Doi dintre cei mai importanți analiști și comentatori de politică internă și internațională, Ion Cristoiu și Corneliu Vlad, urmăresc în continuare cu cea mare atenție ce se întâmplă în Statele Unite, așa cum ar trebui să o facă orice român care dorește să înțeleagă ce i se va întampla și țărișoarei noastre, în funcție de rezultatele de peste Ocean. Nici unul nu se grăbește cu pronosticul final, însă considerentele lor sunt, în ce-l privește pe Corneliu Vlad, că Trump a fost lovit, poate fatal, de mogulimea mondială de presă, în timp ce Ion Cristoiu crede, în aceeași idee, că în America va câștiga cine are mai multe Legiuni de partea sa. Redăm în baza articolului sinteza lui Corneliu Vlad dintr-o emisiune Tv pe această temă și în continuare o parte din analiza lui Ion Cristoiu:

În America pînă la urmă va învinge nu cine are dreptate, ci cine are mai multe legiuni de partea sa 

La noi, în România, întîmplările de dincolo de hotare, văzute de băștinași ca petrecute dincolo de niște garduri peste care nu e sănătos să te uiți, pentru că-ți poți rupe gîtul întinzîndu-l, sînt trecute la ceea ce se cheamă politică externă. Chiar și jurnaliștii sînt împărțiți în de politică internă și de politică externă. Cei specializați în politică externă nu ating vedetismul celor preocupați de politica internă. De aceea, comentatorii de politică externă sînt convocați la televiziuni doar cînd peste hotare se întîmplă un moment ațîțător, ceva între arestarea fostului soț al Biancăi Drăgușanu și plecarea unui antrenor celebru în România în Emirate, ca să facă bani acolo. Chiar și la site-uri cu pretenții de presă quality evenimentelor de peste hotare li se repartizează o rubrică specială intitulată deseori fără fantezie De peste hotare, un fel de țarc menit a delimita spațiul de cel dedicat politicii interne și mai ales mahalalei moldo-valahe.

Explicabil în acest context nedumerirea unui cititor față de preocuparea mea pentru ce se întîmplă în America. Respectivul e un critic al regimului Iohannis. De altfel, îl suspectez că de asta mă și urmărește, pentru a-și regăsi opiniunile în comentariile mele scrise și video, și nu pentru a se lămuri în privința întîmplărilor din jurul său. Sub acest semn, fără a-mi spune direct, cititorul a lăsat să se înțeleagă că preocuparea mea pentru criza din îndepărtata Americă e o formă subtilă de a nu mă mai ocupa de „bandiții ăștia”.

Da, cînd România traversează o multiplă criză – Sanitară, Economică, Morală și Democratică (aceasta din urmă constînd în străduința lui Klaus Iohannis de a deveni primul președinte faraon din istoria lumii), a scrie și a vorbi despre realitățile din America poate trece drept ceea ce Realismul socialist condamna la artiști drept evazionism, încercarea de a evita mărețele prefaceri revoluționare din jurul lor scriind, de exemplu, despre viața în Roma antică. Artiștii care nu abordau construirea socialismului riscau să fie acuzați și de izolare în turnul de fildeș.

Spre deosebire de alte Crize din lume, cea din America e de o dureroasă importanță pentru noi, românii. În nici un caz Criza de acolo nu poate fi tratată ca o chestiune de realitate externă. Și cînd spun aceasta nu mă refer la poziția Americii de partener strategic al României și mai ales de garant al securității noastre într-o lume dominată de mulți hrăpăreți, deși Criza face ca America să se preocupe doar de ea însăși și pe acest fond alte mari puteri, marcate de stabilități interne, multe chiar dictatoriale, să-și poată face de cap. Cine mai are timp în America de intrarea militară a Rusiei în Caucazul de Nord sau de moartea treptată a mișcării de protest din Belarus?
Criza din America ne afectează prin slăbirea puterii de intimidare a dușmanilor României.

După opinia mea însă Criza din America e importantă pentru noi prin imaginea pe care o are America în România. America a fost considerată la noi și nu numai la noi un exemplu de imitat în materie de stat de drept, de democrație, de instituții puternice, pe a căror independență față de confruntarea politică se paria ori de cîte ori apărea un început de Criză. Ce aflăm noi, românii, că se întâmplă în America? Unul dintre candidați a fost proclamat de presă drept președinte ales înainte ca scrutinul să se fi încheiat și în pofida faptului că adversarul nu și-a recunoscut înfrîngerea. Mai mult el și-a constituit un așa zis birou al președintelui ales și se face că se pregătește de preluarea președinției. A urmat o operațiune de tip fapt împlinit. Presa l-a tratat pe Joe Biden ca președinte al Americii. Cei mai mulți șefi de state s-au grăbit să-l felicite, deși teoretic situația se poate schimba.

Concluzia analizei, la CristoiuBlog.Ro

Video cu dl. Corneliu Vlad: