Miercuri, 8 octombrie, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna Arini, județul Suceava — fiind prima sa slujire și predică în afara Arhiepiscopiei Tomisului, după ridicarea interdicției impuse de Sfântul Sinod.

„Am venit cu dor și cu dorința de a ne ruga împreună”

În debutul cuvântului de învățătură, ierarhul a vorbit cu emoție despre bucuria reîntâlnirii cu credincioșii:

„Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși, iată, am poposit aici cu dor și cu dorința de a vă întâlni și de a ne ruga împreună.”

ÎPS Teodosie a tâlcuit apoi viața celor două sfinte cuvioase prăznuite în această zi, Sfânta Pelaghia și Sfânta Taisia, amintind că amândouă au avut un început de viață rătăcit, dar s-au întors cu pocăință la Dumnezeu.

Lecția convertirii: „Niciun păcat nu covârșește bunătatea lui Dumnezeu”

„Prima pomenită este Cuvioasa Pelaghia, care se numea Margareta și era o mare actriță, comediantă, admirată de mulți. Într-o zi, a venit într-o adunare de ierarhi, în Calcedon, într-o ținută necuviincioasă. Toți și-au întors privirile, afară de Sfântul Episcop Non, care a gândit că o poate întoarce de la rătăcire. I-a spus doar atât: «Câtă osteneală depui ca să fii admirată de oameni!» — și aceste cuvinte i-au pătruns inima”, a relatat Arhiepiscopul Tomisului.

„Margareta a fost pătrunsă de cuvintele sfântului, a cerut să fie botezată, s-a căit, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și a plecat în Țara Sfântă, unde a trăit în pocăință până la sfârșitul vieții. Cu lacrimile căinței s-a mântuit, pentru că niciun păcat nu covârșește bunătatea lui Dumnezeu.”

„Căința este fapta cea mai plăcută lui Dumnezeu”

În continuare, ierarhul a explicat că mântuirea începe cu libertatea și voința omului de a se întoarce spre Dumnezeu:

„Fără voia noastră nu ne putem mântui. Întorcându-ne spre Dumnezeu cu căință, putem să ne răscumpărăm păcatele. Căința este fapta cea mai plăcută lui Dumnezeu.”

A amintit și exemplul tâlharului de pe cruce, „care, în puține clipe, s-a mântuit, pentru că a scos lacrimi și strigăte de durere și de nădejde că Dumnezeu îl va ierta”.

Despre Sfânta Taisia: „Dumnezeu primește și pe cel mai rătăcit suflet”

ÎPS Teodosie a vorbit și despre viața Sfintei Taisia, o altă femeie care s-a întors din păcat la pocăință, după ce un pustnic a mustrat-o pentru viața desfrânată:

„Când i-a spus: «De ce te rușinezi? Oricum Dumnezeu ne vede», pustnicul i-a răspuns: «Știi de Dumnezeu? E mare lucru dacă știi de El. De ce-L necinstești atunci?» — și acele cuvinte au aprins în ea dorul de mântuire.”

Sfânta Taisia și-a vândut averile, le-a împărțit săracilor, a plâns și a trăit în pocăință, îmbrăcată în haină de păr, până la sfârșitul vieții sale.

„Numai cine își cunoaște păcatele se poate întoarce cu adevărat la Dumnezeu”

„Cele două cuvioase au avut o viață împărțită în două: prima parte — viață deșartă, a doua — viață de lumină și de căință. De aceea și noi să învățăm că, de multe ori, ne căim doar formal, nu ne plângem păcatele îndeajuns și uităm de deșertăciunile acestei vieți. Nimeni să nu se creadă drept, pentru că cel ce se crede drept nu mai are loc de căință. Numai cel ce își cunoaște păcatele se poate întoarce cu adevărat la Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.

„Să avem o viață tihnită cu Dumnezeu și El ne va apăra de toate răutățile”

În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să trăiască în pace, pocăință și rugăciune:

„Să căutăm să ne cunoaștem cât mai adânc răutățile noastre, ca să ne putem întoarce la Dumnezeu, să avem o viață tihnită cu El și să ne apere Dumnezeu de toate răutățile.”

Această primă predică rostită în afara Arhiepiscopiei Tomisului marchează revenirea publică a ierarhului după perioada de restricție impusă de Sfântul Sinod, ÎPS Teodosie transmițând un mesaj puternic de unitate, rugăciune și întoarcere la credință.

ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 8 octombrie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna Arini, județul Suceava:

”Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,

Iată, am poposit aici cu dor și cu dorința de a vă întâlni și de a ne ruga împreună. Astăzi avem o sărbătoare frumoasă, în care două cuvioase, deși avuseseră o viață rătăcită, s-au întors la Dumnezeu.

Prima pomenită este Cuvioasa Pelaghia. Ea se numea Margareta și era o mare actriță, comediantă, care mergea însoțită de tot felul de admiratori și însoțitori ai săi, la spectacolele pe care le susținea.

Se aflau într-o adunare la Calcedon, unde erau mai mulți ierarhi, și, când s-a apropiat sfârșitul slujbei, a venit și ea acolo, prezentându-se într-o ținută necuviincioasă: avea pieptul gol, nu purta nimic pe cap, iar admiratorii ei se purtau cu o veselie nepotrivită.

Toți ierarhii și-au întors privirile ca să nu vadă ceea ce se petrecea, afară de unul, un ierarh bătrân — Sfântul Episcop Non — care a gândit că ar putea să o întoarcă de la această rătăcire. De aceea, a privit-o și i-a spus: „Câtă osteneală și câtă muncă depui ca să fii admirată de ceilalți!”

Scrie cronicarul că era foarte frumoasă, iar toți oamenii își îndreptau privirile asupra ei și rămâneau uimiți de felul ei de a se arăta. Iată însă că Sfântul Non, prin câteva cuvinte pline de înțelepciune, a reușit să-i pătrundă inima, iar Margareta a rămas să stea de vorbă cu el îndelung.

El a povățuit-o, s-a rugat pentru ea, i-a arătat câtă deșertăciune este să trăiești pentru slava oamenilor și de ce este mai folositor să te ostenești să-I placi lui Dumnezeu. Pentru că viața aceasta pământească este scurtă și are puține bucurii, iar adevăratele bucurii sunt cele din viața cerească și veșnică.

Margareta a fost pătrunsă de cuvintele Sfântului Non și a cerut să fie povățuită pe calea pocăinței. Ea a primit botezul, s-a căit din inimă, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și a plecat în Țara Sfântă, unde a trăit în pocăință până la sfârșitul vieții sale.

Cu lacrimile pocăinței s-a mântuit cu adevărat, pentru că Dumnezeu primește pe orice păcătos care se întoarce. Niciun păcat nu covârșește bunătatea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este mai bun decât toate și poate să răscumpere orice răutate a noastră, dacă ne întoarcem cu inimă curată. Dumnezeu nu voiește răutatea, ci mântuirea noastră. Și atunci, fără voia noastră, nu ne putem mântui.

Întorcându-ne spre Dumnezeu cu căință, putem să ne răscumpărăm păcatele. Căința este fapta cea mai plăcută lui Dumnezeu. Așa s-a căit tâlharul de pe cruce și, iată, în puține clipe s-a mântuit, pentru că a scos lacrimi și strigăte de durere și de nădejde că Dumnezeu îl va ierta. Având și nădejde, și lacrimi, și durere în suflet, după ce avusese o viață plină de patimi, de urgii, de beții și de ucideri, iată, s-a mântuit. Și orice om se poate mântui, dacă se întoarce la Dumnezeu.

A spus Mântuitorul Hristos: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară.” Oricine vine la Dumnezeu și bate la ușa milostivirii Sale, oricine se roagă Maicii Domnului și o roagă să mijlocească la Fiul Său, toți aceia primesc răspunsul cel bun, pentru că Maica Domnului este mereu ascultată.

La fel a fost și viața Sfintei Taisia. La ea a venit un mare pustnic, care și-a lăsat hainele și a venit la ea, dându-i un galben. Taisia i-a spus: „De ce te rușinezi? Oricum Dumnezeu ne vede.” Când a auzit acest cuvânt, pustnicul a zis: „Știi de Dumnezeu? E mare lucru dacă știi de El. Atunci de ce-L necinstești pe Dumnezeu?”

Și astfel a început să-i vorbească despre pocăință, încât această femeie, care era desfrânată și își vindea trupul pentru câștig, a fost atât de mișcată, încât și-a vândut toate averile, le-a împărțit săracilor, a plâns și s-a îmbrăcat în haină aspră de păr. Căința ei a fost primită de Dumnezeu.

Iată, cele două cuvioase pomenite astăzi au avut o viață împărțită în două: prima parte — viață deșartă; a doua — viață de lumină și de căință.

De aceea și noi să învățăm că, de multe ori, ne căim doar formal; nu ne plângem păcatele îndeajuns, nu priveghem cât se cuvine, nu rămânem mereu cu gândul la Dumnezeu și să uităm de toate deșertăciunile acestei vieți. Să luăm aminte, așadar, la cele care au fost în rătăcire și s-au întors la Dumnezeu.

Nimeni să nu se creadă drept sau îndreptățit, pentru că cel care se crede drept nu mai are loc de căință. Numai cel ce își cunoaște păcatele se poate întoarce cu adevărat la Dumnezeu.

Să căutăm, deci, să ne cunoaștem cât mai adânc răutățile noastre, ca să ne putem întoarce la Dumnezeu, să avem o viață tihnită cu El și să ne apere Dumnezeu de toate răutățile.”

ADEVARULBISERICII.RO

Vedeți și: Taina Sfântului Maslu oficiată de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna Arini, județul Suceava. VIDEO: