ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Marți, ora 10.00, are loc la cimitirul Reînvierea înmormantarea jurnalistului veteran postdecembrist Matei Vîrtosu, plecat la Domnul pe 15 august 2024, într-un spital bucureștean, la ATI.

Jurnalistul Cristian Niculescu a descris cum a avut loc sfârșitul pământesc al colegului și prietenului său: „Matei nu era vaccinat, avea cancer hepatic de câțiva ani și refuzase chimioterapia. Lua un tratament franțuzesc experimental. A ajuns la spital pentru o procedură de rutină, după ce luase o infecție nosocomială tot din spital - clostridium. S-a simțit rău după câteva zile de internare, l-au băgat intubat la ATI, i-au indus apoi coma, nu știm de ce și cine a luat aceste decizii dubioase. Trageți voi concluzia. Am vorbit cu el până să îl intubeze, ne arăta că avea măsuța de lângă pat plină de pastile pe care le numea mic dejun, prânz și cină, deci încă avea umor. Părerea mea e clară.”

Postul ProTv i-a omagiat cariera

„Fostul jurnalist Matei Vîrtosu, în ultimii ani purtător de cuvânt la Avocatul Poporului, s-a stins din viață în dimineața zilei de 15 august”, a scris Mihaela Ivăncică într-un necrolog al reputatului jurnalist:

„Matei Vîrtosu avea 52 de ani. Suferea, de ceva timp, de o boală incurabilă, pe care a dus-o pe umeri demn, cu un optimism rezervat. El ar fi împlinit 53 de ani în octombrie.

Originar din Fieni, Matei Vîrtosu, la îndemnul și cu susținerea mamei sale (medic de renume în oraș), a „luat calea” Bucureștilor pentru facultate. Pasionat de istorie și de literatură, bun vorbitor de limbă franceză, a ales Dreptul, în care a fost ulterior licențiat.

A ajuns la începuturile carierei de jurnalist la Uniplus Radio, de unde s-a mutat la ProFM, post de radio relativ nou-înființat în ceea ce se anunța de pe atunci a fi „Imperiul Pro”.

Ulterior ProFM și-a dezvoltat un departament specializat pe Știri, Info Pro, care apoi s-a desprins ca un post de radio separat, doar de Știri, de ProFM.

Matei Vîrtosu s-a specializat în acea perioadă în domeniul Politică Internă, contribuind însă și cu reportaje de la evenimente precum Mineriadele din 1999, evenimente din campaniile electorale ș.a.

În 2003 Matei Vîrtosu a „coborât” de la InfoPro la ProTV (InfoPro se afla câteva etaje mai sus de ProTV în renumitul „Turn ProTV” din Pache Protopopescu), de la radio, la TV.  

A fost reporter și corespondent Politic al ProTV pentru ca ulterior să fie desemnat șef al departamentului Politic. 

După câțiva ani prolifici la ProTV Matei Vîrtosu a încercat un nou mediu, Digi24, inițial tot din funcția de șef departament Politic, ulterior transformată în Producător/Editor.

Retragerea din presă a avut loc la finele lui 2013 când Vîrtosu a obținut, prin concurs public, postul de purtător de cuvânt al Avocatului Poporului.

Și-a făcut datoria cu pasiune și determinare sub președinții AvP Anastasiu Crișu, Victor Ciorbea și Renate Weber.

A fost un luptător. Un om inteligent care a iubit sincer, cu pasiune, viața, melodiile trupei Ramstein și, ca nimeni altul, echipa de fotbal Rapid București.

A plecat demn, iar celor care l-au cunoscut le lipsește, deja. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Jurnalista Dana Fodor Mateescu s-a întoars în timp, la Uniplus Radio, în anii '90:

Uniplus - de dimineață - e ca pâinea cu dulceață

Drumul meu în presa bucureșteană a început cu radio Uniplus. Cătinel, cătinel, dar și în mare gonetă uneori. 1994. Românii abia se dezmeticeau, deschideau ochii către viață, încercau să dea jos de pe ei comunismul…așa cum te speli pe picioare după ce ai umblat mult desculț prin noroi.

Eram studentă în anul I la FJSC și nu că nu-mi ajungea bursa, dar chiar voiam să lucrez, să fiu jurnalist, să cunosc personalități din toate domeniile, să rup lumea-n două și să mi-o agăț la urechi, pe post de cercei zăngănitori.

