Tribalizarea progresistă, aflată în România abia la început, a ajuns prin alte părți până la cele mai înalte niveluri, scrie jurnalistul Adrian Pătrușcă în Evenimentul Zilei, explicând, pe înțelesul celor care vor să înțeleagă, ce își propune „progresismul”, acest curent de cea mai pură esență marxistă care câștigă teren și în țara noastră. „O primă observație este că, în ciuda numelui, care înseamnă „mers înainte”, Progresismul aspiră la o „întoarcere înapoi” în vremurile pre-creștine, când civilizația omenească de-abia se înfiripa și viața individului conta cât o ceapă degerată”, scrie Adrian Pătrușcă, explicând, printre altele,  prin cele mai cunoscute cazuri  - Charlie Gard, Vincent Lambert - ce doresc „filosofii progresiști”.

Publicăm mai jos textul integral:

„Mare rumoare stârnește Oana Bogdan, consiliera lui Dacian Cioloș, cu declarațiile ei aiuritoare despre desființarea proprietății, viața în grupuri nu cupluri, efectele devastatoare ale pârțului asupra sănătății planetei etc. Românii descoperă acum cu stupoare un curent ideologic care face ravagii în Occident și care de câțiva ani a început să pătrundă și pe sub ușa țării noastre.

 

De cea mai pură esență marxistă, curentul se numește „Progresism” și, cum năvala lui asupra noastră va fi tot mai aprigă, nu strică să știm mai multe despre ce este și ce își propune.

O primă observație este că, în ciuda numelui, care înseamnă „mers înainte”, Progresismul aspiră la o „întoarcere înapoi” în vremurile pre-creștine, când civilizația omenească de-abia se înfiripa și viața individului conta cât o ceapă degerată.

Cavalcada legilor pro-avort, care se răspândesc cu rapiditate în America în forme din ce în ce mai criminale, amintește flagrant de timpurile în care copiii erau uciși, dacă numărul lor amenința resursele precare ale tribului sau se arătau prea nevolnici pentru a fi buni soldați.

Legea din statul New York permite avortul până în clipa nașterii. Legea din Vermont, idem, cu amendamentul că mama nici măcar nu mai trebuie să motiveze de ce vrea să-și ucidă copilul. Mai mult, actul normativ stipulează clar:

 

Legea din Virginia (respinsă în final) stipula că, în cazul în care bebelușul avortat supraviețuia „procedurii” și se năștea viu, dar avea nevoie de reanimare sau alt sprijin medical, personalului i se interzicea să intervină pentru salvarea copilului dacă mama nu își dădea acordul. Infanticid curat!

Însă lucrurile nu se opresc aici: „filosofii progresiști” pledează pentru legalizarea uciderii copiilor în primii ani de viață. De pildă, în 2012, în lucrarea „Trebuie să trăiască bebelușii?”, australienii Alberto Giubilini și Francesca Minerva propuneau consacrarea expresiei de „avort post-naștere” în locul celei de „infanticid”, „pentru a sublinia că statutul moral al individului ucis este comparabil cu al unui fetus”.

„Susținem că uciderea unui nou-născut ar trebuie să fie permisibilă din punct de vedere etic în toate circumstanțele în care și avortul este permis.” Și – nota bene – inclusiv în „cazurile în care nou-născutul are potențialul să aibă o viață (cel puțin) acceptabilă, dar bunăstarea familiei ar fi periclitată”.

Exact ca în cazul triburilor ancestrale.

 

De asemenea, susțin cei doi „filosofi progresiști”, acest asasinat ar trebui să se numească „avort post-naștere” și nu „eutanasie” „pentru că cel mai bun interes al celui care moare nu este în mod necesar criteriul primar pentru exprimarea alegerii, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul eutanasiei.”

În fine:

„Statutul moral al unui bebeluș este echivalent cu cel al unui fetus, ceea ce înseamnă că nu poate fi considerat ‘persoană’ în sensul moral al cuvântului.”

Giubilini și Minerva nu sunt niște nebuni scăpați de la balamuc care s-au apucat să scrie cărți: ei merg pe calea deschisă de celebrul guru progresist Peter Singer (între altele, Doctor Honoris Causa al Universității din București, care afirma: „Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabili să priceapă faptul că există. În consecință, viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu”.

Dacă Dumnezeu nu există și viața se sfârșește aici, iar singurul său scop este bunăstarea, atunci uciderea ființelor umane are tot atâta temei ca eutanasierea animalelor bătrâne sau bolnave. Olanda a coborât limita de vârstă pentru sinuciderea asistată până la 12 ani, iar Belgia a fost prima țară care a a eliminat în 2014 orice limită de vârstă: un copil poate fi eutanasiat la cerere, dar trebuie să demonstreze că înțelege ce se petrece.

Dacă nu înțelege ce i se petrece, micuțul poate fi ucis pentru că e mai prejos de un purcel sau un cățel; dacă înțelege, poate fi ucis tocmai din cauza asta.

Ca în timpurile ancestrale, când tribul avea drept de viață și de moarte asupra membrilor săi, și statul progresist știe ce este mai bine pentru cetățenii lui, iar acest bine poate fi impus cu forța.

Este celebru cazul francezului Vincent Lambert, care, în 2008, în urma unui accident de mașină, intră în stare de comă vegetativă, din care iese după scurt timp, pentru a ajunge într-un stadiu de „conștiență minimală” (exact ca Michael Schumacher). După cinci ani, în 2013, Clinica din Reims decide să oprească alimentarea cu hrană și hidratarea lui Vincent, având doar acordul soției, nu și al părinților. Sesizată de aceștia, CEDO constată în 2015 că decizia clinicii este conformă cu Convenția Drepturilor Omului.

 

Însă cazul Vincent Lambert este nimic față de cel al micuțului Charlie Gard. Diagnosticat cu o maladie genetică rară, bebelușul britanic de numai câteva luni este internat la o clinică din Londra, în octombrie 2016. În februarie, conducerea clinicii afirmă că boala a provocat distrugeri iremediabile ale creierului și îi anunță pe părinți că Charlie va fi deconectat de la aparate. Părinții, care primiseră între timp oferte de la o clinică privată americană și de la clinica Vaticanului (Trump și Papa s-au implicat personal) pentru tratarea micuțului (medicii de acolo susțineau că mai există speranțe), cer externarea lui Charlie. Stupoare, însă: clinica londoneză refuză, invocând „dreptul de a muri în demnitate” al copilului. CEDO respinge și ea cererea părinților, considerând-o „inadmisibilă”. Tribul știe mai bine. Charlie Gard a murit „cu demnitate”, sub ochii părinților disperați.

 

Tribalizarea progresistă, aflată în România abia la început, a ajuns prin alte părți până la cele mai înalte niveluri. Barack Obama este figura cea mai proeminentă a curentului. Consilierul său pentru știință a fost John Holdren, autorul unei cărți din 1977, numită „Ecoscience”, adevărată biblie a Progresismului.

 

Aici, Holdren pledează pentru avortarea forțată a „indezirabililor”, pentru sterilizare în masă și propune instituirea unui „regim planetar” care să aibă puterea de a decide cui i se va permite să aibă copii și cui i se va interzice. Așadar un trib mondial.

Satana este progresist

Progresiștii au decis că Dumnezeu nu există. Deci toate semnele lui trebuie scoase în afara spațiului public. Monumentele dedicate Celor 10 Porunci, amplasate în fața capitoliilor din Oklahoma și Arkansas, au fost demontate la solicitarea organizației Templul Satanic. Aceasta a amenințat că în virtutea libertății de exprimare religioasă va înălța o statuie a lui Bahomet șezând pe tron și adorat de doi copii. Curțile supreme din cele două state au cedat șantajului și au dispus înlăturarea monumentelor creștine.

Nu întâmplător în monumentul satanist apar copiii. Satan îi iubește și arde să se implice în viața lor. Templul a cerut să i se permită înființarea de „Cluburi ale lui Satan afterschol” în toate școlile americane unde există și cluburi creștine.

 

Așadar, Satana nu este Satana, ci este simbolul Progresismului! (Vezi și excepționala carte a pastorului Richard Würmbrand, „Marx și Satana”, cu dovezi șocante despre satanismul părintelui comunismului și bunicul progresismului!)

 Secularismul este Păgânism

Copiii și oamenii mari pot fi uciși fără probleme etice. În schimb, planeta trebuie salvată: de poluare și suprapopulare. Oana Bogdan era cât se poate de serioasă când avertiza că flatulența este devastatoare pentru planetă prin emisiile de gaz metan. Însă interzicerea consumului de fasole și incriminarea pârțurilor este doar o etapă intermediară. La nivel internațional, progresiștii se organizează în grupări care promovează nici mai mult, nici mai puțin decât extincția speciei umane pentru a salva Pământul. Primul pas: să nu mai facem copii.

Teroristul de la Christchurch, care se intitula „Eco-Fascist”, și-a motivat atacul prin dorința de a opri suprapopularea planetei.

Trăim vremuri bizare, în care în Occident te lovești la tot pasul de druizi, șamani, guruși. În Islanda, în anul 2000, 89% din populație era creștină. Astăzi, doar 65%. În schimb, cunoaște o înflorire spectaculoasă cultul Asatru – religia vechilor vikingi: cu 1,5% din populație, adepții ei constituie astăzi cea mai mare comunitate religioasă ne-creștină din țară.

Toată această liotă de personaje stranii par să se înțeleagă de minune și să prospere în climatul materialist-progresist de azi, care pledează pentru secularizare.