S-a făcut dreptate pentru inscripția de pe frontispiciul catedralei ortodoxe române din Cernăuți, cu hramul Pogorârii Sfântului Duh. Textul poleit cu aur „Unuia în trei ipostasuri Dmnzeu –  A. D. 1844”, care a rezistat inclusiv perioadei sovietice, a fost eliminat ilegal după 1991, în două etape, cu prilejul unor renovări. O copie a cestuia a fost repusă pe frontispiciul catedralei la începutul lunii decembrie, după multiple insistențe și adrese oficiale făcute de societatea civilă românească din Cernăuți, în special Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" condus de inimosul Eugen Pătraș. Fosta capitală a Bucovinei a fost anexată de URSS în 1940 și a rămas după 1991 în componența Ucrainei independente, fapt consfințit în mod rușinos prin Tratatul de Bază semnat de România cu statul vecin în 1997. 

„Somptuoasa catedrală cu hramul Pogorârii Sfântului Duh a fost construită pe spezele Fondului Bisericesc ortodox din Bucovina creat din averile Episcopiei de Rădăuți și ale mănăstirilor Putna, Sucevița, Dragomirna, Voroneț, Moldovița, Solca, Horecea ș.a. Iar ca dovadă că e un așezământ românesc servește inscripția făcută chiar deasupra ușii de la intrare, cu litere chirilice aurite, având următorul text: „Unuia în trei ipostasuri Dmnzeu” („ȢНȢѦ[Ѩ?] Ꙟ ТРЕІ ІПОСТАСȢРІ ДМНЗЕȢ”), iar puțin mai jos, la intrare –  „A. D. 1844” („А. Д. 1844”). (...)

Între 1893 și 1896, sub îndrumarea mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, sfântul lăcaș a fost renovat și pictat cu frumoase fresce de către pictorul bisericesc Karl Iobst din Viena. În 1936, sub păstoria mitropolitului Visarion Puiu, catedrala a fost renovată, iar pictura împrospătată. Ultima renovare a fost efectuată după ce Catedrala a revenit la sânul bisericii ortodoxe, în timpul „perestroicii” gorbacioviste. (...)


În timpul unei renovări de după destrămarea URSS-ului, inscripția românească de pe frontispiciul catedralei, care a rezistat perioadei staliniste și celorlalte epoci de tristă amintire, cu corifei comuniști în frunte ca Hrușciov, Brejnev, Andropov, Cernenko, până la perestroica lui Gorbaciov, dintr-odată a dispărut în timpul Ucrainei suverane, lipsind de la locul ei aproape trei decenii. Această absență nu a trecut neobservată de români. Societatea civilă românească din nordul Bucovinei a pus mereu problema repunerii la loc a inscripției istorice, arătând că înlăturarea literelor de pe un monument de istorie și arhitectură știrbește valoarea monumentului și cei care au înlăturat-o trebuie să răspundă în fața legii statului. Or, statul protejează monumentele de istorie și arhitectură.

Au trebuit că treacă aproape trei decenii ca inscripția, sfințită de episcopul Eugen Hacman la 1864, să revine, în ziele de 1-3 Decembrie,  în locul ei vechi de pe frontiscipiul bisericii. Se repară astfel o greșeală comisă cu bună știință, nicidecum inconștient, de o persoană sus-pusă, fiindcă nu putem crede că demontarea și dispariția fără urmă a acestor litere poleite cu aur a fost o simplă întâmplare. Ar fi bine să aflăm din pricina cui am fost lipsiți atâta timp de această nevinovată inscripție care exprimă nu altceva decât baza și temelia credinței creștine: Unul în trei ipostasuri – Dumnezeu. E bine să știm, ca în viitor să nu mai comitem astfel de greșeli. Pentru că am văzut că un act de grobianism nepedepsit, atrage după sine un alt act de acest gen. Altfel nu ne putem explica de ce și cele două litere, urmate de patru cifre („А. Д. 1844”), aflate deapupra ușii de la intrarea în catedrală, care scăpaseră ca prin minune de răzuirea din timpul renovări atât de specifice, de după comunism, a sfântului lăcaș, au trebuit să dispară acum 2 ani în urmă, tot în timpul unei „renovări”, la fel de specifice. (...)

În anul 2000, în cadrul unei ceremonii religioase la biserica din suburbia Roșa a orașului Cernăuți, cu ocazia centenarului târnosirii acestui sfânt lăcaș, poetul Vasile Tărâțeanu a dat citirii, în prezența mulțimii de credincioși și prelați, unui pios apel adresat Î.P.S. Onufrie, Arhiepiscopul Cernăuților și Bucovinei, cerând cu evlavie creștinească să dispună repunerea înscrisului la locul lui firesc.

La 29 martie 2016 și la 27 august 2020 mai multe ONG-uri românești din regiunea Cernăuți, în numele comunității românești, i-au adresat Î.P.S. Meletie, Mitropolitul Cernăuților și al Bucovinei, un memoriu cu rugămintea de a repune pe frontispiciul catedralei înscrisul biblic sfințit de primul mitropolit al provinciei.

Dar punctul de cotitură s-a produs la începutul lunii decembrie 2019, când conducerea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, a cerut Î.P.S. Meletie să fie primită în audiență pentru a discuta concret chestiunea repunerii înscrisului biblic pe catedrala mitropolitană.  La 23 decembrie 2019, Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi”  a depus un memoriu la primăria cernăuțeană în care, printre alte revendicări, a cerut și restabilirea înscrisului pe Palatul Național al Românilor din Cernăuți. Prin adresa nr.12-24-02/31 din 20 ianuarie 2020, primăria înștiința Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi” că, din cauza caracterului complex al problemei, perioada de examinare a petiției se amână până la data de 20 martie 2020. Și într-adevăr, la data de 20 februarie 2020, în cadrul ședinței Consiliului științific consultativ în problemele patrimoniului cultural din orașul Cernăuți, am susținut punctul de vedere al Centrului, iar Consiliul a aprobat decizia de a repune înscrisul respectiv pe catedrală. La scurtă vreme, prin adresa nr.01/022-10/502 din 02.03.2020, Primăria Cernăuțiului înștiința Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” că a luat o decizie pozitivă, dând curs solicitării formulate de Centru privind restabilirea inscripției istorice pe frontispiciul Catedralei Ortodoxe din Cernăuți. O dispoziție în acest sens a fost adresată și Mitropoliei. Iar acum, putem să ne bucurăm cu toții că, în sfârșit, ni s-a făcut dreptate, măcar în acest caz”, relatează arhivistul, istoricul și publicistul Dragoș Olaru pentru Agenția Bucpress. Acesta își mai exprimă dorința corectării unei litere care s-a strecurat în noua inscripție și nu este conformă cu originalul, precum și oficierea unei slujbe de sfințire a lucrării.

La rândul său, vicepreședintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți se arată mulțumit de repunerea inscripției românești pe frontispiciul catedralei din fosta capitală a Bucovinei și nu-și explică de ce aceasta a fost vandalizată în timpul administrației ucrainene independente. Cu toate că în prima parte a stăpânirii sovietice ateiste biserica a fost transformată în muzeu, revenind la întrebuințarea sa cultică abia în timpul perestroicii, inscripția originală rezistase pe frontispiciul clădirii până după proclamarea independenței Ucrainei față de U.R.S.S.

„Acest înscris merita o altă soarta. Nici până acum nu știu unde sunt acele litere care au dispărut acum 3 decenii”, explică Eugen Pătraș pentru TVR Moldova

Catedrala mitropolitană din Cernăuți este un monument istoric de secol XIX. Inscripția în limba română, scrisă cu caractere chirilice UNUIA ÎN TREI IPOSTASURI DUMNEZEU și A.D. 1844, reprezintă o copie a celei dispărute. Originalul era poleit cu aur.
 
Bucovina a fost ruptă din trupul Moldovei la anul 1775 și a fost anexată de Imperiul Habsburgic, antecesorul Imperiului Austro-Ungar, de care s-a desprins la 1918 când s-a unit cu Regatul României. Prin ultimatumul din iunie 1940, URSS a cerut României cedarea întregii Basarabii, precum și a Bucovinei de Nord „ca despăgubire”, deși aceasta nu a fost niciodată sub administrație rusească (spre deosebire de Basarabia, ruptă din trupul Moldovei de Imperiul Țarist la 1812). După al Doilea Război Mondial, Basarabia și Bucovina de Nord au rămas sub ocupația sovietică. În mod special Basarabia a fost destructurată, părțile din Nordul și Sudul acesteia fiind înglobate, împreună cu Nordul Bucovinei, în R.S.S. Ucraineană. După 1991, Ucraina independentă a păstrat teritoriile românești moștenite de la fosta U.R.S.S. de care s-a desprins cu tot cu „nedreapta moștenire”, iar din partea centrală a Basarabiei s-a născut statul independent Republica Moldova, tot în hotarele stabilite de sovietici. Din păcate, statul român de după 1989 nu a făcut nimic pentru restabilirea adevărului istoric în aceste teritorii românești, recunoscându-i Ucrainei frontiera trasată de URSS cu tot cu sudul Basarabiei, Nordul Basarabiei și Nordul Bucovinei, prin tratatul de bază semnat de Emil Constantinescu în 1997.
 
Imagini video superbe cu Catedrala românească, aici: