Prof. dr. Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române și rector două mandate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost invitat luni să vorbească la deschiderea anului universitar la UBB. A doua zi, istoricul a fost înnobilat de principesa Margareta cu Ordinul Coroana României, în grad de Comandor. 

Academicianul Ioan-Aurel Pop a fost decorat marți, în cadrul unei ceremonii ținute la Palatul Elisabeta, „pentru eminenta sa contribuție științifică în domeniul istoric, cu o privire aprofundată asupra istoriei medievale a Transilvaniei și asupra complexității organizării locale și a relațiilor interetnice în perioada medievală; pentru proiectele și programele pe care le susține în calitate de președinte al Academiei Române, principalul for al științei și culturii naționale; pentru susținerea publică a valorilor și principiilor Coroanei Române, aducând fundamentare istorică importanței prezenței publice a Instituției Regale în România moderna și contemporană”.

Președintele Academiei a declarat că decorația reprezintă „o mare mulțumire sufletească”, ce vine „în continuarea unei meserii”.

„Pentru mine, decorația este mai mult decât o măgulire. E o mare mulțumire sufletească, pentru care exprim întreaga gratitudine Casei Regale a României. E o împlinire istorică, într-un fel. Vine în continuarea unei meserii. Și meseria mea, despre care îmi place să spun că e o misiune, e să studiez trecutul. Iar din trecutul românilor, secole întregi, de la 1.300 încoace, sunt legate de istoria noastră monarhică, iar din secolul XIX, monarhia constituțională ne-a adus integrarea într-o Europă democratică, în rândul țărilor etalon pentru civilizația europeană și asta nu este puțin lucru. Iar de la Principele și Regele Carol până la Regele Mihai, România a străbătut pași extrem de importanți spre modernizare, ceea ce reprezintă un lucru extraordinar”, a afirmat acad. Ioan-Aurel Pop pentru AGERPRES

Istoricul a conferențiat luni la deschiderea anului universitar de la U.B.B. Cluj, unde a vorbit despre nevoia de continuitate a învățământului chiar și în contextul pandemic, argumentând că atunci „când ordinea firească e amenințată, nu se răspunde cu dezordinea, ci cu organizarea naturală a vieții”.

„Vorbeam de obicei despre împlinirile trecute, făceam planuri de viitor, ne îndemnam singuri să fim mai buni, să lăsăm deoparte anumite animozități, credeam oarecum că toate merg de la sine. Nici azi nu facem lucruri total diferite. Ne-am  trezit opriți cumva în avânturile noastre, dintr-un bine călduț și rutina ritmică de această amenințare teribilă, de boala necruțătoare augumentată de unii, minimalizatată de alții, dar absolut reală. Firește că ne întrebăm ce să facem? Nu putem face prea multe. Dar să cauți anumite modele, situații similare putem, măcar pentru îmbărbătare. Din păcate, sau unii ar zice din fericire, dacă ar fi cinici, Universitatea noastră a mai trecut prin astfel de situații limită.

Ciuma de la 1586 a lovit Colegiul Major Iezuit în esența sa. Nu era departe de locul în care ne aflăm . Dacă în anul 1584 absolveau 27 de studenți, în 1587 terminau 15, ceilalți 81 murind răpuși de epidemie. Erau mai mulți morți decât vii. Din cei 27 de profesori mai rămăseseră în 1587 doar 15.

Părinții iezuiți muriseră în proporție mai mare de 50 la sută. Activitatea colegiului s-a întrerupt, dar ideea școlii superioare a rămas neștirbită, n-a fost forță pe lumea aceasta ca să o oprească definitiv. Prin 1920, acum 100 de ani, Nicolae Titulescu formula un principiu surprinzător de simplu: <<Când pacea este amenințată, nu se răspunde cu războiul, ci cu organizarea păcii. Prin urmare, parafrazând, când ordinea firească e amenințată, nu se răspunde cu dezordinea, ci cu organizarea naturală a vieții.

Viata omenească, cu pandemie sau fără pandemie, nu se poate desfășura în afara școlii, a universității. Datoria noastră este să organizăm școala în condiții de pandemie, pe care majoritatea generațiilor trecute nu au cunoscut-o. Avem metode care ne permit să nu închidem școala, să ne continuăm activitatea online, să ne continuăm misiunea de a transmite cunoștințe, de a păstra și argumenta cercetarea, de a spori cunoașterea. Din păcate, această continuare nu este firească. Școala temeinică nu se poate face la distanță, prin intermediul aparatelor, prin obturarea comunicării directe de niște ecrane, oricât de sofisticate ar fi. Există colegi entuziasmați de modalitatea de instruire digitală, și eu mă număr printre ei, modalitate care poate avea în viitor extindere universală, digitalizată. Aflăm că se vor putea introduce cipuri în creierul omenesc, prin care cunoștințe si metode acumulabile într-o viață obișnuită, vor fi la dispoziția indivizilor într-o clipă. Deocamdată însă este bine să ne păstrăm cumpătul și să ne pătrundem de condiția umană din prezent. Organizarea instruirii în aceste vremuri de pandemie înseamnă pregătirea studenților si profesorilor pentru revenirea la normalitate. Un curs magistral prin care un profesor se adresează minților și sufletelor ascultătorilor și privitorilor, prin care ochii se privesc în ochi, prin care inflexiunile vocii au culoarea lor naturală, nealterată, nu are egal cu nimic pe lumea asta. Seminariile și laboratoarele cu oameni reali și cu obiecte tangibile în timpul cărora se poate simți aievea mirosul sulfului, ori se poate pipăi un pergament sau sigiliu pe care dascălul le arată și face să circule ediția princeps a Poemelor luminii (primul volum de versuri publicat de Lucian Blaga – n.r.), nu pot fi înlocuite cu nimic. Când toate acestea vor fi obturate de surogate, cu pandemie sau fără, atunci oamenii vor fi cu totul altfel decât suntem noi astăzi.
Această Universitate are în sine forța de a fi cum a fost, cum se cade sa fie astăzi și cum se va rândui lumea în viitor. Pe toate aceste dimensiuni le cuprinde. Magiștrii și discipolii ei dispun de acea ținută academică care incubă cunoaștere, seriozitate, rigoare și demnitate. Când apar derapaje, normale pe lumea aceasta, se adună energiile acestei Alma Mater, se dă alarma și lucrurile se redresează. Mândria de a te înfrupta din cunoaștere de la UBB nu are egal”, a transmis academicianul Ioan Aurel Pop, citat de publicația Actual de Cluj