ascultă articolul

„Ca pe un mire dorit aștepta capitala Cernăuți in­trarea falnicei Armate Române. Încă de duminică, multe edificii se împodobiseră cu steaguri tricolore. În piața principală, lumea mare adunată era febrilă în așteptare. Dar, spre sca­ră, se vesti că intrarea armatei va urma a doua zi.

Luni, de dimineață, lumea se adună in piața prin­cipala, doamnele și domnișoarele române, cu flori, tinerii cu steaguri tricolore, toți cu căldura entuziasmului în inimi, pătrunși de măreția zilei.

Membrii Consiliului național, în frunte cu marele ro­mân Dr. Iancu Flondor, se adunară în sala de recepțiune din Palatul național român. Către ameazi, sosiră pri­mele patrule române, întâmpinate de urale și ploi de flori.

Spre întimpinarea dlui general de divizie Zadic și al statului major al diviziei, fură trimiși domnii Dr. V. Bodnarescu și Dr. Georgian, însoțiți de ofițeri de onoare, dintre ofițerii români bucovineni. Primite de un indescrip­tibil entuziasm, sosiră automobilele cu dl general Zadic și colonelul statului major, dl. Rovinaru, însoțiți de domnii trimiși spre întimpinare. Între ploi de flori și entuziaste aclamații de „Trăiască Regele României Mari!”, „Trăiască România Mare!”, „Trăiască Armata Română!”, mult doriții soli ai dezrobirii fură conduși în sala de recepțiune din Palatul național.

Aici, urmară clipele celei mai mari înălțări sufletești, așteptate cu dor, de aproape un secol și jumătate. / Sublimă emoțiune pătrunse pe cei prezenți și dl Iancu Flondor vorbi:

„Domnule General!

Ca președinte al Consiliului național, am datorința să bineventez falnica Oaste Română, la intrarea ei în capitala Bucovinei, acestei țări ce păstrează în sânul său sfintele moaște ale marelui nostru Domn Ștefan.

Suntem pe cale să întregim iară moștenirea lui – România mare! Sufletul lui nemuritor e în mijlo­cul nostru!

Resimt un sfânt fior, ce trece prin inimile noa­stre!

Dară nu este dat ființei omenești de a fixa în grai viu o astfel de simțire. Numai o rugăciune fără cuvinte, care se înaltă la certuri, îi poate cores­punde întru câtva.

Domnule General!

Dați-mi voie să vă bineventez așa cum o fac doi frați iubitori, care, după o lungă și dureroasă despăr­țire, se întâlnesc spre a nu se mai despărți niciodată!

O fac, deschizând brațele mele și strângându-vă la piept”.

(Urmează înduioșătoarea îmbrățișare între d1. Flondor și dl general Zadic, care se sărută lung și cu ardoare, iar jur împrejur ochii lăcrimează).

„Domnilor!

Acum să mulțumim, din adâncul inimilor noastre, celui mai mare și mai bun român al veacului nostru: Maiestatea Sa, Regele nostru Ferdinand I. Tră­iască!”.

Frenetice strigăte de „Trăiască!” însoțiră afecțiunea, participanții lăcrimau și se îmbrățișau de bucurie, iar corul „Armoniei”, condus de diligentul lui, dl. Constantin Șandru, execută Imnul Regal al României. Solemn și sublim pătrundeau accentele imnului în inimi.

Domnul general Zadic răspunse:

„Onorați cetățeni ai Bucovinei!

În urma dorinței Comitetului național bucovinean, Maiestatea Sa Regele și Țara României au răspuns chemării și au adus ajutorul armatei române, pentru ca liniștea acestei țări să nu fie turburată.

Sosind, aduc salutul, cu iubire frățească, și pot să spun cu iubire de mamă al României libere către țara Bucovinei!

În aceste momente, gândul meu se înalță către Dumnezeu și-i adresează mulțumirile României mari, că a scos sfânta dreptate la suprafață.

Pentru despărțirea Bucovinei a trebuit să curgă sânge și să cadă un cap de Domn, pentru re-împreunarea ei, însă, n-a curs nici un pic de sânge.

Să strigăm cu toții: Trăiască România mare! Trăiască Bucovina! Trăiască regele Ferdinand I!”.

Un torent de aplauze și nezăgăzuite strigăte de „Trăiască!” întrerupseră și însoțiră răspunsul dlui general Zadic.

Corul „Armonici” cxecută imnul „Salut Armatei Române”, imn nou, scris de Constantin Berariu și compus de Constantin Șandru, ascultat cu sfințenie do cei prezenți.

Membrii Consiliului național, mai mulți ofițeri ro­mâni bucovineni de onoare și șeful nou creatului birou al presei, dl Constantin Berariu, fură prezentați dlui general Zadic și dlui colonel Rovinaru.

Apoi, dl general și dl colonel, însoțiți de persoane de distincție și ofițeri bucovineni români de onoare, plecară în Palatul arhiepiscopal, unde, la invitarea I. P. S. Sale mitropolitului Vladimir Repta, fură instalați dl general, împreuna cu statul major al diviziei.

Consiliul național a expediat următoarea depeșă:

„Maiestății Sale Regelui României, Iași

Astăzi, la orele unsprezece din zi, intrând falnica Armată a Regatului României în capitala Cernăuți, întâmpinată de entuziasmul general, aducem Maiestății Voastre, plini de credință și iubire, omagiile Bucovinei eliberate. Trăiască Regele României mari!

Consiliul național din Bucovina

Iancu Flondor”.

Paralel, femeile române au expediat următoarea depeșă:

„Maiestății sate Regina Maria, Iași

În clipa înfăptuirii visului de unire, prin intrarea falnicei Armate române în Cernăuți, femeile române din Bucovina aduc Reginei lor, către care gândul lor s-a îndreptat atât de adesea, în cursul acestui război, omagiul lor de dragoste și devotament.

Elena de Popovici, prezidenta Societății doam­nelor române din Bucovina, Victoria Gaina, Olga Grigoroviță, Dr. Aspasia Luția, Veronica Procopovici, Eleonora Pușcariu, Pulcheria Tarnavschi”.

Armata română își făcu intrarea, prin piața princi­pală, în mod triumfal, între ploi de flori și nesfârșite aclamații ale lumii adunate. Corul „Armoniei” execută, de pe peronul edificiului municipal, Imnul Regal român și alte cântece naționale.

După trecerea armatei, publicul a format spontan un impozant cortegiu, ce parcurse, cu cântări și strigăte entuziaste, stradele principale ale orașului; porni la Palatul arhiepiscopal, unde se făcură mari ovații înaintea generalu­lui Zadic și colonelului Rovinaru, apăruți pe marele balcon al palatului, însoțiți de arhimandritul de scaun P. S. Sa Vorobchievici și alte persoane distinse. „Trăiască România mare!”, „Trăiască Regele Ferdinand I!”, „Trăiască Armata română!” răsunau necontenit, pentru prima dată, între zidurile somptuoasei clădiri a Pala­tului arhiepiscopal.

Cortegiul se reîntoarse în piața principală, unde, la sunete­le unei muzici, se încinse o horă națională, până în seară.

Astfel se sfârși o zi mare, de pregătire pentru sub­lima luptă a unirii tuturor românilor într-o Românie mare![1].

Foto sus: Zadik, citind proclamația, la Cernăuți, în 11 noiembrie 1918

[1] Monitorul Bucovinei, Fascicula I, Cernăuți 14 noiembrie nou 1918, pp. 3, 4

Mulțumiri: Dragusanul.ro

Citiți și:Cronologia suferințelor Bucovinei – 1914-1918

Muzica: Grigore Leșe - Cântă cucu-n Bucovina / Cântec despre Bucovina (Cântă cucu, bată-l vina) (versurile cântecului apartin lui Constantin Mandicevschi, scrise în 1904. Vasile Mucea descoperă cântecul în folclor în satul Corcești, Raionul Storojineț, nordul Bucovinei în anul 1943. Cântecul a fost înregistrat prima dată de Grigore Leșe în anul 1996)

Cânta cucu bată-l vina

De răsună Bucovina
Cânta cucu bată-l vina
De răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduț
De răsună-n Cernăuți

Bucovină, plai cu flori
Unde-ți sunt ai tăi feciori?
Bucovină, plai cu flori
Unde-ți sunt ai tăi feciori?

Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară

Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară

Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi
Munților cu creasta rară
Nu lăsați straja să piară
Munților cu creasta rară
Nu lăsați straja să piară

Dacă piere straja voastră
A pierit și țara noastră
Dacă piere straja voastră
A pierit și țara noastră.