Pentru Guvernul francez, libertatea de cult pare a nu fi decât o fațetă a libertății de întrunire și a nu valora mai mult decât libertatea de a protesta, care nu este îngrădită. Aici se înregistrează o cădere considerabilă, fiindcă cei care au scris legea din 1905 nu și-au imaginat vreodată o asemenea diminuare a libertății de cult, explică Grégor Puppinck, doctor în Drept și director al Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ), citat de publicația ValeursActuelles.com 
 
Un judecător al Consiliului de Stat, statuând în procedură preliminară, a hotărât sâmbătă, 7 noiembrie 2020, să nu restabilească libertatea de cult deplină, respingând astfel recursul introdus de Conferința episcopilor, congregațiilor și credincioșilor catolici. Această decizie merită să fie supusă câtorva observații.
 
Pentru guvern, comerțul e mai important decât religia

Se impune o primă constatare: scăderea cunoașterii catolicismului de către autoritățile publice și alegerea istorică ce derivă din acest fapt pentru episcopii catolici, de a ataca guvernul în instanță pentru a apăra libertatea religioasă. Este o schimbare culturală.

Pentru guvern, comerțul contează mai mult decât religia; și Consiliul de Stat nu a pus nici un moment la îndoială această axiomă. Libertatea de cult nu ar reprezenta decât o formă a libertății de întrunire și ar cântări mai puțin decât libertatea de a protesta, care nu este îngrădită. Aici remarcăm o cădere considerabilă, căci cei care au scris legea din 1905 nu și-ar fi imaginat vreodată să diminueze într-atât libertatea de cult. Dreptul internațional plasează chiar această libertate deasupra altor libertăți, neadmițând „nici o derogare” de la aceasta, nici chiar „în cazul în care un pericol public ieșit din comun amenință existența națiunii și este proclamat printr-un act oficial”. În mod surprinzător, judecătorul a ignorat cu bună știință această prevedere a Convenției Internaționale privind Drepturile Civile și Politice.   
 
Mai mult, judecătorul nu a relevat excesul de putere comis de guvern atunci când a decis care ceremonii religioase pot fi oficiate în biserică (cununie și slujba înmormântării cu 6 și, respectiv, 30 de participanți), spre deosebire de cele care nu mai pot fi oficiate în biserică (botezuri, confirmări solemne, hirotoniri), ceea ce încalcă vizibil legea de la 1905. Republica ar trebui să nu facă distincție între practicile religioase. 
 
Putem, totuși, să-i mulțumim Consiliului de Stat pentru că a adus mai multe clarificări utile:

Credincioșii pot să meargă în lăcașurile de cult situate la mai mult de un kilometru depărtare și pentru o durată mai mare de o oră, bifând (pe declarație - n.r.) căsuța „motiv familial imperios necesar”. În această privință, judecătorul impune guvernului să modifice formularul pentru a explicita în cadrul acestuia și această posibilitate.

Oficianții cultului (preoții -n.red.) îi pot primi individual pe credincioși, pot merge la domiciliul acestora sau în așezămintele unde sunt rânduiți pentru a-și desfășura slujirea acolo. Preoții catolici pot, deci, să administreze sfintele taine la biserică, la casele oamenilor sau în școli, închisori și spitale, fără a fi supuși limitei de 6 persoane adunate într-un grup atunci când aceasta nu se aplică situației.

Credincioșii pot, de asemenea, să meargă în lăcașurile de cult în timp ce preotul oficiază acolo Liturghia, cu condiția de a evita „orice alăturare cu persoane care nu locuiesc la aceeași adresă”. În privința acestui ultim aspect, ambiguitatea rămâne cu privire la criteriile de alăturare. După cum a recunoscut și guvernul la audiere, într-o biserică mare pot sta mai mult de 6 credincioși fără a se asocia ca grup de persoane... totul depinde de dimensiunea lăcașului de cult. În această privință, e regretabil că Franța nu a adoptat un criteriu obiectiv al densității credincioșilor pe metru pătrat, cum au făcut numeroase alte țări.
 
O decizie de pus în context

În cele din urmă, domeniul de aplicare al acestei decizii ar trebui să fie pus în context.

Ca orice contestare a unei încălcări a libertăților, este vorba de o decizie luată de un singur judecător, în stare de urgență. Ea nu este definitivă și este valabilă numai „în starea instrucțiunii și la data acestui ordin”. Astfel, judecătorul va putea fi sesizat din nou în procedură preliminară de îndată ce vor putea fi invocate noi circumstanțe în susținerea eliberării cultului de restricțiile impuse. În această privință, judecătorul a subliniat că prelungirea stării de urgență sanitară „presupune inițierea în cel mai scurt timp a unei sfătuiri cu reprezentanții principalelor culte, cu scopul de a stabili condițiile în care aceste restricții ar putea evolua”. Prin aceasta, judecătorul susține discret cererea reprezentanților cultelor de a fi ascultați.

Nu în ultimul rând, orice credincios mai poate să atace Consiliul de Stat printr-un recurs pe exces de putere împotriva decretului din 29 octombrie 2020 astfel încât judecătorii, întrunindu-se de această dată în mod colegial, să tranșeze această chestiune pe fond. O problemă prioritară de constituționalitate ar putea chiar să fie adăugată la procedură. Însă această procedură va dura mai multe luni.

Între timp, rămâne posibil să se declare la prefectură organizarea de manifestații în locurile publice, pentru a cere acolo deplina libertate de cult, oficiindu-se și Liturghia în aer liber cu acel prilej. De asemenea, preoții pot oficia zilnic slujbe de Requiem cu treizeci de participanți, chiar și în absența unui răposat, după cum le permite decretul guvernamental.