Întru Cel care a știut să fie copil pentru ca să (re)învățăm și noi, scrutând cu ochi uimiți veșnicia, să fim asemenea ... Am început în joacă ... Părintele Rafail Noica spunea că dacă nu știm (încă) să fim cu Dumnezeu, să ne jucăm de a fi cu El. Or, ce minunată e joaca la copii ! E calea lor de a deveni, de a se forma. Vă propunem un interviu (în joacă, adică cât se poate de serios) despre infinit interpelatoarea și neobosit cercetătoarea curiozitate de copil. Un copil nu renunță la a cerceta de zeci de ori orice pe zi ceea ce adulții numesc normalitate. Când și dacă e obligatoriu să pierdem în timp această inocentă formă de cunoaștere l-am provocat pe părintele Răzvan Ionescu, preot al parohiei ortodoxe române „Sfânta Parascheva – Sfânta Genoveva” din Paris, să ne mărturisească.

Iată cum am purces la drum : 

Rep.: De ce cresc țurțurii numai în jos? 
 
pR: Nu neapărat. Stalactitele si stalagmitele sunt niște țurțuri extrem de lenți. Cresc în jos, respectiv în sus. Deci și în sus ! 
 
Rep.:De ce există doar cinci diacritice? 
 
pR: În limba noastră ! În altele, și mai multe. 
 
Rep.: De ce stau animalele în patru picioare? Ca să nu se dezechilibreze? 
 
pR: Pentru că au patru. Daca avea cinci stăteau în toate cinci. De ce stă omul în două picioare? Pentru că are (doar) două. 
 
Rep.: De ce înghețata este rece? 
 
pR.:: Nu e doar rece. Dar când e caldă curge și nu ne place la fel. Se și evaporă, la noi în familie se evaporă repede pentru că suntem patru pasionați de înghețată și nu ne rezistă ! 
 
Rep.: De ce Grinch a furat doar Crăciunul, nu și celelalte sărbători? 
 
pR.: A furat ce a prins mai repede. Așa fac hoții. Fură ce apucă. 
 
Rep.:De ce sângele și zăpada nu-și schimbă culoarea? 
 
pR.: Cum așa? Sângele își schimbă culoarea. Nobilii au de exemplu sânge albastru. Zăpada, și mai tare, e de ajuns să te uiți pe stradă a treia zi după ninsoare. Devine maronie. 

Rep.: Părinte, am început acest interviu cu răspunsuri la întrebările unui copil de șase ani. Spuneați că e interesant, că nu v-ați gândit să vă puneți întrebări așa. Cum de pierdem, ca adulți, această capacitate de a de mira de lucrurile care ne înconjoară? 

pR.: Nu cred că pierdem mirarea, ci mai curând calitatea de a ne mai mira ca ei. Dacă nu am pierde-o, rezultatul ar fi fascinant. Uitați-vă la Einstein, el însuși punea descoperirile sale pe seama faptului de a se fi maturizat foarte târziu, punând întrebări specifice copilului la vârsta adultă, când alții aveau de mult răspunsurile. Sigur, adâncimea răspunsurilor diferă. Pentru copii lumea e minunată. Minunea are consistență reală. Ca și pentru creștin, desigur, pentru acesta din urmă din alte considerente decât naivitatea. Pentru că a descoperit în Hristos fundamentul duhovnicesc, profund al lumii. De aceea Hristos ne cere să fim copii în privința nerăutății, nu naivi, ci înțelepți întru curăția inimii. Ce minunat că lumea adâncă e minunată, Dumnezeu îi e garanție pentru că specialitatea Lui e minunea. 

Rep.: Există expresia "a da în mintea copiilor” cu o conotație deseori negativă. Totuși, mai pot oamenii mari să-și câștige inocența pierdută, păstrându-și curiozitatea vie? 
 
pR.: Nu este o alternativă oarecare printre altele această câștigare, ci viața însăși, deplină. Trăirea duhovnicească vindecă pe om de superficial și de răspunsurile grăbite și ieftine. Când dobândești prospețimea lăuntrică, culorile lumii întregi devin vii și te deschid Tainei. Desigur, nu e doar lucrarea inteligenței, ci a cămării inimii, a omului lăuntric, acolo unde iubește Dumnezeu să se facă simțit. Am avut la cripta noastră din Paris oameni care au reînviat și reconfigurat viața lor prin prezența insistentă la sfânta liturghie. Sfinți precum Maria egipteanca sunt dovada că în Hristos curăția inimii se poate dobândi cu pocăință chiar și după multe păcate. Doar să vrem. 
 
Rep: Există părinți care se tem cumva de educația religioasă a copiilor, în ideea că această perspectivă ar anula, ar periclita copilului o viitoare cunoaștere științifică a lumii. Se exclud aceste două tipuri de educație? Se poate, de exeplu, ca un copil care a primit o educație creștină să devină un inventator de roboți, așa cum își dorește? 
 
pR.: Personal sunt format tehnic și teologic. Dublă licență, dublu doctorat. Deci se poate. Părintele Sofonie Saharov ne spune că cea mai înaltă viețuire e cea duhovnicească, în plan uman, și aceasta se răsfrânge favorabil și asupra preocupărilor profesionale. Un om de știință inspirat duhovnicește are un plus, nu un minus în comparație cu cel care nu a descoperit încă viața duhovnicească. Personal am avut o grupă de studenți de gestionat la Institutul Superior de Electronică din Paris care implementau pe un roboțel diverse "ritualuri de recunoaștere" (amuzant termenul, nu?) la stimuli exteriori. Mă împiedica oare cu ceva să slujesc ca preot în acea perioadă? Nicidecum. Omul de știință filosofează pornind de la descoperirile sale. Vrea să înțeleagă, problematizează, caută. Dacă cumva ajunge să teologhisească, există șansa unei pătrunderi duhovnicești care să completeze descoperirile strict tehnice. E un plus în termeni de pătrundere existențială. 

Rep: Fiind în pragul marii sărbători a Nașterii Domnului, revenim la o întrebare "copilărească”: "Cu cât mai trece un Crăciun, cu atât vârsta lui Isus Hristos crește. Câți ani are acum?” O perspectivă minunată asupra unui Hristos viu, pe care îl sărbătorim an de an. Părinte, cum răspundeți unui copil care vă întreabă câți ani are Iisus Hristos? 

pR.: După dumnezeirea Sa, ca Fiu al lui Dumnezeu, Hristos e veșnic. E dintotdeauna. Dragul meu copil, înțelegi, nu a fost cândva când nu era ! El este. Apoi, la plinirea vremii, a intrat în timp și spațiu prin Nașterea Sa minunată. De atunci e prezent în Biserică. De două mii de ani. Cel vechi de zile a început prin a fi copil și de atunci, devenind adult, înălțându-Se la cer, păstrează prin umanitatea Sa legătura cu timpul. Dar El este în veșnicie deopotrivă. Oare e greu să spunem acestea unui copil? Nu ar fi mai bine să îi spunem că Iisus Hristos, din veșnicie fiind, paradoxal pentru înțelegerea noastră, este deopotrivă tânăr, prezent în chip revigorator pentru umanitatea pe care o împărtășim și noi? Ce știu eu personal e că întinerim lăuntric dacă ne ținem de Hristos. Verificați !





2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.