Acum doi ani, mai exact în 20 iulie 2020, publicam aici articolul „Dan Iliescu, validat rector al Univ. Ovidiu, înainte ca ANI să se pronunțe”, în care, pe baza experienței noastre în materie de investigație jurnalistică, sugeram verificarea tezei de doctorat a rectorului Dan Iliescu de la Universitatea Ovidius din Constanța.

„Ca urmare a dezvăluirilor Dvs. cu privire la doctoratul lui Dan Marcel Iliescu – Rectorul Universității OVIDIUS din Constanța, mai mulți cititori ne-au trimis pe adresa redacției informații, date și imagini care au stat la baza unei investigații jurnalistice de proporții. 

După analiza temeinică a materialelor avute la dispoziție am ajuns la concluzia că Rectorul Dan Marcel Iliescu a plagiat masiv în teza de doctorat.

Am deschis cu nerăbdare atașamentul din mail și surpriza a fost una colosală! Eram în fața celei mai spectaculoase demonstrații de plagiat din cîte am văzut pînă acum! Este vorba despre un articol de peste 100 de pagini, întocmit – n-am nici o îndoială – de un grup de specialiști care sînt erudiți în sensul cel mai pur al cuvîntului, care a analizat „cu lupa” teza de doctorat a lui Dan Marcel Iliescu, intitulată „Contribuții la studiul anatomo-funcțional al scheletului axial. Anomaliile de curbură ale coloanei vertebrale la copii. Bazele anatomice ale profilaxiei și tratamentului scoliozei prin înot”.

Avînd în vederea întinderea demonstrației, vom publica acest studiu (căci despre un adevărat studiu este vorba) într-un serial, urmînd ca, la final, să-l publicăm într-o carte, căci, așa cum veți vedea, sîntem în fața unei investigații demnă de a fi predată de la catedră într-un din universitățile noastre, așa cum s-a întîmplat cu acel curs al prof. Rodica Zafiu de la Universitatea București despre plagiatul lui Gabriel Liiceanu, publicat de noi în 2007 în „Ziua” sub titlul „Liicheanu”.

Redacția „Cotidianul” îi felicită pe cercetătorii care au întocmit această senzațională investigație și le mulțumește pentru că urmăresc cu atîta atenție articolele noastre! Acestea fiind zise, să dăm drumul primului episod:

„DAN MARCEL ILIESCU – RECTORUL UNIVERSITĂȚII OVIDIUS DIN CONSTANȚA A PLAGIAT MASIV ÎN TEZA DE DOCTORAT (Episodul 1, partea întîi)

Pe 20 iulie 2020, jurnalistul Ion Spânu a publicat un articol în „Cotidianul.ro” în care a constatat că „Dan Marcel Iliescu a fost în stare să apeleze la tertipuri de tip mafiot pentru a-și ascunde starea de incompatibilitate”, dar și faptul că doctoratul acestuia este unul „cu cântec”. În acest sens, reputatul jurnalist a făcut o serie de observații, după cum urmează:

• Prima observație: teza de doctorat a lui Dan Marcel Iliescu nu are nici o notă de subsol cu trimitere la vreo lucrare din care autorul a citat! Lucru rar întâlnit, mai ales că fiecare capitol are o bogată bibliografie!
• A doua observație: în Bibliografia de la sfârșitul tezei sânt indicate 234 de lucrări, majoritatea în limba engleză. Dacă, însă, ne uităm pe CV-ul lui Dan Marcel Iliescu, rămânem șocați, căci, la secțiunea „Limbi străine cunoscute”, acesta pune niște „X”-uri acolo unde trebuia să indice nivelul de cunoștințe. Oare, „X”-urile domnului rector ce nivel de cunoașterea al limbilor engleză și franceză arată? Nivelul „X”? Ce-o fi ăla?
• A treia observație: dacă CV-ul lui Dan Marcel Iliescu ne spune, cu toate rezervele de mai sus, că știe doar limba engleză și franceză, cum se poate explica faptul că în Bibliografie este inclusă și o lucrare a lui H. Braus, „Anatomie des Menschen”, care este scrisă în limba germană?! Dacă rectorul nu știe limba germană, cum a citit această carte pe care a inclus-o în Bibliografie?
• A patra observație: Dan Marcel Iliescu scrie ciudat în teza sa de doctorat numele unor cercetători din domeniul său de activitate, precum „Erisman”, în loc de „Erismann” sau „Brugsch”, în loc de „Burgusch”, așa cum, după cum spun alți specialiști, ar fi trebuit să fie scrise.

