ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Anularea alegerilor prezidențiale într-un stat membru al UE, chiar dacă rezultatele au fost necontestate, ar fi de-a dreptul șocantă. Cu toate acestea, Comisia Europeană nu se clintește, fără îndoială prea mulțumită de turnura antidemocratică a evenimentelor din România. Pentru că opiniile lui Călin Georgescu, candidatul independent care a câștigat primul tur, sunt deranjante pe mai multe planuri. Cu toate acestea, acest dublu standard nu face decât să discrediteze și mai mult UE, scrie ziarul elvețian Bon pour la tête.

Tulburările din Siria distrag atenția. Cu toate acestea, un eveniment major tocmai a avut loc aproape de casă, într-un stat membru al UE, România. Alegerile prezidențiale de acolo au fost anulate. Câștigătorul primului tur, Călin Georgescu, un candidat independent, este atacat dur de cele două partide majore care și-au împărțit puterea timp de decenii. Confruntarea continuă să se încingă între susținătorii și adversarii săi, în mass-media, pe internet și uneori pe străzi. Încă nu a fost stabilită o nouă dată pentru noi alegeri.

Dar Comisia Europeană nu cedează. Aceasta a criticat, pe bună dreptate, presiunile guvernului asupra sistemului judiciar din Polonia și Ungaria. Dar în acest caz, anularea unei alegeri necontestate - buletinele de vot au fost renumărate - nu necesită nicio critică. Donald Trump a condamnat această decizie antidemocratică. La fel ca și rivala câștigătoarei de pe locul al doilea, Elena Lasconi, care vede în aceasta „o întoarcere la zilele întunecate ale comunismului”. Pe de altă parte, dna von der Leyen consideră că este corect să îl susțină pe președintele demisionar al României, care solicită o anchetă asupra ipoteticei ingerințe ruse în timpul campaniei, care s-a desfășurat în mare parte prin intermediul rețelelor sociale.

Cine vrea pielea lui Călin Georgescu?

Este interesant să te gândești că, de cealaltă parte, influența americană cântărește greu asupra acestei țări. Comandantul său șef, generalul Vlad, a fost format la cea mai înaltă școală militară din SUA și chiar a participat la operațiunea împotriva Irakului în 2003. De la războiul din Ucraina, presiunea din partea NATO și a lobby-ului armelor a fost enormă. Bugetul de apărare al României a crescut cu 53%, reprezentând 3% din PIB. Se construiește o bază mare la granița cu Rusia. Contingente străine se află la fața locului, inclusiv aproximativ 1.000 de soldați francezi. 

Deci, evident, Georgescu este o pacoste. El nu vrea să iasă din NATO, dar consideră că este în interesul României să pună capăt războiului cât mai curând posibil. Acest lucru îi aduce imediat eticheta de pro-rus. El se opune, de asemenea, cheltuielilor planificate de 6,5 miliarde de dolari pentru o flotă de avioane FA-35 într-o țară în care un sfert din populație trăiește sub pragul sărăciei. Este ușor de văzut cine este pe urmele lui, dincolo de aparatele politice locale care se agață de puterile și privilegiile lor. 

Omul impertinent își înrăutățește și mai mult situația prin cererea sa pentru un control mai bun și o impozitare mai mare a companiilor internaționale (în special americane, franceze, austriece, kazahe, emirate... și ruse) care exploatează resursele minerale considerabile ale României, în frunte cu petrolul și gazele. Trebuie remarcat faptul că nu dorește să părăsească UE, ci mai degrabă să apere interesele țării sale în cadrul acesteia. Ca aproape toată lumea. 

Portretul unui personaj neobișnuit

Caricatura care ne este prezentată despre acest personaj neobișnuit este departe de adevăr. Acest inginer agronom ecologist a făcut carieră în instituțiile țării sale și la Organizația Națiunilor Unite (cu un stagiu la Geneva). Își stăpânește abordarea mai degrabă măsurată. Dar cu un fler pentru formule. De exemplu, cu privire la partidele tradiționale, afectate de corupție: „își șterg cizmele murdare pe fața democrației!

Este un conservator ca în Franța sau Germania. Are, de asemenea, preocupări sociale, în special în domeniul sănătății, al educației și al situației agricultorilor. Și, este adevărat, are și câteva idiosincrazii, cum ar fi o fixație pentru temutul Davos și temutul Soros. De asemenea, are o înclinație religioasă și chiar mistică. Un mare apărător al familiei tradiționale, dar nu se opune avortului sau cuplurilor homosexuale. Rareori acordă atenție minorităților, cum ar fi maghiarii de pe teritoriul României sau romii. Refrenele sale preferate se învârt în jurul apărării poporului român, al reunirii tuturor și al redresării unei țări care rămâne săracă în ciuda unui progres economic real ale cărui beneficii sunt prea inegal distribuite. 

Vă poate plăcea sau nu omul, dar nu există niciun motiv să îl blestemați... sau să îl închideți, sau să îl exilați, așa cum visează să facă cei mai exaltați dintre adversarii săi. Unii au mers atât de departe încât i-au tăiat apa și curentul electric de acasă. Georgescu reacționează cu un zâmbet și ne asigură că va rămâne pe internet și că dezbaterea și lupta vor continua. Mai îngrijorător pentru el, diverse departamente se străduiesc să găsească acuzații împotriva sa care să excludă o nouă candidatură. „Cum nu există nimic de care să mă acuze, au nevoie de timp pentru a fabrica probele...”, comentează el. El a făcut apel la anchetatori internaționali, europeni și americani. El a adăugat: „Ne respectăm partenerii democratici, dar am sentimentul că ne dezamăgesc.

Uniunea Europeană discreditată

Doamna von der Leyen și oamenii săi ne dezamăgesc într-adevăr. În primul rând, aceștia sunt nerăbdători să se alinieze politicii adoptate de NATO și de administrația Biden, trăgând după ei toată mass-media. Aceasta este o îndepărtare de UE și de principiile sale. Încă o dată, standarde duble.
 
Îi criticăm pe Erdogan și pe Fico (președintele slovac), dar nici un cuvânt despre președintele român Iohannis, care își prelungește mandatul prin întreruperea alegerilor. Bineînțeles, nici atunci când în Franța guvernul a încercat să-și impună voința folosind 49,3 împotriva majorității din parlament nu s-a ridicat o sprânceană. 

Își va reveni „patria comună” din discreditarea pe care a adus-o în fața lumii? Nu prea curând, ne temem.