Jurnalistul Ion Cristoiu comentează pe blogul său evenimentele recente din politica externă a României, care au dus la un nou conflict între Palatul Cotroceni și guvern. Pornind de la scandalul mutării Ambasadei României la Ierusalim, care a scindat cele două palate care reprezintă puterea de la București, dar și marile puteri occidentale, situație despre care jurnalistul spune că, în acest caz, „România va trebui să ia decizii care, în chip inevitabil, vor supăra pe unii prieteni și-i vor încînta pe alți prieteni”, Cristoiu ajunge și la capitolul „Kosovo”. Un capitol sensibil de politică externă, în care România s-a menținut până acum fermă pe poziții, nealiniindu-se statelor care au recunoscut independența fostei provincii sârbe. Dar a cărui legitimitate ca stat președintele Iohannis o girează în aceste zile, participând la reuniunea UE-Balcanii de Vest, de la Sofia, în condițiile în care Spania boicotează reuniunea. „România a pierdut în 1940 două teritorii istorice și pentru că un tip pe numele său Carol al II-lea a considerat că politica externă a țării proprietatea sa exclusivă”, conchide Cristoiu, acuzându-l pe Iohannis  că are impresia că „politica externă a României e mai departe proprietatea sa funciară”.

„Politica externă nu mai poate fi apanajul exclusiv al președintelui sau al Guvernului, nici măcar al Binomului Președinte-Guvern. Pentru ca deciziile noastre să aibă greutate, ele trebuie să apară și chiar să fie rodul unui minim consens sau măcar al unei minime consultări la nivelul Guvernului, Președinției, Parlamentului.

 

Readucerea relației Președinte-Guvern în hotarele Constituției și ale politeții europene a fost un pas înainte în procesul de definire a unei politice externe românești în condițiile turmentării de pe plan internațional. Rămînerea la acest pas nu e însă suficientă”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu.

 

 

În opinia sa, ar fi fost normal ca la întâlnirea pe care președintele Iohannis a avut-o luni cu premierul Dăncilă „ să se discute și stabilirea unor mecanisme prin care cele două părți să se consulte reciproc înainte de adoptarea unei poziții în politica externă.”

 

„Ar fi trebuit ca această inițiativă să vină din partea Guvernului. Din partea lui Klaus Iohannis e greu de crezut c-ar fi putut veni. Beneficiind în continuare de Poliția Politică SRI-SIE, Klaus Iohannis a considerat trecător episodul cu mutarea Ambasadei, văzînd în el o rătăcire a Guvernului, imediat curmată după ce premierul a dat ochii cu Înălțimea Sa de la Cotroceni. În absența unei limpeziri a relației dintre Guvern și Președinte, Klaus Iohannis a înțeles că politica externă a României e mai departe proprietatea sa funciară.

Dovada?

Potrivit unui Comunicat al Președinției, Klaus Iohannis va participa joi, 17 mai 2018, la Sofia, la Summitul Uniunea Europeană – Balcanii de Vest.

În campania pentru a aduce Kosovo în Uniunea Europeană liderii UE fac tot posibilul pentru ca Kosovo să fie recunoscută de toate țările membre ale Uniunii. E una dintre condițiile de fond pentru începerea negocierilor de admitere. România e una dintre țările care n-au recunoscut independența Kosovo. La Summitul de la Sofia a fost invită și Kosovo. Nu întîmplător. Marile Puteri europene văd în asta un pas din ceea ce s-ar numi politica faptului împlinit. Dacă un stat nerecunoscut de unele state a șezut alături de acestea la un Summit, cu drepturi egale cu ale lor, se poate spune că e un fel de recunoaștere mascată. Sesizînd capcana, Spania a refuzat să participe. România a acceptat. Mai mult ca sigur, la Sofia, Summitul va fi un pretext și pentru presiuni făcute asupra unor țări precum România să recunoască Kosovo.

O decizie din partea României nu e o chestiune simplă. Avem pe de o parte poziția de principiu de nerecunoaștere, luată din perspectiva Ardealului. Avem pe de alta mersul Istoriei, în favoarea Kosovo și mai ales presiunile Marilor Puteri în favoarea recunoașterii și de către România.

Chestiunea poziției noastre față de Kosovo nu poate fi decisă doar de Președinte. O consultare măcar cu Guvernul se impunea. S-a consultat Klaus Iohannis înainte de a pleca spre Sofia cu premierul, cu președinții celor două Camere?

N-am auzit să se fi întîmplat asta.

România a pierdut în 1940 două teritorii istorice și pentru că un tip pe numele său Carol al II-lea a considerat că politica externă a țării proprietatea sa exclusivă.

Există acest risc și acum dacă Klaus Iohannis crede că în materie de politică externă trebuie să se consulte doar cu Răvășitoarea și eventual cu antrenorul de tenis al Răvășitoarei”, a scris jurnalistul.