Pe vremea aia, iubeam radioul. De stat sau particular, pe frecvențe ultrascurte sau medii. Mă îndrăgostisem total de el, îl urmăream ca o obsedată pe toate undele posibile și-mi doream o relație absolută cu el. În primul rând, profesională!

Speram să vorbesc acolo, să fac relatări, interviuri, emisiuni, să aduc veselie, imaginație și informație. Mă credeam un soi de eroină spontană, care descoperă subiecte senzaționale prin București sau pe sub el. Mda. Sub pielea orașului meu se petreceau multe, ca și în ziua de azi…

La sfârșitul anul I trebuia să facem practica în mass-media. Televiziune, presă scrisă sau radio. Singuri ne găseam câte un locșor, unde, dacă eram corespunzători din punct de vedere profesional, puteam să ne și angajăm. Colegii mei s-au sfătuit între ei, s-a dus cât doi, câte trei ba pe la ziarele sportive, băieții în special, ba la Libertatea, Cronica Română, Evenimentul Zilei, Radio România sau la TVR.

Eu am ales radio Uniplus. 69,8 FM. Favoritul meu. Când aveam timp, ascultam toată ziua emisiunile transmise din sediul situat în strada Latină.

Aaa, păi vă amintiți voi cum era Uniplusul in anii 90? Cel mai bun și mai spectaculos din București! Cu unii dintre cei mai buni jurnaliști și producători de emisiuni și programe.

Mi-erau dragi, dar nu-i cunoșteam încă: Diana Zinger, Mircea Radu, Toti Marinescu, Dani Klinger, Iulian Toma, Ovidiu Nahoi, Mihai Simionescu, Matei Vîrtosu, Beatrice Popa, Bogdan Tomulică, Vali Andronescu, Bogdan Șerbu, Bobby Torok, celebrul Bobby Torok…

Timidă ca un melc, am sunat într-o zi la redacție. A răspuns Matei. Matei Vârtosu. Redactor la știri. Mi-a zis să vin de luni.

În prima zi a săptămânii, cu pletele-n vânt, cu bocancii negri, o cămașă-n carouri și o fustă lungă, eram în fața interfonului de la Uniplus. Am apăsat pe un buton care lilăia: lilililili! Știți cum îmi bătea inima? Se urcase, nebuna, în gură, în limbă, în măseaua de minte, care-mi rupsese gingia și pulsa dureros, ca o tâmpită. Abia am vorbit. S-a auzit un „clac”, și ușa s-a deschis. Am urcat scările din lemn. Gizăs, ce-i aici? Fiecare treaptă scârțâia.

Sus, o mansardă care mirosea demențial a lemn, a Pepsi-Cola și-a hârtie veche. Un culoar din lemn, cu balustrada pe dreapta și mai multe încăperi pe stânga.

-Salut! Io-s Matei!

-Dana…

-Hai să-ți arăt redacția, până vine Toti! El e șeful, mi-a zis vesel ca un cintezoi.

Redacția era mică-mică, o cutiuță lipită de redacția DJ-ilor și de studioul de unde se transmiteau emisiunile și știrile. Birouri, un ventilator și, pe perete, un gemuleț vertical. Computere vechi, 286, o imprimantă care zbiera, de ziceai c-o taie cineva cu lama și un mixer, plin cu butoane, unde redactorii își editau emisiunile, relatările, știrile, vox-pop-urile.

Matei era un tip haios. Blonduț ca o floare-a-soarelui, zâmbea mereu și avea vorbele la el. Mi-a explicat ce și cum, mi-a făcut o cafea, a dat puțin și pe masă, eu mi-am vărsat-o conștiincioasă pe piept, așa cum îmi stă mie bine.

-Și ce vă învață pe voi la facultatea aia de jurnalism?

M-am cam enervat, dar până să-i răspund, a apărut pe ușă alt băiat. Andrei Dumitrescu. Simpatic, mai blond decât Matei și graseiat. Când a venit redactorul-șef, Toti adică, i-am fost dată în primire:

-Ai grijă de ea! E boboacă, face practică la noi, poate o și angajăm, dacă se ține de treabă.” - Integral AICI

Dumnezeu să-l odihnească în pace!