Gabriel Biriș, fost secretar de stat la finanțe, puncta săptămâna trecută faptul că „cea mai importantă perioadă din viața unui om sunt primele 1.000 de zile, atunci când se pune temelia pentru viitorul adultului. Nu avem creșe, nici grădinițe.” În primii ani trei ani de viață se formează capacitățile cognitive ale copilului astfel că performanțele ulterioare depind de expunerea până la trei ani, completa consilierul prezidențial pe educație Ligia Deca.

Într-adevăr conform Institutului Național de Statistică, față de 12.000 de unități în ’90, mai avem astăzi doar 1.200 de grădinițe și creșe. Practic de 10 ori mai puține, ceea ce este trist oricum ai privi fenomenul. Problema însă, cum am mai spus și cu alte ocazii, nu ține doar de unitățile educaționale, la fel cum calitatea serviciilor medicale din România nu ține doar de numărul de spitale.

Dacă la începutul lui 1990 România avea curtea plină cu peste 6,6 milioane de copii, în 2013 din păcate același institut statistic mai putea număra doar 3,6 milioane. Doar în perioada 2008- 2014 s-au născut în străinătate peste 113.000 de copii români iar în 2014 numărul nou-născuților din diasporă era deja dublu față de cel din 2008.

Deci avem problema de fond a trendului demografic îngrijorător. Și tot de fond, consider eu, este și problema educației în primii ani din viața copilului. Sunt studii multiple ce dovedesc că prezența unui părinte ca factor educațional în această perioadă are efecte net superioare pe termen mediu și lung în viața copilului. Trebuie construite și noi creșe dar aș marja și pe încurajarea și susținerea părinților ce își doresc această implicare în viața copiilor. Problema este cum ar putea fi ajutați acești părinții motivați să rămână lângă copiii lor în primii ani de viață.

Ei bine, printre turbulențele electorale din toamna trecută, a trecut prin Senat Legea indemnizației pentru mamele cu mai mulți copii, o propunerea a deputatului Ninel Peia. Acum ea se află în sertarele prăfuite ale Camerei Deputaților care este și for decizional. Conform acestei legi mamele cu mai mult de trei copii ar primi o indemnizație viageră lunară, între 30% și 50 % din salariul mediu net pe economie.

Legea ar fi un ajutor nesperat pentru familiile din România. Nu este perfectă, dar cu anumite amendamente poate fi o lege care să schimbe mult. Nu trebuie ignorat cazul copiilor făcuți pentru alocație, care din păcate nu beneficiază de o educație corespunzătoare. Un amendament precum cel al asigurării traseului școlar minimal este binevenit. De asemenea ea poate fi corelată cu facilitățile fiscale, scutirile de impozite și stimularea fiscală a firmelor ce angajează părinți din aceste categorii astfel încât caracterul de asistență socială să fie temperat.

Este o măsură bună și sper să se concretizeze în plan legislativ. Aici mi-aș fi dorit să închei motivațional, optimist. Sper să se termine „mardeala” politică (scuzați trivialitatea desprinsă din contextul real) iar politicienii să se concentreze pe România copiilor noștri! Dragi parlamentari, de dragul celor mici, haideți cu legea asta odată!