Implicațiile acestor fapte sunt evidente. Pare extrem de probabil ca FBI-ul să fi avut numeroase modalități de a afla despre orice complot organizat cu privire la revolta din 6 ianuarie (la fel cum comunitatea serviciilor de informații americane, conform propriei mărturisiri, a avut numeroase indicii detaliate despre atacul de la 11 septembrie, dar, potrivit scuzei lor, a eșuat în mod tragic să „facă legătura”).

Nu există nicio îndoială că FBI-ul s-a infiltrat în cel puțin unele dintre aceste grupuri, dacă nu în toate - despre care avertizează de ani de zile că reprezintă o amenințare gravă la adresa securității naționale - cu informatori și/sau spioni sub acoperire. Se știe că liderul Proud Boys, Enrique Tarrio, a lucrat ca informator al FBI în trecut, iar complotul - dejucat - din 2020 al unor membri Three Percenters de a o răpi pe guvernatoarea Gretchen Whitmer (democrată din Michigan) a fost elaborat și dirijat de ceea ce The Wall Street Journal a relatat că au fost „agenți sub acoperire și informatori confidențiali” ai FBI.

 

Ceea ce ar fi șocant și ciudat nu este faptul că FBI ar fi implicat informatori și alți agenți infiltrați în grupurile care au planificat revolta din 6 ianuarie de la Capitoliu. Ceea ce ar fi șocant și ciudat - bizar și inexplicabil - este ca FBI să nu fi avut aceste grupuri sub un control strict. Și, totuși, sugestia că informatorii FBI ar fi putut juca un anumit rol în planificarea revoltei din 6 ianuarie a fost descrisă imediat ca fiind ceva asemănător, să zicem, cu teoriile privind adevărul despre 11 septembrie sau cu investigarea rolului CIA în asasinarea lui JFK sau, până acum câteva săptămâni, cu teoria scurgerilor Covid din laborator: ca fiind ceva ce, din perspectiva cercurilor serioase și respectabile, numai un lunatic lipsit de discernământ, cu pălărie de staniol pe cap, ar lua în considerare.

Această reacție este deosebit de derutantă, având în vedere cât de des a făcut FBI-ul exact acest lucru în timpul primului Război contra Terorii și cât de frecvente au fost discuțiile despre această tactică în cercurile liberale mainstream. În ultimul deceniu, am prezentat nenumărate cazuri pentru The Guardian și The Intercept în care FBI-ul a vizat tineri musulmani americani pe care îi considera ușor de manipulat - din cauza dificultăților financiare, a problemelor emoționale sau a ambelor - și apoi a desfășurat informatori și agenți sub acoperire pentru a-i păcăli să accepte să se alăture unor comploturi teroriste care fuseseră create, concepute și finanțate chiar de FBI, pentru ca apoi să se felicite pentru că au dejucat complotul pe care ei înșiși l-au inițiat. Așa cum întrebam într-un titlu despre un caz de înscenare deosebit de evident: „De ce trebuie FBI-ul să își creeze propriile comploturi dacă terorismul și ISIS sunt amenințări atât de grave?”.

În 2011, Mother Jones a publicat o investigație amplă remarcabilă a reporterului Trevor Aaronson, intitulată „The Informations”, care punea întrebarea: „FBI a construit o rețea masivă de spioni pentru a preveni un alt atac intern. Dar, oare, aceștia anihilează comploturile teroriste - sau le conduc?”. Aaronson a relatat numeroase cazuri similare pentru The Intercept, în care FBI-ul a conceput, a regizat și chiar a finanțat comploturile teroriste și alte rețele criminale pe care se lăuda apoi că le-a destructurat. Un discurs TEDTalk foarte apreciat al lui Aaronson, care, după cum spun organizatorii, „dezvăluie o practică tulburătoare a FBI-ului care generează comploturi teroriste prin exploatarea musulmanilor americani cu probleme de sănătate mintală”, a fost lăudat pe scară largă și conținea următoarea afirmație centrală: „Există o organizație responsabilă pentru mai multe comploturi teroriste în Statele Unite decât al-Qaeda, al-Shabaab și ISIS la un loc: FBI-ul.”

 The Guardian, 16 noiembrie 2011 

Deci, departe de a fi o teorie a conspirației, faptul că FBI-ul vizează în mod intenționat persoane vulnerabile și se infiltrează în grupuri pentru a crea atacuri și a direcționa țintele să se implice în ele este în mod incontestabil adevărat, bine stabilit și este un fapt prezentat frecvent în mass-media liberală. Exact acest lucru se întâmplă de zeci de ani.”

Citiți aici integral articolul jurnalistului, avocatului și scriitorului american Glenn Greenwald, cunoscut pentru o serie de rapoarte publicate în iunie 2013 de ziarul The Guardian, care detaliază programele americane și britanice de supraveghere globală și care se bazează pe documente clasificate dezvăluite de Edward Snowden.