Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc anunță că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis în judecată joi, 9 martie, pe Marian Petrescu, fost comandant al Penitenciarului Galați în perioada 1 februarie 1959-12 iunie 1961, informează un comunicat al IICCMER.

Acesta este acuzat de săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase la adresa deținuților politici anticomuniști. Trimiterea în judecată este posibilă ca urmare a sesizării penale făcute de IICCMER în data de 30 iunie 2016.

Potrivit rechizitoriului PÎCCJ, în perioada 1 februarie 1959 - 12 iunie 1961, Marian Petrescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Galați, prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârșite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligațiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreționare, prin abuz de funcție, a supus, din motive politice, colectivitatea deținuților politici (contrarevoluționari) încarcerați în acest penitenciar, aflați sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane și degradante), tortură fizică și psihică și exterminare.

Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în aplicarea politicii de stat a „luptei cu dușmanii regimului de democrație populară”, împotriva populației (în sens de colectivitate) deținuților 'contrarevoluționari', adversari ai acelui regim, aflați sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive și particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galați, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrității fizice și psihice, alte tratamente inumane și degradante, cauzatoare de suferințe fizice și tulburări psihice puternice și privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenței lor la acel grup.

În concret, inculpatul a supus deținuții la tratamente neomenoase (inumane și degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate și în mod sistematic în timp deținuților politici, cărora le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistență medicală sau acordarea ei în condiții improprii pentru tratarea bolilor de care aceștia sufereau, ținerea în frig pe timp de iarnă, condiții mizere de cazare și echipament), tortură fizică și psihică concretizată în bătăi repetate, sancțiuni disciplinare, pedepse și exterminare.

Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenție menționat, dintre care 90 deținuți politici (contrarevoluționari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Așa cum reiese din probele administrate, în perioada avută în vedere, condițiile de detenție erau influențate de factorul individual, mai precis de comandantul penitenciarului, coloniei sau unității de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuși deținuții.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut că regimul de exterminare impus deținuților politici încarcerați în Penitenciarul Galați de Marian Petrescu în perioada de referință, respectiv 1 februarie 1959 — 1966, s-a concretizat în încălcări grave ale drepturilor omului în mod sistematic și diferite forme de abuz, constând în:

  • completa izolare în care erau ținuți deținuții politici;

  • lipsa unui program de socializare și a permisiunii de a munci, precum și nerespectarea întocmai a normelor legale privind plimbarea;
 
  • sancțiunile extrem de dure și disproporționate față de gravitatea abaterilor deținuților sau chiar în lipsa acestora;
 
  • regimul alimentar deficitar și lipsa asistenței medicale corespunzătoare;

  • condițiile mizere din celule.

 „Atitudinea inumană a comandantului de penitenciar, în speță a inculpatului Marian Petrescu rezultă și din faptul că în aplicarea normelor privind decesele deținuților, aceștia, după deces, erau înmormântați într-o zonă anume destinată din cimitirul Galați, fără să fie înștiințate familiile și fără să li se cunoască locul de înmormântare”, se arată în comunicatul Înaltei Curte de Casație și Justiție.

Toți deținuții decedați în perioada de referință au fost înmormântați în cimitirul comun, locurile de veci neputând fi identificate de familii.

 IICCMER anunță că pregătește pentru anul în curs o serie de noi sesizări penale privind crimele comunismului petrecute în România în perioada 1947-1989.

Foto: IICCMER