La data de 13 iunie 2020 se împlinesc 79 de ani de la primul val de deportări din Basarabia și Nordul Bucovinei. 

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 NKVD-ul sovietic a organizat operațiunea de deportare a circa 30.000 de români din Basarabia și Bucovina de Nord. Oamenii au fost ridicați din casele lor în toiul nopții și deportați în Siberia, Kazahstan și alte părți ale imperiului sovietic.

Echipele NKVD mergeau prin sate, băteau în ușile și geamurile oamenilor și le spuneau că au 15 minute să se pregătească. Fiecare deportat avea voie să își ia cu el maximum 10 kilograme de efecte personale. Oamenii erau apoi încărcați în camioane și în căruțe, apoi erau duși în gări. Acolo, capii de familie și tinerii de peste 18 ani erau separați de femei, copii și bătrâni.

În fiecare vagon au fost înghesuiți între 70 și 100 de oameni. Fiecare deportat primea zilnic doar 200 de grame de apă, pentru băut și pentru igiena personală, iar oamenii erau hrăniți cu pește sărat. Ei au călătorit în astfel de condiții, pe o căldură infernală, timp de două-trei săptămâni. La fiecare oprire, din vagoane erau scoase trupurile celor care muriseră din cauza condițiilor inumane. Bărbații în putere erau deportați în lagăre de muncă forțată, faimosul Gulag, unde erau supuși unui regim de exterminare, a cărui duritate poate fi comparată cu cea din lagărele naziste. Mulți basarabeni au ajuns să muncească în minele din Munții Ural, unde mai mult de 80% dintre ei au pierit.

 

Aceste deportări au fost o formă de represiune politică, aplicată de autoritățile sovietice.


Nu se cunoaște cu exactitate o cifră a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ajungând la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri.

Conform Timpul.md, operațiunea „IUG”/Sud a început la data de 6 iulie, ora 02.00, încheindu-sela 7 iulie, ora 20.00. Au fost ridicate 11.293 de familii sau 35.796 de persoane - 9864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. Peste jumătate dintre ele au fost considerate drept „chiaburi”, celelalte fiind acuzate de „colaborare cu fasciștii”, „apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale”.

Ca și la 13 iunie 1941, deportaților li s-au confiscat averile și le-a fost interzis să-și ia cu ei orice fel de bunuri materiale. Ulterior, înghesuiți în 1573 de vagoane pentru vite, au fost transportați în Siberia, de unde o bună parte nu s-au mai întors înapoi acasă niciodată.