ÎPS Teodosie a răspuns joi ascultătorilor Radio Dobrogea, la emisiunea „Cuvântul Ierarhului”, transmisă și pe Facebook de pagina Arhiepiscopiei Tomisului. Fiind primul asemenea dialog de după oficierea slujbei Odovaniei (încheierii) praznicului Învierii, realizatorul emisiunii a pus întrebări despre acest eveniment care a stârnit reacții vii în societate.
 
Ierarhul a răspuns că a făcut publică această slujbă, pe care oricum era obligat să o oficieze conform Tipicului bisericesc, la cererea credincioșilor care duceau lipsa unei consolări duhovnicești, după mai bine de două luni de privațiuni, impuse încă din vremea postului Paștilor. Arhiepiscopul Tomisului spune că nu a inovat nimic, ci a respectat întocmai rânduiala (Tipicul) de slujbe venită de la Patriarhie, menționând că este în armonie cu întreaga Biserică Ortodoxă Română. 

„N-am fost bucuros, am fost copleșit, pentru că eu n-aș fi făcut publică această slujbă de încheiere a sărbătorii Paștilor dacă nu eram solicitat de credincioși. Ei au spus: ce să facem? Am rămas cu tristețea că am fost departe de Biserică, de Hristos Cel Înviat; n-am luat Lumina direct de la slujitori, ca altă dată! Și toate acestea erau posibile doar prin această slujbă care este după rânduială: nu-i creată de mine, nu-i inventată de mine, ci doar am făcut-o solemnă ca să recuperăm ziua de Paști și, pentru că totdeauna Paștile sunt noaptea, am făcut și încheierea sărbătorii Paștilor tot noaptea, fără să calc vreo rânduială canonică sau bisericească. (...) E obligatoriu să facem slujba asta a Odovaniei, nu e opțional! Dar unii o fac fără credincioși sau n-o fac. Nu vreau să judec pe nimeni, dar dacă fac ceea ce spune Biserica - și am precizat că avem Tipicul pe un an întreg, rânduiala de slujbe, exact m-am uitat, ceea ce a venit de la Patriarhie, aceea am respectat și am făcut -, deci sunt în armonie cu Patriarhia Ortodoxă Română, doar că am pus ora la miezul nopții, când nu este interzis nici în timpul anului, și, iată, am adus o bucurie credincioșilor, o nădejde, s-au simțit și ei mai aproape de Învierea Domnului, de Lumina pe care o doreau atât de mult. Și dacă facem ceea ce spune Dumnezeu și rânduiala Bisericii, nu trebuie să ne reproșăm. Totdeauna la un lucru pozitiv există împotriviri. (...) Și, sigur, tot ceea ce este împotriva rânduielii lui Dumnezeu vine de la Cel-Viclean”, a explicat ÎPS Teodosie.

Întrebat cum a întâmpinat reacțiile ostile din spațiul mediatic și luările de poziție care cereau pedepsirea sa, Arhiepiscopul Tomisului a răspuns că are conștiința împăcată deoarece și-a făcut datoria față de credincioși.

„Putea să fie și arestare, rămâneam la fel de vesel și optimist, pentru că am venit în mijlocul credincioșilor care m-au chemat. Și nu poți să-i refuzi pe creștini!”, a subliniat ierarhul de la Constanța.
 
În predica rostită la slujba Odovaniei Învierii Domnului, ÎPS Teodosie reiterase miercuri caracterul recuperator al acestui demers liturgic față de Paștile anului 2020 când, din cauza restricțiilor din starea de urgență, credincioșii au fost privați de toate aspectele indispensabile vieții duhovnicești și, mai ales, de posibilitatea de a lua parte la cea mai mare sărbătoare a creștinătății.

„Iată, dacă n-am început Paștile împreună, le-am sfârșit împreună. Important este că n-am rămas fără Lumină, fără împărtășirea bucuriei Învierii. Sfânta Evanghelie ne spune: Până când aveți Lumina, umblați în Lumină! Că vine întunericul și nu mai știm unde să mergem. Și, iată, o lumină toată noaptea ne-a vegheat o stea. A stat tot timpul, a privit, ne-a însoțit în această noapte și Dumnezeu ne-a dat mărturie că trebuia să facem slujba în această noapte, pentru că o noapte mai liniștită și mai frumoasă de mult n-am avut. A fost noaptea de încheiere a sărbătorii Învierii, care a fost o mângâiere pentru noi toți. Învierea este sărbătoarea cea mai mare, fără Înviere nicio sărbătoare nu-și găsește sensul. Toate merg cu razele lor, toate sărbătorile, și Nașterea, și Botezul, și Schimbarea la Față, toate merg către sărbătoarea Învierii, care le dă cu adevărat biruință. De aceea și noi trebuie să fim părtași ai sărbătorii Învierii, să credem și în învierea noastră și să ne pregătim să înviem întru Lumină și nu întru întuneric. (...) Să rămâneți cu bucuria Învierii și s-o purtați în suflete! Cine nu-L poartă pe Hristos Cel Înviat în suflet este sărman. Nu are cu ce să umble, este în primejdie în orice vreme. Dacă-L purtăm pe Hristos cu noi, nimic nu ne poate vătăma. Hristos este viața noastră, puterea noastră, nădejdea noastră și Învierea noastră. Vedeți cât de slabă este viața aceasta pământească? Oricâte bucurii am gusta, după ele vin amărăciuni. Dar bucuria prin care arvunim Viața cea Viitoare este o bucurie care ne dăm nădejde și trebuie să căutăm Viața Viitoare, să nu cădem în moarte, adică în despărțirea de Dumnezeu și în iad. Cel mai ușor este a ajunge în iad: cazi în virtutea legii inerției! Ca să urci și să urci spre cer îți trebuie efort, îți trebuie credință, îți trebuie nădejde, îți trebuie statornicie în credință, în iubirea de Dumnezeu, în rugăciune. Această statornicie trebuie să o avem. Iată, astăzi ne-am unit cu Hristos și cu Lumina Învierii Sale! Să nu ne mai despărțim... Purtați-L pe Hristos în mintea și-n inima dumneavoastră! Să nu vă despărțiți nici pentru o clipă, căci în clipa aceea vă vânează Cel-Viclean și vă arată alte priveliști înșelătoare! Nu vă luați după cele trecătoare, după cele înșelătoare! Țineți-vă de Lumina lui Hristos! Cu Lumina lui Hristos nu putem ajunge decât la Hristos Însuși și Hristos ne împlinește întru totul. Viața aici pe pământ este și scurtă, este și anevoioasă, pentru că are multe știrbiri și neîmpliniri și știm că se termină repede. Dar cu viața de aici trăită în înțelepciune, în jertfă, în credință, în nădejde și-n dragoste, în rugăciune continuă, ne arvunim Viața cea Veșnică. Această Viață Veșnică să o căutăm, să o aflăm, să o trăim în mintea noastră, să trăim și sfârșitul vieții noastre în minte și în inimă și Judecata particulară și, mai ales, Judecata cea din Urmă, care este definitivă! Rugăm pe Hristos Cel Înviat să rămână mereu cu noi și noi să-L primim în inima noastră! Să fie inima curată, pregătită, largă, iertătoare, bună, și în inima noastră să încapă și toți semenii noștri! Să nu avem nici o supărare cu nimeni: cui ne face rău să-i facem bine! Răul nu se biruiește cu rău; răul cu rău se înmulțește, se lățește. Răul se biruiește cu Binele. Să nu faceți rău nimănui! Oricât rău v-ar face cineva, rugați-vă pentru el și faceți-i bine! Dacă faci mereu bine, cu binele te întâlnești în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă faci rău celui ce-ți face rău, cu răul te întâlnești în împărăția demonilor. Să fugim de împărăția întunericului și să rămânem în Împărăția Luminii... Rămâneți cu Lumina lui Hristos și Lumina lui Hristos nu vă va duce decât Sus, unde este bucurie, pace, dragoste și fericire. Acestei fericiri să ne învrednicească Dumnezeu și pe noi toți și să ne întâlnim și să ne cunoaștem, că-n Ceruri oamenii se cunosc! În iad nu se văd, se chinuie pe întuneric. Să rămânem în Lumină ca să ne vedem unii pe alții și să ne cunoaștem unii pe alții și să avem bucurie și Viață Veșnică!”, a îndemnat ÎPS Teodosie, miercuri, în predica rostită la finalul slujbei Odovaniei praznicului Învierii Domnului

Potrivit tradiției ortodoxe, Odovania (încheierea) praznicului Învierii se face la 40 de zile după Paști, fiind o slujbă distinctă în Tipicul bisericesc, dar care recapitulează rânduiala praznicului.

Joi, de sărbătoarea Înălțării Domnului, Arhiepiscopul Tomisului a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Stejaru (jud. Constanța), după care a mers la Cimitirul Internațional de lângă Medgidia, unde a oficiat slujba de pomenire pentru Ziua Eroilor. Duminică, ierarhul va sluji la Mănăstirea „Sfântul Ioan Rusul” de la cariera de piatră (în apropierea localității Palazu Mic, jud. Constanța).