La final, Ion Spânu concluzionează că: „Totuși, așa, de dragul corectitudinii, poate că n-ar fi rău ca specialiștii în domeniu să analizeze cu atenție această teză de doctorat, căci dacă ai indicat în Bibliografie o carte în germană, deși tu nu cunoști această limbă, sau dacă nu este clar ce nivel de cunoștințe ai pentru limba engleză, deși sugerezi că ai citit câteva sute de cărți în această limbă, de regulă sânt mari probleme cu conținutul tezei de doctorat!”.

Având în vedere că teza de doctorat elaborată de Dan Marcel Iliescu este un document public, un exemplar fiind chiar scos la vânzare în anticariatul GALERIILE CIȘMIGIU, publicul larg a avut acces la această lucrare. Ca atare, urmare a articolului publicat de renumitul jurnalist Ion Spânu de la Cotidianul.ro și, totodată, a sugestiei făcute de acesta ca specialiștii să analizeze teza de doctorat amintită, mai mulți cititori ne-au trimis pe adresa redacției informații, date și imagini concludente care indică faptul că Rectorul Dan Marcel Iliescu a plagiat masiv în teza de doctorat.

Așa cum reiese din CV-ul Rectorului Dan Marcel Iliescu, aceasta a urmat studiile de doctorat în perioada 1995-2002 și ca urmare a susținerii tezei de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul anatomo-funcțional al scheletului axial. Anomaliile de curbură ale coloanei vertebrale la copii. Bazele anatomice ale profilaxiei și tratamentului scoliozei prin înot” a obținut titlul de „Doctor în Științe Medicale”, confirmat prin diploma de doctor nr. 55/27.11.2002, emisă de Universitatea OVIDIUS din Constanța.

Înainte de toate este necesar a fi subliniat faptul că în timp ce era doctorand, în perioada 1995-2002, Dan Marcel Iliescu a ocupat funcția de asistent universitar la Facultatea de Medicină din cadrul Universității OVIDIUS din Constanța, fiind și secretar de redacție al Revistei „Ars Medica Tomitana”. Prin urmare, se poate presupune că era familiarizat cu normele de elaborare și publicare a materialelor de cercetare științifică universitară și avea cunoștință de normele Academiei Române privind reproducerea întocmai și citarea unor texte sau imagini preluate din alte surse.

Teza de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul anatomo-funcțional al scheletului axial. Anomaliile de curbură ale coloanei vertebrale la copii. Bazele anatomice ale profilaxiei și tratamentului scoliozei prin înot” are un total de 335 pagini și următoarea structură: Introducerea lucrării are aproape 2 pagini (1-2); Capitolul I are 66 pagini (3-69), inclusiv o bibliografie de 3 pagini; Capitolul II are 34 pagini (71-104), inclusiv o bibliografie de 5 pagini; Capitolul III are 69 pagini (105-174), inclusiv o bibliografie de 2 pagini; Capitolul IV are 105 pagini (175-280), inclusiv o bibliografie de 2 pagini; Capitolul V are 27 pagini (281-308), inclusiv o bibliografie de 1 pagină; Concluziile au 2,5 pagini (309-311); Bibliografia Generală (313-322); Anexele 1-6 (323-335).

La prima vedere se remarcă caracterul disproporționat al tezei de doctorat, lucrarea nerespectând cerințele minimale privind structura și elementele de conținut, după cum urmează:

• Deși Introducerea unei teze de doctorat are rolul de a situa cercetarea într-un context temporal, istoric, geografic, profesional în cuprinsul a 5-6 pagini, Dan Marcel Iliescu a elaborat o introducere de doar 1,5 pagini, fiind preocupat mai mult să adreseze  „sincere mulțumiri” și „sincera gratitudine și recunoștință” conducătorului de doctorat Dan Ulmeanu, precum și protectorului său Petru Bordei, un om „de o deosebită noblețe sufletească, în persoana căruia a găsit întotdeauna un sprijin constant și un prețios ajutor”.
• În întreaga teză de doctorat nu există nici măcar o singură notă de subsol sau notă de final pentru a explica, a comenta sau a furniza referințe cu privire la ideile, datele și informațiile prezentate în teză, Dan Marcel Iliescu lăsând astfel impresia că toate acestea îi aparțin.
• Pentru a crește numărul de pagini al tezei de doctorat Dan Marcel Iliescu a inserat o bibliografie la sfârșitul fiecărui capitol, adăugând astfel în mod nejustificat 13 pagini conținând bibliografie, pe lângă cele 10 pagini ale bibliografiei finale.
• Concluziile sunt restrânse la doar 2,5 pagini, nefiind evidențiate măsura în care au fost atinse obiectivele de cercetare științifică (asta pentru că nici măcar nu au fost stabilite în Introducere), contribuțiile proprii prezentate nefiind măsurabile întrucât nu a fost menționat numărul capitolului și numărul paragrafului unde acestea au fost dezvoltate.

