ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Prezent la Congresul Studențesc Aniversar de la Putna, Ioan Aurel Pop, alături de Patriarhul Daniel, au ținut tinerilor o lecție despre cultura și identitatea românească. Evenimentul a fost transmis live de Trinitas, iar discursurile din cadrul congresului au fost transcrise de Basilica.

Redăm o parte din discursul Președintelui Academiei Române, I.A Pop:

„Multă lume își imaginează că Țara Moldovei a fost mai la urmă la Marele Praznic național, ceea ce e o mare eroare. Îngăduiți-mi să vă aduc aminte că termenul de „român” s-a definit în Țara Moldovei, nu în Țara Românească propriu-zisă și nu în Transilvania. Cronicarii Țării Moldovei, și Grigore Ureche, dar mai ales Miron Costin, au definit acest termen și nu au folosit forma „rumân”, care era poate potrivită după legile foneticii limbii noastre, ci au folosit forma „român”.

După cronicari, vine Dimitrie Cantemir, primul român de talie europeană cu conștiință de român, pe care pe nedrept Eminescu îl condamnă, fiindcă ar fi trezit gustul Țarului Petru pentru Țara Moldovei, dar care s-a dus în pribegie în Rusia, nu ca să slujească imperiul Țarului Petru, ci ca să vadă un experiment intelectual unic: translatarea modelului occidental în răsărit. Fiindcă Țarul Petru, care știți că, în tinerețe incognito fusese prin Europa și văzuse cum se construiesc navele, cum se geluiesc scândurile și cum muncește lumea pe acolo, prin Țările de Jos, a promis să aducă modelul de civilizație de succes în Rusia. Și Cantemir a vrut să vadă acest lucru. S-a rătăcit între timp și nu s-a mai putut întoarce între ai lui, dar nu s-a dus pentru mare admirație față de vechiul model al Rusiei pravoslavnice, care nu fusese chiar un model.

Vasile Alecsandri  – pe care unii îl declară acum poet minor –, [ar fi fost suficient și]dacă ar fi scris numai Hora Unirii și Cântecul gintei latine, și ne-ar fi dat cele două repere – rostul nostru de a fi împreună ca români și rostul nostru de a fi europeni în cadrul gintei latine.

Cel mai mare poet român e Mihai Eminescu. Cel mai mare povestitor e Ion Creangă. Cel mai mare compozitor se numește George Enescu, deși, dacă-i întrebi pe români, parcă nu vibrează atât la Rapsodia Română, cât la Balada lui Ciprian Porumbescu. Dar aceasta întărește teoria mea, pentru că Porumbescu este de aici, de la Stupca.

Cel mai mare istoric român [Nicolae Iorga]: născut la Botoșani. Cel mai mare sonetist – lumea nu prea știe astăzi, că uită – e Mihai Codreanu. Ce frumos a scris! Azi nu se mai învață. Nici alții care au avut șansa să trăiască după 1944-1948 și care, oameni fiind, cu slăbiciuni omenești, s-au dat cu lumea și cu vremurile, fiindcă trebuiau să trăiască”.

Iată ce le-a transmis Patriarhul Daniel studenților:

„Secole de-a rândul, Mitropoliile Țării Românești și Moldovei erau în strânse legături cu ortodocșii români din Transilvania, prin răspândirea cărților bisericești, ajutorarea frățească în timp de prigoană, corespondența între ierarhi, contacte personale între preoți, călugări și credincioși pelerini, de o parte și de alta a munților Carpați.

Conștiința unității de neam a fost consolidată mai ales prin traducerea și tipărirea cărților bisericești în limba română. Biserica Ortodoxă Română a dăruit cărți de slujbă și de învățătură în limba poporului, cărți care au circulat în toate provinciile românești. Ierarhii ortodocși români au afirmat, adesea, în predosloviile acestor cărți unitatea bisericească și etnică a tuturor românilor.

Mihai Eminescu, cunoscând bine viața și istoria poporului român, precum și rolul Bisericii și al credinței creștine în dezvoltarea culturii și a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință și al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului.

Inițiativa Mănăstirii Putna și a organizațiilor tinerilor ortodocși români din țară și din străinătate privind organizarea evenimentelor care marchează aniversarea a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni arată că iubirea de Patrie înseamnă în același timp rugăciune și comuniune, afecțiune și acțiune pentru România”.


Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews