ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cazurile recente de eliberări „surprinzătoare” ridică semne de întrebare despre criteriile aplicate în sistemul judiciar. De ce unii scapă rapid, iar alții așteaptă luni de zile o decizie?, scrie XPRESS NEWS.

Sistemul de justiție românesc pare să funcționeze, tot mai des, pe baza unei reguli nescrise: „cine e sus, scapă ușor; cine e jos, plătește scump”.

Ultimele decizii ale instanței supreme au reaprins acest sentiment de nedreptate profundă în rândul opiniei publice.

Recent, fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu și Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, condamnați la peste șapte ani și jumătate de închisoare pentru fapte de corupție, au fost eliberați în urma admiterii unui recurs în casație – o cale extraordinară de atac, rar utilizată, dar care, iată, poate schimba complet soarta unui dosar.
 
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a stârnit ample controverse, mulți considerând că astfel de hotărâri erodează încrederea publică în imparțialitatea sistemului.

În același timp, cetățeni simpli, fără putere și fără relații, se confruntă cu o realitate total diferită. Cazuri precum cel al activistului Cezar Avramuță, cunoscut drept „Stegarul Dac”, care se află în arest preventiv într-un penitenciar de maximă siguranță pentru o presupusă faptă de ultraj – infracțiune ce poate fi pedepsită doar cu amendă penală sau cel mult cu o condamnare cu suspendare – ridică mari semne de întrebare.
 
 
 
„Cumnatul lui Geoană, fugit de ani de zile în străinătate, a fost prins în iunie și trimis la Rahova. Îmi povestea Cezar cum i au pus imediat la dispoziție o camera de doua persoane și un polițist sa i facă comisioane. Azi e liber”, a precizat partenera lui Cezar, Viorica Petrescu.
 
Cum este posibil ca un om fără condamnare definitivă să fie ținut în spatele gratiilor luni întregi, în timp ce persoane cu pedepse definitive pentru corupție beneficiază de eliberări rapide?
 
 
O justiție care își pierde echilibrul

Aceste discrepanțe alimentează un sentiment tot mai puternic de neîncredere în actul de justiție.
Pe de o parte, avem „dublul standard”: în funcție de statut, influență și conexiuni, legea pare să se interpreteze „flexibil”. Pe de altă parte, oamenii simpli, fără protecție politică, simt tot mai des că justiția devine un instrument selectiv, nu un garant al echității.

Nu este vorba despre a contesta independența instanțelor – ci despre nevoia de coerență, transparență și echilibru în deciziile acestora.

Când faptele grave sunt tratate cu indulgență, iar cele minore cu exces de zel, întrebarea devine inevitabilă: pentru cine mai funcționează legea în România?

Concluzie

Justiția trebuie să fie dreaptă, nu spectaculoasă.

Când eliberezi demnitari condamnați pentru corupție și ții închiși activiști, oameni săraci sau protestatari pentru fapte minore, mesajul transmis este clar: în România, nu toți sunt egali în fața legii.

Iar încrederea publică, odată pierdută, nu se mai recâștigă ușor, conchide analiza XPress.