Cei care după revoluție 90 aveam o vârstă ne amintim de izbucnirile de violență din 1990 ale actualului Sistem – cu Iliescu și FSN atunci la vârf – împotriva PNȚCD. Partid care pe bună dreptate era identificat ca adversarul cel mai primejdios pentru Sistem. Reamintesc două momente, probabil cele mai semnificative. Mineriada din iunie și huiduirea lui Corneliu Coposu la adunarea de la Alba Iulia de Ziua națională. În fapt tot o mineriadă, locul ortacilor fiind luat de o turmă instigată împotriva fostului secretar al lui Maniu de Iliescu, Roman și securiștii de la Vatra Românească. Cele două orori au fost posibile și datorită faptului că Sistemul a fost bine servit încă imediat după revoluție, la televiziunea publică și în presa scrisă, de o legiune de ziariști instigatori și ciomăgari ai cuvântului (printre ziare, Adevărul, Azi și Libertatea – fostă Informația Bucureștiului).

Mi-au readus în minte acele luni un text destul de mediatizat al lui Dan Tapalagă împotriva AUR și votanților lui. O revărsare de venin, strâns de Tapalagă din frustarea sa de fost argat al lui Băsescu, Macovei și al Sistemului lor. Cine i-a urmărit cât de cât scrisul după ce Băsescu l-a lepădat ca pe o cârpă înțelege de unde atâta răutate. Răutate dublată de faptul că USR-PLUS, promotorul pe aici al ideologiei de extremă stângă specifică globalismului (având între suporteri și pe Tapalagă), a obținut în alegeri un scor mai mult decât modest.

Problema cu textul lui Tapalagă nu-i atât atacul la AUR (în sistemele democratice limitele libertății de exprimare sunt sensibil mai largi în privința politicienilor decât în cazul persoanelor private). Problema e că textul constituie modelul clasic de discurs care instigă la ură vizându-i explicit pe votanții AUR (dar și acest partid, căruia nu i se iartă mai ales faptul că e creștin) cu formulări precum: „alegători care vor orbecăi iarăși prin bezna minții lor”, „cei ce au  strâns tot gunoiul politic într-un sac și l-au vărsat în Parlament” etc.

Lectura textului vorbește de la sine de voluptatea injuriei, de intenția autorului de a-i intimida și ofensa pe simpatizanții și votanții AUR, de a incita la ură împotriva lor – persoane identificabile cu zecile de mii pe rețelele de socializare. Iresponsabilitatea autorului are darul evident de a crește chiar pe termen scurt șansele violenței politice în societate, împotriva unor membri ai acesteia. Fapt pentru care cred că conducerea AUR ar face bine să ducă acest caz, pregătit profesionist, în fața CNCD.

În sfârșit, mai cred și că e timpul ca atenție să dea pe viitor discursului public inclusiv unii membri ai acestui partid. Chiar și în condițiile în care împotriva AUR televiziunile duc o adevărată campanie de dezinformare și denigrare (partidul a dovedit că are capacitatea de a folosi excelent alternativa mediului on-line). Cred că ei ar trebui să-și pună mai des întrebarea cum de președintele Trump însuși – cu care suporterii și membrii AUR simpatizează aproape la unison, și care în chiar aceste luni e linșat mediatic mai peste tot în lume (nu mai vorbesc de țara sa) cum niciodată în istorie n-a mai fost linșat cineva – poate păstra un nivel cel puțin acceptabil al discursului public.