Având în vedere riscul pe care îl reprezintă grupul de lobby cu ușile închise, cunoscut sub numele de Forumul Economic Mondial, anul acesta The Spectator Australia va urmări îndeaproape cele mai recente proiecte ale acestuia și ceea ce ar putea însemna pentru Australia dacă politicienii noștri și directorii marilor companii decid să le adopte ideile.

 

Astfel începe un articol excepțional din publicația amintită, pe care îl traducem pentru cititorii ActiveNews: 

Cititorii ar putea fi la curent cu apariția contabilizării carbonului în raport cu diverse mese și grupuri de alimente. Este o mișcare popularizată de festivalul COP26, care a încheiat un parteneriat cu Levy pentru a crea o amprentă de carbon pentru meniul lor. Inițiativa lor, preluată la COP27, este menită să promoveze ideea de a înlocui numărarea caloriilor cu numărarea carbonului.

„Astăzi, o masă medie are o amprentă de carbon de 1,7 kg CO2e în Marea Britanie. Potrivit FEM, trebuie să reducem acest număr sub 0,5 kg CO2e pentru a atinge obiectivele definite în Acordul de la Paris. Prin includerea etichetelor climatice pe meniurile noastre, ne propunem să facilităm atingerea acestui obiectiv - împreună. Mai simplu spus, este o formă de înfometare etică în care reducerea caloriilor, sancționată de stat, este justificată de o responsabilitate morală față de planetă. În mod normal, regimurile socialiste își înfometează populația prin incompetență. De data aceasta, se asigură că țăranii se simt bine în legătură cu micșorarea taliei lor.

„Urgența climatică este cea mai mare provocare a vieții noastre, iar alimentele au un rol cheie în ceea ce privește emisiile globale. Ținta noastră este să atingem Net Zero în afacerea Levy UK până în 2027, în mod corect. COP26 va fi un catalizator pentru învățare și schimbare în întreaga noastră activitate. Tot ce pot spune este că vă urez mult noroc în a convinge mișcarea „sănătate la orice dimensiune" să renunțe la dietele bogate în calorii. Având în vedere lipsa de reacție publică la aceste evoluții (probabil pentru că majoritatea oamenilor sunt prea preocupați de plata facturilor de energie pentru a observa trucurile de la un festival al climei), Forumul Economic Mondial și-a îmbunătățit jocul pe frontul climatic, publicând un articol al directorului executiv al DevelopMinded, Lennaert Jonkers, despre „contabilitatea carbonului", idee care sună destul de rău.

DevelopMinded este o companie care „accelerează transformarea sustenabilității" și promovează „consultanță, capacitate, dezvoltare și perspective". La fel ca orice altceva în mișcarea ecologică suspect de fascistă, oferă o unificare filosofică deliberată între guvern și corporații. „Timpul se scurge!", încep ei, sperând să panicheze potențialii clienți, înainte de a încuraja un „salt spre Net Zero". În mod realist, după „Marele salt înainte" al lui Mao, este o mișcare neobișnuită de PR pentru a încuraja saltul ideologic. „Adaptează-te sau mori... nu contează dacă ești pregătit sau nu. Acționați acum!”

Având în vedere acest lucru, articolul insistă asupra faptului că „a avea grijă de amprenta de carbon și a vă arăta dedicarea față de sustenabilitate are sens acum din punct de vedere comercial". În timp ce acest lucru este la limita retoricii cultiste (care este garantat să devină o cerință, nu o alegere, pe măsură ce guvernele se apropie), articolul începe să detalieze o închisoare complexă a carbonului pregătită pentru exploatare, care se laudă (mai degrabă decât să avertizeze) cu privire la „presiunile de reglementare în creștere".

 

Citind ceea ce a fost deja pus în aplicare și unde vrea cu disperare să ajungă industria, ni se prezintă un coșmar coercitiv, restrictiv, nedefinit, dar extrem de reglementat, în care elementele constitutive esențiale ale vieții au devenit o armă pentru companiile parazite care nu creează nimic altceva decât mecanisme de control.

În afara mahalalei ideologice „yes-man" a grupurilor de marketing corporatist, acest viitor pentru umanitate sună oribil. Ne-am putea aștepta ca politicienii australieni să lupte împotriva acestui ecosistem birocratic cvasi-socialist internațional și să apere întreprinderile australiene. Din nefericire, avem o lipsă de educație a cetățenilor atunci când vine vorba de economia verde și de „net zero" din partea presei, care fie se teme să pună la îndoială mișcarea eco-fascistă, fie speră la comisioane frumoase din partea corporațiilor care profită de pe urma sărăcirii tuturor celorlalți. Când îndepărtezi toate prostiile alarmiste despre apocalipsa care nu apare niciodată pe prima pagină a articolelor și pe bannerele site-urilor lor, contabilitatea carbonului se dezvăluie ca un mijloc de a crea o economie paralelă pentru a manipula piețele.

Ea le oferă politicienilor puterea de a controla direcția industriei private, în timp ce colegii lor din corporațiile excesiv de mari au o modalitate perfect legală de a ucide întreprinderile mici și mijlocii care le fac concurență. Marile întreprinderi pot spune: „noi suntem cei care investim în salvarea planetei, în timp ce aceste companii malefice de tip „mama și tata" provoacă tsunami". Demonizarea afacerilor private este deja atât de completă în rândul generațiilor tinere, încât acestea își petrec toată ziua pe TikTok- despre cât de mult iubesc socialismul de pe iPhone-urile lor.

Contabilitatea carbonului este următoarea evoluție a Net Zero, un frate mai tiranic al taxelor pe carbon, care încearcă să manipuleze piețele din punct de vedere social. Publicul este supus unor campanii extinse de spălare a creierului pentru a-l face să se simtă vinovat de faptul că mănâncă și respiră, înainte de a-i oferi salvarea sub forma unor grupuri consultative costisitoare. Aceste întreprinderi doresc ca clienții să le consume produsele la un preț umflat cu 50 la sută prin „virtute". Acest lucru este întărit de sondaje și anchete nesfârșite pentru a crea iluzia că opinia publică sprijină aceste proiecte altfel lipsite de gust și cinice. „A avea grijă de amprenta de carbon și a vă arăta dedicarea față de sustenabilitate are sens din punct de vedere comercial. De exemplu, un sondaj realizat anul trecut a arătat că, pentru 83% dintre consumatori, este foarte important să cumpere de la o companie care operează în mod durabil.”

A fi de acord cu faptul că ați dori o „companie sustenabilă" este puțin probabil să se traducă în mintea celor cărora li se cere să aibă o economie care numără emisiile de carbon. Cei 83 la sută reprezintă în mod realist cele 10.015 persoane care au răspuns la un sondaj online în Marea Britanie, America, Italia, Germania, Franța și China. Toate, cu excepția Regatului Unit și a Americii, au o istorie incomodă cu mișcări colectiviste totalitare: fascismul, național-socialismul, socialismul și, respectiv, comunismul. În ciuda acestui fapt, detaliile sondajului sunt ceva mai interesante, „calitatea și fiabilitatea produselor sau serviciilor" primind în continuare 77% din voturi, urmate de „comoditatea și experiența clienților" cu 59%, „oferirea de prețuri scăzute" cu 51% și apoi - la distanță destul de mare - „operarea în mod durabil" cu 39%.

Dacă ne gândim la ceea ce se cere de la întreprinderi în aceste zile, este absurd. În urmă cu zece ani, dacă produceai pantofi, era treaba ta să te asiguri că aceștia sunt făcuți din materiale de calitate, confecționați cu cea mai bună măiestrie, la prețuri accesibile, și vânduți oamenilor care doreau să îi cumpere. Acest lucru crea locuri de muncă calificate, locuri de muncă și impozite pentru guvern. Concurența dintre companiile de încălțăminte, datorată puterii de cumpărare a clienților, a creat la rândul ei încălțăminte mai bună. Acum, companiile se confruntă cu cerințe absurde în ceea ce privește timpul lor, precum:

Pentru a pune în aplicare un sistem precum contabilizarea emisiilor de carbon, este nevoie mai întâi ca clienții să fie condiționați să dorească ca întreprinderile să devină brațe ale mișcărilor politice. Orice companie, indiferent de calitatea produsului său, poate fi apoi distrusă dacă refuză să se conformeze cerințelor politice. Astfel, economia capitalistă rămâne o entitate politică, mai degrabă decât financiară, care se aliniază în totalitate și fără îndoială la inițiativele politice ale guvernului. Este fascism pe furiș.