În ultima lună bitcoin – o monedă virtuală – a fost în centrul atenției, în mai fiecare zi știrile despre moneda virtuală au fost pe prima pagină a ziarelor. Majoritatea știrilor au fost pozitive pentru bitcoin, am aflat de exemplu că dl. Elon Musk a cumpărat bitcoin în valoare de 1,5 miliarde dolari. 1,5 miliarde de dolari sunt o sumă semnificativă, o sumă semnificativă pentru oricine, o sumă semnificativă ca volum de tranzacție, sunt imens de mulți bani. 

Oricât de semnificativă ar fi fost valoarea tranzacției, mai semnificativ decât aceasta a fost modul în care dl. Musk a motivat-o. Și trebuie să ne reamintim că dl. Musk este al treilea cel mai bogat om din lume, în ianuarie a deținut prima poziție, fiind cel mai bogat om din lume, cu alte cuvinte dl. Musk nu este un marginal, faptul că vorbele de mai jos ar putea fi atribuite oricărui liberal clasic sunt în opinia mea mult mai semnificative decât tranzacția în sine. Căci explicațiile domnului Musk sunt clasicul strigăt împăratul este gol, ca întotdeauna acesta vine de unde ne așteptăm mai puțin, în acest caz de la un profitor de marcă al monedei fiduciare și a efectului Cantillon specific acesteia. 

Vom reproduce întocmai mai jos vorbele domnului Musk, ar trebui ca fiecare dintre noi să le întipărim bine în minte. 

„Pentru a fi clar pentru toată lumea, nu sunt un investitor, sunt un inginer. Nici măcar nu dețin alte acțiuni în afară de Tesla. 

Totuși, atunci când moneda fiduciară are o rată a dobânzii negativă doar un nebun nu și-ar îndrepta privirea într-altă direcție. 

Bitcoin este aproape la fel ca moneda fiduciară. Cuvântul cheie este aproape.”

Nu pot să subliniez suficient importanța diagnosticului pus de dl. Musk, nu pot sublinia suficient faptul că acesta este unul dintre principalii profitori ai existenței monedei fiduciare. Am mai scris despre dl. Musk, am explicat modul în care valoarea Tesla este în mod cu totul artificial și nemeritat gonflată, nu m-aș fi așteptat vreodată ca tocmai dl. Musk să fie copilul care strigă în gura mare că împăratul este gol. Desigur, nu ne puteam aștepta ca intelectualii de curte ai sistemului să fi pomenit ceva de goliciunea împăratului și desigur că ne-am obișnuit prea tare pentru a-i mai băga în seamă pe liberalii clasici care spun același lucru de zeci de ani de zile, anume că sistemul de rezerve fracționare este o fraudă care va sfârși în hiperinflație. Trebuia să vină dl. Musk pentru a exclama în văzul lumii – căci dl. Musk este un personaj extrem de vizibil – ceea ce vedeam cu toții – anume că moneda fiduciară este depășită și că trebuie căutată o alternativă la aceasta. Dl. Musk ne îndeamnă să privim spre bitcoin, mă tem însă că bitcoin este o pseudosoluție. Înainte de a cumpăra bitcoin ar trebui să ne reamintim că dl. Musk este, totuși, un profitor al sistemului actual și că, cel mai probabil, are interese de apărat, interese disjuncte de ale omului de rând. Căci – cel puțin până acum – interesul băncilor centrale a fost mereu să pompeze bani în bursă pentru a menține iluzia funcționării economiei, având în același timp grijă ca banii respectivi să nu pătrundă în economia reală, unde moneda proaspăt tipărită produce în mod inerent inflație. Situația ideală pentru bancherii centrali este să pompeze bani în bursă, iar profitorii sistemului – dl. Musk de exemplu – să-și asume obligația de a-i distruge, de a-i lua să-i arunce pe foc sau să-i „investească” în bule pe care să le gonfleze la fel de artificial precum bancherii centrali gonflează bursa, bule suficient de izolate de economia reală pentru ca banii proaspăt tipăriți să nu producă inflație. 

Când am citit prima oară în presă de faptul că dl. Musk „investește” în bitcoin am avut certitudinea că este vorba doar de o astfel de operație de gonflare a unei bule artificiale care să scoată de pe piața reală bani ce altminteri ar fi provocat inflație, arătând tuturor realitatea economică a zilelor pe care le trăim. Faptul că, o dată cu banii investiți, dl. Musk are un discurs de bun simț, faptul că a spus în gura mare că „doar un nebun nu și-ar îndrepta privirea” într-altă direcție decât moneda fiduciară este derutant, pur și simplu sunt nedumerit. În ciuda conivenței cu statul în practic orice întreprinde, în ciuda faptului că în termeni randieni dl. Musk nu este un capitalist, ci este tocmai opusul acestuia, dl. Musk a mai avut ieșiri de bun simț, îmi amintesc că în timpul discuțiilor privitoare la ajutoarele guvernamentale dl. Musk ne reamintea evidența, anume că „dacă nu producem bunuri, nu există bunuri” sau, pentru a fi pe înțelesul generației pe trotinetă și cu glezne goale, cea care chiar trebuie să pătrundă înțelesul înțelepciunii domnului Musk, dacă nu facem chestii, nu există chestii. Poate că traducerea în usereză este imperfectă, tocmai de aceea reiau în engleză spusele domnului Musk: If you don't make stuff there's no stuff.

Să ne întoarcem acum la semnificația cuvântului-cheie din declarația domnului Musk! Acesta ne reamintește că atât moneda fiduciară cât și bitcoin sunt lipsite de valoare intrinsecă, că bitcoin este aproape la fel ca moneda fiduciară, accentuând asupra semnificației cuvântului aproape. Căci, dacă cantitatea de monedă fiduciară este controlată de politicieni, pentru a crea bitcoin trebuie să consumăm electricitate, rezolvând cu ajutorul unor procesoare specializate ecuații matematice. Cu alte cuvinte, dl. Musk ne spune că, dacă în cazul monedei fiduciare politicienii stabilesc prin efectul Cantillon câștigătorii și pierzătorii în economie, natura descentralizată a bitcoin face o astfel de intervenție a politicienilor imposibilă. Este de notat că dl. Musk ne spune asta din poziția de câștigător cantillionar, o chestiune ce dă o anume greutate morală spuselor sale. 

Importanța cuvântului aproape în sensul în care-l folosește dl. Musk este evidentă în contextul în care cvasitotalitatea populației SUA urmează să primească 1400 de dolari de la guvernul american ca parte a planului domnului Biden de revigorare a economiei. Este evident că în aceste condiții inflația nu va mai putea fi controlată, asta mai ales în condițiile în care populația productivă este ținută prizonieră în case în numele unei urgențe medicale pe care nu o comentăm aici. Avem o combinație toxică de cădere a producției - „If you don't make stuff there's no stuff” - cuplată cu împrăștierea din elicopter a monedei proaspăt tipărite. Cu alte cuvinte, tot mai mulți bani sunt în competiție pe tot mai puține bunuri, iar aceasta înseamnă pur și simplu inflație.   

Fiind o combinație stranie de algoritmi, procesoare și electricitate, Bitcoin nu este o monedă naturală; moneda fiduciară impusă prin legislație pretutindeni în lume este de asemenea ilegitimă. Ca liberal, nu pot decât să mă bucur că bitcoin aduce mai multă competiție pe piața monetară, pe o piață nerestricționată de intervenția guvernamentală legea lui Gresham va avea grijă să facă diferența între moneda calpă și cea valoroasă. Funcționarea legii lui Gresham va stabili câștigători, dar și pierzători - aici cred că este cheia intervenției domnului Musk. Este oare cazul să „investim” în bitcon - căci riscăm ca politicienii să ne scoată pur și simplu calculatoarele din priză - sau să ne pierdem prin dobânzi negative banii emiși de guvern pe care-i ținem în bănci, sau prin inflație pe aceia pe care-i ținem în ciorapi doar pentru ca legea lui Gresham să  ne arate la final că valoarea reală a economiilor noastre este nulă? Sau poate că este cazul să ne reamintim că moneda unor oameni de mult dispăruți și-a păstrat – fie și îngropată în pământ timp de mii de ani – valoarea?