ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„În Aula Palatului Facultății de Drept a Universității din București și apoi prin tot orașul, la Guvern, Cotroceni, TVR, alte ambasade până la Ambasada Federației Ruse au fost în anii detenției lui ILIE ILAȘCU cele mai multe și cele mai puternice manifestații de protest (la București și în țară) pentru eliberarea foștilor deținuți politic de la Tiraspol, aflați în ghearele sovietorușilor conduși de kgb și armata a XIV a de la NISTRU!”, amintește avocatul Toni Popescu, fost membru al Ligii Studenților, în amintirea lui Ilie Ilașcu, decedat ieri, la 73 de ani.

„Între ele, această lansare de carte - LUPTA CONTINUĂ - organizată de Liga Studenților și moderată de președintele ei, Gabi Zbârcea (foto centru, lângă Părintele Constantin Galeriu), la care au participat pe lângă personalități marcante din epoca și un foarte mare număr de studenți …Aula având doar 705 locuri pe scaune .. Apoi marșuri pe străzile Capitalei și pichete de protest...”. cum este și cel organizat chiar de președintele PNTCD, Corneliu Coposu, care, alături de Emil Tocaci și Pr. Sandu Mehedințu, s-au introdus într-o cușcă simbolică, așa cum erau ținuți patrioții români Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Popa și Alexandru Leșco la Tiraspol.

Ziarul ZIUA, de asemenea, împreună cu Asociația Civic Media condusă de Victor Roncea, au susținut o campanie puternică pentru eliberarea lui Ilie Ilașcu și ulterior a celor trei rămași în urma lui. S-au strâns un milion de semnături pentru eliberarea lor, s-au înaintat proteste la toate forurile internaționale de apărare a drepturilor omului și au avut loc demonstrații de solidaritate cu chipurile eroilor și hărți ale României Mari în fața ambasadei Rusiei.

Procesul din 1992, în care patrioții români au fost ținuți ca animalele într-o cușcă, a fost o mascaradă juridică prin care autoritățile separatiste transnistrene guvernate de agenții GRU și KGB au dorit să dea mai multe palme României eliberate de comunism. În urma sentințelor arbitrare și a torturilor la care au fost supuși pe perioada detenției, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat oficial Rusia, într-o decizie fără precedent, în urma căreia se recunoștea practic la nivel internațional faptul că statul rus a fost agresorul Republicii Moldova și că acesta conduce de facto „republica” separatistă transnistreană.

Lenin, a cărui statuie tronează și acum în fața pseudo-parlamentului de la Tiraspol, a inventat republica sovietică transnistreană în 1924 cu dorința de a ataca practic integritatea României Mari, ulterior Stalin, după ocupația Armatei Roșii din 1944, desăvârșindu-i opera nefastă prin împărțirea Basarabiei între republica sovietică moldovenească și cea ucranineană.

În 1991, România, prin Petre Roman și Ion Iliescu, a fost primul stat din lume care s-a grăbit să recunoască independența Republicii Moldova, în loc să solicite imediat reunificarea, renunțând astfel unilateral la drepturile noastre istorice naționale.

În 1997, Adrian Severin și Emil Constantinescu, au mers pe urmele cuplului toxic FSN-ist și, prin Tratatul cu Ucraina, au renunțat abuziv în numele României la teritoriile însușite prin forța armelor de Stalin și URSS – Basarabia istorică, nordul Bucovinei și Ținutul Herța -, ba au mai și dat în plus, din buzunarul lor de la spate, Insula Șerpilor, furată pur și simplu de URSS după război, în 1948, printr-un proces verbal semnat chiar pe importantul punct strategic și geoeconomic din Marea Neagră, act de mână semnat de Nikolai P. Șutov, prim-secretar al ambasadei URSS din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar și, cel mai probabil, agent KGB.

Încercarea de recuperare a Transnistriei de către Moldova, în urma obținerii statutului de membru al ONU, în martie 1992, s-a soldat cu riposta violentă a forțelor de „voluntari” cazaci și a militarilor ruși conduși de cunoscutul general Alexandr Lebed, ulterior decedat într-un accident de elicopter prin Krasnoyark, după ce candidase la președinția Rusiei.

La 2 și 4 iunie 1992, patrioții români de la Tiraspol Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco,  Andrei Ivanțoc și Tudor Popa, plus Petru Godiac, sunt arestați prin trădare. Ilie Ilașcu este eliberat în 2001 după o intensă campanie a societății civile românești care a continuat apoi pentru ceilalți membri ai grupului, eliberați după exact 12, respectiv 15 ani de temniță grea, la 2 iunie 2004, Alexandru Leșco și 2 și 4 iunie 2007, Andrei Ivanțoc și Tudor Popa.

În timp ce se aflau în închisoare, cei patru au primit cetățenia română și, din partea Patriarhului Teoctist, cea mai înaltă distincție pentru mireni, Crucea Patriarhală.

După eliberare, la cererea Asociației Civic Media, președintele României le-a conferit Ordinul Național Steaua României, primarul Bucureștilor Cetățenia de Onoare a Capitalei iar filantropul Gheorghe Becali o sumă de bani pentru a-și reface viața. Cei trei eliberați după Ilie Ilașcu și-au prezentat supliciul în Parlamentul European și apoi în Statele Unite.

Ulterior, după un timp îndelungat, la solicitarea liderului PMP, Eugen Tomac, foștii deținuți politic de la Tiraspol au primit o pensie din partea statului român.

Jurnalistul veteran Corneliu Vlad, care a fost unul dintre puținii ziariști români care a urmărit chiar din sala tribunalului abuziv de la Tirapol farsa judiciară, a declarat atunci:

„Este o recunoștere tarzie a eroismului de care au dat dovadă compatrioții noștri de peste Prut și Nistru în acele momente de grea încercare și, în sfârșit, prin acest gest, Puterea din România își șterge o parte din marea pată de pe obrazul țării lăsată de politicile trădătoare din ultimii 30 de ani”.

În cinstea lor Victor Roncea a lansat volumul Dosarului de la Tiraspol, "Eroi pentru România – Transnistria și amenințarile Rusiei la Marea Neagră” și un film documentar realizat împreună cu Radu Găină și difuzat de TVR - VIDEO: