„Monumentul libertății religioase” de la Turda, prima victorie din acest an a UDMR contra Centenarului românesc, scrie jurnalistul Dan Tanasă pe blogul său, comentând un articol semnat de dr. Vasile Lechințan în ziarul Condeiul Ardelean.

„La 13 ianuarie 2018 a avut loc, la Turda, dezvelirea – într-un spațiu public – a așa-zisului „Monument al libertății religioase”, care s-a vrut marcarea hotărârii Dietei ținută la Turda acum 450 de ani (13 ianuarie 1568), unde s-a proclamat libertatea religioasă în Transilvania pentru patru confesiuni: catolică, reformată (calvină), luterană și unitariană, nicidecum și pentru religia ortodoxă a majorității locuitorilor Transilvaniei.

UDMR a calculat că este prilejul unei sfidări la adresa sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, prin acordarea unei străluciri și a unei importanțe de talie… europeană unei înțelegeri între tiranii feudali și ecleziastici (în Dietă erau și capii bisericilor recepte) ai Poporului Român din epocă, fără a ține cont de adevăratul sens nobil al cuvântului libertate și chiar de respectul vieții și demnității celuilalt. Ceea ce-i și mai jignitor astăzi este interpretarea cinică a UDMR privind raportarea tiranilor de atunci la românii ortodocși, scuzând retroactiv că în Dietă s-ar fi „tolerat, în sens pozitiv, tacit”, și religia ortodoxă. Adică, noi, ca români, suntem trecuți la categoria „tacit” de către UDMR și de către regizorii Centenarului românesc de la Budapesta.

În loc ca UDMR și Budapesta să-și exprime regretul pentru tirania feudală asupra românilor în epocă, proclamată încă la 1437 cu Unio Trium Nationum și legiferată prin Tripartitul lui Werbötzi la 1514, se încearcă a da măreție unui pact de înțelegere între tirani, care de fapt nici n-a durat mult, devreme ce după numai 35 de ani, la 1603, unitarienii din Cluj, în frunte cu episcopul lor, Thoroczkay Mathias, năvălesc asupra Bisericii și Colegiului Latin catolice iezuite din strada Lupului (azi str. Mihail Kogălniceanu), le distrug prin jaf și incendiere și omoară și pe un profesor, pe nume Emanuel Niger. Acea „toleranță” jignitoare pentru români înseamnă de fapt excluderea lor de la viața politică, fapt extrem de grav, care are urmări negative și astăzi în viața noastră, a românilor.
 
Trist este faptul că această regizare reușită a UDMR contra Centenarului a fost făcută cu concursul autorităților române inconștiente, care nu s-au consultat cu istoricii români, cu Universitatea din Cluj, cu Academia Română. Are perfectă dreptate Kelemen Hunor când a zis, cu această ocazie, că „viitorul nostru depinde de modul în care percepem trecutul”. Adică, dacă îl percepem cu pasivitate, pe de-o parte, și cu iresponsabilitate, de alta, viitorul va fi strălucit. Orwell a prevăzut cu claritate această turnură a perceperii istoriei, încă din 1949.



Articolul integral poate fi citit AICI.