Prin raportare la baza legală și normele de redactare în vigoare la data susținerii tezei de doctorat și analizând structura și conținutului tezei de doctorat elaborată de Rectorul Dan Marcel Iliescu se poate constata cu ușurință că aceasta nu este una originală, fiind mai degrabă o compilație care cuprinde preluări masive de texte, imagini și tabele din diverse lucrări de specialitate, fără respectarea dispozițiilor legale privind originalitatea tezei și, totodată, a normelor stabilite de Academia Română cu privire la întrebuințarea semnelor citării sau „ghilimelelor” la reproducerea întocmai a textelor preluate din alte lucrări.

Având în vedere amploarea plagiatului comis de Rectorul Dan Marcel Iliescu, acesta va fi prezentat în mai multe etape, pentru început analiza fiind focalizată asupra primului capitol:

CAPITOLUL I – ANATOMIA DEZVOLTĂRII. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI CLINICĂ A COLOANEI VERTEBRALE

SECȚIUNEA I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE

Secțiunea I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE conține trei subsecțiuni:

• 1.1. Scheletul axial (pag. 3-12);
• 1.2. Musculatura parietală (pag. 13-15);
• 1.3. Aspecte din evoluția filogenetică a discului vertebral (pag. 15).

Cele 15 pagini ale acestei secțiuni conțin texte și imagini plagiate din trei lucrări de specialitate, și anume:  Anatomia comparată a vertebratelor (autori D. Mișcalencu,  F. Mailat-Mișcalencu-1978); Coloana vertebrală: structură și funcții (autori N. Diaconescu, C. Veleanu, H. J. Klepp-1977); Tratat de anatomia omului. Vol. I (autor V. Ranga – 1993).

Deși toate imaginile conținute în această secțiune au fost reproduse întocmai cu cele din lucrările de unde au fost preluate, Dan Marcel Iliescu nu a indicat sursa la majoritatea imaginilor, iar acolo unde a făcut-o, sursa a fost fie greșită sau pusă după bunul plac, fie a fost aceeași cu cea a imaginii originale, lăsând astfel impresia că a studiat lucrările respective chiar dacă nu le-a văzut vreodată.

Și în ceea ce privește textul Secțiunii I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE se poate spune că este plagiat în totalitate, conținutul fiind prezentat fără ghilimele și fără menționarea sursei, în așa fel încât se lasă impresia că reprezintă contribuția originală a doctorandului. Astfel, unele texte au fost preluate direct prin metoda „Copy paste”, altele fiind preluate prin tehnicile de plagiat descrise de jurnalista Emilia Șercan în articolul referitor la plagiatul premierului Nicolae Ciucă, printre acestea: Topica inversată; Reformularea începutului de paragraf; Eliminarea sau inserarea unor cuvinte neesențiale.

***

În ceea ce privește frauda academică comisă de Dan Marcel Iliescu în subsecțiunea 1.1. Scheletul axial (pag. 3-12), pentru identificarea facilă a textelor și imaginilor plagiate, în fiecare pagină din teza de doctorat au fost marcate pe culori preluările copy paste din sursele Mișcalencu (1978) și Diaconescu (1977), după cum arată imaginile de mai jos:

TEZA ILIESCU – PAG. 4-5-6

MIȘCALENCU (1978) – PAG. 47-48-49-51

 TEZA ILIESCU – PAG. 7-8-9

DIACONESCU (1977) – PAG. 10-12-13-14

Trebuie menționat faptul că mai sus au fost selecționate și prezentate doar paginile care conțin figurile, altfel numărul acestora ar fi fost mai mare întrucât textul Secțiunii I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE este plagiat în totalitate.

Pentru a masca plagiatul, Dan Marcel Iliescu a intercalat extrase din mai multe lucrări, sau din aceeași lucrare dar de la pagini diferite, fără a exista o legătură logică între acestea. În acest sens prezentăm doar un singur exemplu de la pagina 4 din teza de doctorat:

TEZA ILIESCU, PAG. 4 (STÂNGA) – MIȘCALENCU (1978), PAG. 46-47-48 ȘI DIACONESCU (1977), PAG. 10 (DREAPTA)

După cum se observă în imaginile de mai sus, deși fig. 2 din teză este identică cu fig. 47 din MIȘCALENCU (1978) Dan Marcel Iliescu nu a menționat sursa nici la imagine și nici la textul care face trimere la aceasta. În cazul fig. 3 din teză, cu toate că este identică cu fig. 49 din MIȘCALENCU (1978) care are sursa (după Remane), Dan Marcel Iliescu a trecut o sursă fictivă, respectiv (după Goodrich). Fără identificarea între ghilimele a textelor preluate din cele două lucrări și fără menționarea surselor atât pentru texte, cât și pentru imagini, Dan Marcel Iliescu a lăsat impresia că ideile, datele și informațiile conținute în teză reprezintă rezultatele muncii sale de cercetare și nu sunt rodul unei fraude academice.

Ca atare, încă din primele pagini ale tezei de doctorat începe să se contureze stilul de lucru înșelător al doctorandului Dan Marcel Iliescu, care a preluat în paginile 4-12 nu mai puțin 20 imagini prin metoda copy paste, fără a indica sursa. Exemple în acest sens sunt figurile: 1, 2, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 15, 16A, 16B, 17, 18, 19, 20, 22, 24A, 24B. 

Pe lângă stilul înșelător începe să se contureze și superficialitatea caracteristică doctorandului Dan Marcel Iliescu, acesta copiind greșit anumiți termeni de specialitate. Exemplu: Deși a copiat integral textul și imaginile 16A-16B din sursa MIȘCALENCU (1978), Dan Marcel Iliescu nu a considerat necesar să menționeze sursa de unde le-a preluat și, mai mult decât atât, ca un diletant a copiat hipoapofize  în loc de  hipapofize.

De asemenea, a copiat 2 imagini cu tot cu trimiterile la sursă așa cum erau prezentate în lucrarea de unde au fost preluate, mai exact figurile 9 și 25.

Totodată, la figurile 14, 21, 23 și 26 a indicat surse fictive, asta deși imaginile sunt copiate din Mișcalencu (1978) și din Diaconescu (1977). 

În ciuda faptului că fig. 14 din teză este identică cu fig. 67 din Mișcalencu (pag. 57), iar textul de la pagina 8 din teză este copiat mot à mot (ex.: Bufo) tot din Mișcalencu (de la pag. 70, unde se face trimitere explicită la fig. 67), Dan Marcel Iliescu a indicat o altă sursă fictivă (după Necrasov).

Minciuna lui Dan Marcel Iliescu poate fi demonstrată foarte ușor, asta pentru că lucrarea Anatomia comparată a vertebratelor, Vol. II, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971 (autori NECRASOV OLGA și DORNESCU G.T.) nu se referă la SISTEMUL OSOS, ci alte sisteme ale corpului omenesc. Dacă Dan Marcel Iliescu ar fi pus măcar o singură dată mâna pe această carte ar fi văzut că SISTEMUL OSOS este tratat în primul volum, apărut în anul 1968, unde prim autor este G.T. DORNESCU.

Aceeași tehnică de mascare a plagiatului prin direcționare la o sursă fictivă o regăsim și la pag. 11 din teză, atât în text, cât și la fig. 21, fiind menționată din nou sursa (după Necrasov), asta deși lucrarea respectivă nu tratează acest subiect și, mai mult, se poate observa foarte ușor că textul a fost preluat copy paste din Mișcalencu (1978), iar imaginea a fost preluată din Diaconescu (1977).

Situația se repetă și la pag. 12 din teză, unde fig. 23 este identică cu fig. 85 din Mișcalencu (pag.71) cu sursa (după Vialleton) și, cu toate acestea, Dan Marcel Iliescu indică sursa (după Gheție).

Dacă, urmare a celor prezentate până acum, mai este cineva care nu a fost convins de lipsa de profesionalism și onestitate a lui  Dan Marcel Iliescu, cu siguranță sursa (după Gheție) va clarifica pe deplin situația. În acest sens trebuie amintit că la poz. 30 din Bibliografia Cap. 1 și poz. 86 din Bibliografia finală, este menționată sursa: GHEȚIE V., HILLEBRAND A. –  Anatomia animalelor domestice, vol. I – Edit. Academiei RSR, 1971.

