre protopopul martir Aurel Munteanu.

„Părintele Aurel ne arată cum de pildă se poate face politică națională, nu partinică, cum se poate zidi românismul fără a jigni celelalte etnii și naționalități minoritare, cum se poate cultiva Ortodoxia fără încrâncenare, ofensiv, dar fără a ofensa, mărturisind adevărul, dar nedorind să-l impui cu forța tuturor.”

Viața și moartea lui ne pun înainte o lecție care trebuie rememorată nu pentru a alimenta ura interetnică, ci pentru a înțelege diferența dintre un lider asumat până la jertfă, care-și dă viața pentru poporul pe care îl iubește, și naționalismul extremist, care este, în ultimă instanță, doar luptă pentru dominație, în detrimentul aproapelui, conchide Agenția de Presă a Patriarhiei Române