ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Știu bine că lumea politică nu este o școală de maici, ci o arenă de luptă în care, de multe ori, se încalcă orice regulă pentru dobîndirea Puterii. Totuși, există în această arenă cîteva lucruri peste care nu se poate trece fără ca acela care le depășește să nu fie sancționat, mai ales atunci cînd mizeria făcută de un politician explodează în spațiul public. Dau un singur exemplu: „Cazul Watergate”. Cînd înregistrarea ilegală a celor din Opoziție a devenit subiect de presă, președintele Richard Nixon a fost nevoit să-și dea demisia.

Ei, bine, sîntem acum în această situație. Ne-a adus în ea nu un politician mărunt, nu un partiduleț, ci însuși președintele României Klaus Iohannis! Și n-o spunem noi, ci Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care a monitorizat alegerile din 6 decembrie 2020: „Președintele și-a exprimat clar, în mod frecvent, preferințele sale politice în intervențiile publice făcute în perioada premergătoare alegerilor. Aceste lucruri a dus la o estompare din ce în ce mai mare a liniei de demarcație dintre prerogativele sale oficiale și campania electorală. Reprezintă o încălcare a standardelor internaționale și a angajamentelor făcute de toate țările OSCE, pentru a păstra o separare clară între stat și partidele politice”, a declarat reprezentantul OSCE Marianne Mikko.

Mai devreme sau mai tîrziu, această situație ar putea deveni unul dintre motivele pentru care Klaus Iohannis va putea să fie suspendat pentru încălcarea Constituției, lucru care ar fi trebuit să se întîmple chiar în primul său mandat dacă Liviu Dragnea n-ar fi acceptat păcăleala că nu va fi condamnat.

În ciuda faptului că OSCE bate în cuie acest comportament neconstituțional al lui Iohannis, ne-am trezit luni seara cu o declarație halucinantă de la Cotroceni, care depășește orice limită:

„În același timp însă trebuie să fim foarte sinceri – participarea la vot a fost redusă și este foarte clar că sunt mulți români care fie nu au primit suficiente informații despre aceste alegeri, fie sunt pur și simplu nemulțumiți, de mine, de partide, de întreaga clasă politică sau de anumite măsuri care au fost luate”.

Asta a înțeles Iohannis după aceste alegeri? Că oamenii sînt nemulțumiți de TOATĂ clasa politică, DECI, ȘI DE EL? Așa crede acest personaj că a spus OSCE, nu că EL, PERSONAL, a încălcat „standardele internaționale” în materie de democrație?

Și, ca să pună bomboana pe colivă, marele fizician de la Agnita a intrat pe terenul unei logici imbecile pe baza căreia a explicat înfrîngerea PNL sub forma unei victorii:

„Rezultatele alegerilor arată că nu există un cîștigător clar al acestor alegeri… Vedem că Partidul Național Liberal în 2016 obținuse 20%, acum a obținut 25%, deci, o creștere clară. USR, între timp împreună cu PLUS, a obținut în 2016 8%, între timp au crescut la 15%, evident, o creștere. PSD, care obținuse în 2016 45%, a scăzut dramatic la 29%. Este, deci, clar, dacă adunăm aceste rezultate, că centrul dreapta, partidele de centru-dreapta împreună au obținut peste 50% dintre voturile valabil exprimate. Și pot să vă spun cu toată sinceritatea că acesta a fost obiectivul meu și din acest motiv a trebuit să mă exprim un pic mai des în public în ultimele săptămâni”.


Dumneavoatră înțelegeți ceva, stimați cititori, din acest delir prezidențial? Vă dați seama, după mintea lui Iohannis 25+15 fac peste 50%!

Și această aritmetică după ureche nu este tot. Deși rezultatele alegerilor arată că PSD a cîștigat alegerile cu 30%, față de 25% cît a obținut PNL, Iohannis sfidează pe toată lumea și spune fără să clipească: „În acest fel, PSD poate, în fine, să rămână în afara deciziei politice”! În acea secundă, cineva trebuia să sune la 112.

Ce e asta, măi, oameni buni? Nu vedeți că omul acesta fie ne crede pe toți niște proști, fie nu înțelege nici măcar lucrurile elementare și, în capul lui, 30% din opțiunile electoratului, adică Opoziția din viitorul Parlament, e bună de aruncat la pisoar? Iohannis uită că în 2009 se milogea de PSD să-l pună premier, iar în 2014 se milogea de PSD-istul Victor Ponta să-l pună Vicepremier? Dar omul acesta nu are capacitatea să înțeleagă că, în aceeași măsură, Puterea și Opoziția fac parte din jocul democratic și participă la „deciziile politice”, una fără alta ducînd inevitabil la dic-ta-tu-ră!

Și nici asta nu e tot! Cu doar cîteva ore înainte de această declarație bolnavă, i-a cerut demisia primului ministru Ludovic Orban, lucru deja întîmplat. Fără pic de logică, Iohannis nu și-a dat seama că această demitere lasă țara fără Guvern legitim, iar cel interimar nu poate să dea Ordonanțe de Urgență. Și dacă va fi nevoie de o măsură urgentă, dacă se va întîmpla ceva grav, care necesită măsuri urgente, cine va lua deciziile urgente? El, de la Palatul Cotroceni? Sîntem în plină criză medicală și în fața unei grave crize economice, poate și în fața unei crize politice, iar Sultanul nu se gîndește decît cum să stingă acuzațiile la adresa sa prin aruncarea pe piață a demisiei lui Orban!

Acest comportment de golan al președintelui, în care caracterul este doar o vorbă în vînt, ne obligă să ne aducem aminte de biografia sa. Tot la fel a făcut și atunci cînd spunea că n-a fost decît „șofer” la adopția acelor copii? Tot atîta adevăr era și în declarațiile sale referitoare la dobîndirea caselor prin acte false? Tot la fel a fost și cînd a luat din patrimoniul statului bunuri pe care le-a dus în curtea FDGR-ului, după ce s-a declarat moștenitor al organizației fasciste GEG? Să nu creadă Klaus Iohannis că aceste lucruri n-au fost în mintea celor care i-au dat peste bot la alegerile de duminică!

Declarația sa de luni seara, după alegerile parlamentare, trădează un caracter de doi bani. Cînd era vorba despre copii, despre case, despre FDGR – hai, treacă, meargă – omul hapsîn se dedă la minciuni, la șmecherii, la ce-i trece lui prin minte ca să se îmbogățească, dar și cînd este vorba despre țară, caracterul acesta rudimentar poate fi acceptat și nimeni nu-i spune că a depășit orice măsură?

Unde dracului ajungem în felul acesta și cu omul acesta?

E o vorbă care spune: „Caracterul fără inteligență poate multe, însă inteligența fără caracter nu valorează nimic”. Nu ne spune, însă, nimeni ce ne facem atunci cînd nu este nici inteligență, nici caracter?