Dacă ar fi avut măcar curiozitatea să deschidă această lucrare, care este dedicată anatomiei veterinare, Dan Marcel Iliescu ar fi văzut că analiza este focalizată asupra împărțirii corpului și delimitarea regiunilor corporale la mamiferele domestice, în special: bou, oaie, porc, câine, pisică și iepure, iar lucrarea nu conține imaginea pe care el a plagiat-o!

***

Superficialitatea și ignoranța doctorandului Dan Marcel Iliescu sunt evidente și în ceea ce privește Figura 26 – Orgănizărea segmentară și simetria bilaterală (după Langmann),

Aceste greșeli de scriere, chiar dacă par banale, reflectă pe deplin stilul de lucru ușuratic și lipsit de seriozitate al doctorandului Dan Marcel Iliescu. Astfel, acesta face trimitere la sursa „Langmann”, o sursă care, dacă ar fi fost studiată, trebuia să se găsească și la bibliografie.  Pentru informarea corectă a cititorilor amintim că Jan Langman a fost un profesor american, lucrările acestuia fiind unele de referință în domeniu.

De fapt, Dan Marcel Iliescu nu a studiat nicio lucrare aparținând lui Jan Langman, ci doar a copiat din alte lucrări ale unor autori români, preluând fără nicio jenă texte și imagini, și asta ca un diletant. Pentru comparație arătăm mai jos un extras dintr-o lucrare a lui Mircea Ifrim din anul 1986, care conține imaginea plagiată de Dan Marcel Iliescu, cu deosebirea că acest autor chiar a studiat lucrările lui Jan Langman și l-a citat corect.

Având în vedere nivelul „X” de cunoașterea al limbilor engleză și franceză, ca să nu mai amintim de limba germană, este de înțeles de ce Dan Marcel Iliescu a ales să plagieze lucrările altor autori în loc să desfășoare propria activitate de cercetare științifică.

Astfel se poate răspunde la nedumeririle exprimate de jurnalistul Ion Spânu, care a avut o serie de rezerve în ceea ce privește cunoașterea limbilor engleză și franceză de către Dan Marcel Iliescu și, totodată, s-a întrebat cum a citit acesta lucrarea lui H. Braus, „Anatomie des Menschen”, mai ales că nu știe limba germană. Răspunsul este foarte simplu: Nu a citit-o, la fel cum nu a citit nici lucrările în limba germană ale altor autori trecuți la bibliografie, textele cu trimitere către acești autori și lucrările lor fiind copiate din lucrarea Coloana vertebrală: structură și funcții (autori N. Diaconescu, C. Veleanu, H. J. Klepp-1977).

Autorii și titlurile în limba germană de mai sus reprezintă doar o mică selecție dintr-o singură lucrare, prezentate pentru satisfacerea curiozității cititorilor, dar trebuie reținut că pe parcursul tezei există un număr foarte mare de preluări din mai multe lucrări, unele dintre acestea arătând, pe lângă lipsa de onestitate, și caracteristica superficialitate a doctorandului Dan Marcel Iliescu. Exemplu: Penock în loc de Peacok.

Luând în considerare plagiatul grosolan comis de către Dan Marcel Iliescu, pentru fiecare pagină în parte au fost identificate rândurile și imaginile copiate fără citare și fără indicarea sursei, în paralel cu lucrările din care a fost preluat acest conținut, toate acestea regăsindu-se în tabelul de mai jos:

Conform tabelului de mai sus, după numărarea rândurilor și a imaginilor preluate copy paste, se poate spune că Dan Marcel Iliescu a fost un doctorand „sârguincios”, el reușind performanța (s-ar putea chiar să fie un record național) ca în cuprinsul paginilor 3-12 din teză să plagieze nu mai puțin de 161 rânduri și 21 imagini, și asta doar din două lucrări de specialitate”.

P.S. Am prezentat mai sus doar fragmente din această demonstrație exhaustivă realizată de grupul de cercetători. Pentru cei care vor să vadă întreaga investigație, le stă la dispoziție următoarea adresă de Internet: https://ctacad.wordpress.com/2022/05/01/dan-marcel-iliescu-rectorul-universitatii-ovidius-din-constanta-a-plagiat-masiv-in-teza-de-doctorat-episodul-1/.

Autor: Ion Spânu

Sursa: TopSecretCraiova.ro