Audierea a inclus mărturii ale unor persoane care susțin că au fost tratate inechitabil din cauză că nu erau vaccinate împotriva COVID-19, precum și ale unor cadre medicale ostracizate pentru că au susținut tratamente alternative, cum ar fi ivermectina.

În 2021, Smith a apelat la instanță pentru a obliga un spital din Pennsylvania să-i trateze soțul cu ivermectină, un medicament neaprobat pentru utilizarea împotriva coronavirusului. Ulterior, acesta a decedat.

Seiler este președinta organizației „The Betrayal Project”, care își propune, printre altele, să „dezvăluie crimele împotriva umanității rezultate în urma politicilor, protocoalelor și măsurilor obligatorii legate de COVID”.

James P. Miller, fost chirurg specializat în traumatologie, a declarat, sub jurământ, că în timpul pandemiei medicii din cadrul serviciilor de asistență medicală urgentă au refuzat să consulte pacienți nevaccinați.

„Conducerea spitalului, inclusiv directorul medical al grupului nostru medical, a susținut refuzul comunității medicale locale de a oferi îngrijiri medicale pacienților nevaccinați”, a afirmat Miller, după cum relatează The Nationaldesk.

Miller a declarat că, din cauza modului în care erau tratați pacienții nevaccinați, a înființat o clinică gratuită pentru a oferi îngrijire celor cărora li se refuzase asistența medicală.

Politicianul american spune că nu se va cunoaște niciodată întreaga amploare a efectelor nocive ale vaccinurilor anti- COVID-19. În  schimb, acum este clar ca lumina zilei că oficialii federali din domeniul sănătății erau conștienți de efectele adverse grave ale vaccinurilor la scurt timp după acordarea autorizației de utilizare în caz de urgență. Redăm opinia sa:

Raportul meu detaliază modul în care, în martie 2021, Peter Marks — directorul centrului din cadrul FDA care aprobă vaccinurile și este responsabil de monitorizarea siguranței acestora (CBER) — a fost informat că algoritmul utilizat pentru analizarea Sistemului de Raportare a Reacțiilor Adverse la Vaccinuri (VAERS) avea să mascheze sau să ascundă semnalele privind siguranța și reacțiile adverse ale vaccinurilor anti-COVID-19. 

Douăzeci și șase de zile mai târziu, folosind un algoritm actualizat, oficialilor de rang înalt din cadrul FDA le-au fost prezentate 25 de semnale de siguranță, inclusiv moartea subită din cauză cardiacă, infarctul pulmonar, ocluzia arterei cerebrale, accidentul vascular cerebral la nivelul ganglionilor bazali, ritmul agonal și paralizia Bell.

În următoarele trei luni, aceștia au primit actualizări care indicau semnale de siguranță și mai grave. În loc să avertizeze sau să informeze publicul, au dispus analistului de date să înceteze activitatea, după care au mințit publicul american, susținând că „nu observau semnale de siguranță” și că eventualele reacții adverse erau „rare și ușoare”. 

Scopul utilizării unor algoritmi sofisticați pentru analizarea VAERS este tocmai acela de a găsi „acul în carul cu fân” — riscuri potențiale, mai puțin evidente, cu privire la care medicii și pacienții ar trebui avertizați.

În cazul vaccinurilor anti-COVID-19, nu a fost nevoie de algoritmi sofisticați. Volumul uriaș de rapoarte privind reacțiile adverse care copleșea sistemul VAERS a fost suficient pentru a declanșa demersurile mele de supraveghere. Ne-am lovit de un zid de opoziție impenetrabil până când angajamentul secretarului Kennedy față de o transparență radicală a pus la dispoziția subcomisiei mele 11 milioane de pagini de documente. Aceste documente demonstrează clar că oficialii FDA și CDC nu au aplicat principiul precauției pentru a avertiza publicul. În schimb, au insistat asupra unor dovezi definitive de cauzalitate – un standard despre care știau că nu va fi niciodată întrunit.

Erau mult mai preocupați să nu genereze reticență față de vaccinare decât să informeze publicul cu privire la reacțiile adverse. Doreau să se asigure că vaccinurile vor primi autorizarea completă, astfel încât președintele Biden să impună obligativitatea vaccinării militarilor și milioanelor de civili, inclusiv studenților sănătoși.

Poate că cea mai flagrantă formă de constrângere i-a vizat pe copiii sănătoși, care nu prezentau niciun risc de a suferi complicații grave din cauza COVID-19. Această constrângere s-a bazat pe o altă afirmație falsă: aceea că vaccinurile ar opri transmiterea virusului. Unii copii și-au pierdut viața, iar alții au rămas cu sechele permanente în urma administrării lor. Imaginați-vă ce simte un părinte care a crezut toate minciunile spuse și a decis să-și vaccineze copilul – copil care, ulterior, a decedat sau a suferit vătămări grave.

Tot în martie 2021, dr. Avindra Nath, director clinic în cadrul Institutului Național pentru Tulburări Neurologice și Accident Vascular Cerebral (NINDS), a preluat conducerea unei echipe de cercetători clinicieni care diagnosticau și tratau persoane ce suferiseră reacții adverse grave în urma vaccinurilor anti-COVID-19. Douăzeci și trei de participanți la studiu au fost diagnosticați și tratați, după care li s-a cerut să „nu vorbească despre studiu” până când NIH (Institutul Național de Sănătate) urma să-și publice rezultatele și concluziile. 

Dr. Nath a susținut că depistarea și intervenția timpurii erau esențiale pentru un tratament eficient. Cu toate acestea, nu au fost oferite instrucțiuni medicilor; un participant a remarcat că oamenii de știință de la NIH „au luat datele și ne-au lăsat cu ochii în soare, fără nicio soluție”.

Colac peste pupăză, în aprilie 2021, CDC a publicat un raport în care susținea că respectivele reacții adverse similare erau cauzate de „anxietate” – și nu de o problemă legată de vaccinuri. Abia după ce participanții la studiu au început să vorbească public în 2022, NIH și-a publicat discret studiul pe o platformă de prepublicare pe care aproape nimeni nu a citit-o, lăsând echipele medicale din întreaga țară în necunoștință de cauză, iar persoanele afectate de injecții – fără tratament.

Nu vom cunoaște niciodată întreaga amploare a efectelor nocive (sau a beneficiilor) vaccinurilor împotriva COVID-19. Știm însă că oficialii federali din domeniul sănătății erau conștienți de producerea unor efecte adverse grave la scurt timp după acordarea autorizației de utilizare în caz de urgență. De asemenea, știm că aceiași oficiali au ignorat semnalele evidente privind siguranța, refuzând să avertizeze populația. Publicul plătește oficialii federali din sănătate pentru a evalua siguranța și eficacitatea medicamentelor, iar noi avem dreptul de a fi informați.

Oare câte decese și cazuri de afectare a sănătății ar fi putut fi evitate dacă oficialii federali din sănătate și-ar fi făcut treaba pentru care au fost plătiți?

În prezent, VAERS raportează un total cumulat de 1.676.100 de evenimente adverse la nivel mondial și 39.099 de decese asociate vaccinării împotriva COVID-19, dintre care 9.332 (24%) au survenit în decurs de două zile de la administrarea vaccinului. Majoritatea acestor evenimente adverse tragice au avut loc mult după momentul în care autoritățile federale din domeniul sănătății ar fi trebuit să informeze publicul cu privire la riscurile despre a căror existență aveau cunoștință. În schimb, acestea au ascuns sau au minimalizat riscurile respective. Drept urmare, milioane de oameni au avut de suferit după ce li s-a refuzat dreptul la un consimțământ în deplină cunoștință de cauză.

De aceea, consider că acesta este cel mai mare scandal guvernamental din timpul vieții mele – un subiect care reclamă cu insistență o atenție și o acoperire mediatică deplină.