ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Prețuirea lucrurilor simple și a vieții în sine va fi una dintre principalele consecințe ale crizei provocate de coronavirus, a opinat jurnalistul Ion Cristoiu, în cadrul ediției de duminică a emisiunii Gândurile lui Cristoiu.

Din punct de vedere uman, cred că această criză va avea câteva consecințe mari, pe care sper ca oamenii de pe planetă să le înțeleagă.

Prima consecință este prețuirea lucrurilor simple ale vieții, prețuirea vieții. Societatea omenească, mai ales cea occidentală, ajunsese într-un stadiu în care plăcerile vieții ajunseseră atât de sofisticate încât nu mai puteau fi satisfăcute. Nu mai erau plăceri să te plimbi prin parc, să ieși din casă... Trebuia o ultra-sofisticare ca să se rezolve plăcerile. 

Asta îmi amintește de o meditație a unui rus, fost sovietic, care spunea în felul următor: Ce vremuri erau când era Uniunea Sovietică! Aduceam iubitei mele o pereche de pantofi din R.D.G. și o făceam fericită pe toată viața... acum ce să-i mai aduc? Și o vilă dacă-i aduc, tot nu-i fericită.

Până la urmă, vom redescoperi plăcerile simple. Tot într-un film rusesc, că ei tratează tema mare a fericirii, ca și în literatura rusă clasică, e la un moment dat o secvență în care o rusoaică spune: Fericirea nu depinde de numărul de frigidere! 

Și aici, principala consecință va fi faptul că noi vom înțelege că fericirea dată de societatea de consum era o fericire artificială și iată că acum vom ști să prețuim lucrurile mult mai simple.
 
Mai țineți minte? O luasem razna de tot... Sigur, n-am nimic împotriva minorităților sexuale, etnice, dar ajunsese o întreagă nebunie! Adică se punea la îndoială cuplul. Cuplul care este bărbat-femeie, mamă-tată, care este esența vieții omenești pe pământ. Asta e esența, alta nu e: dacă nu există cuplu care face copii, omenirea moare. Era o prostie, că era o jignire dacă spui că e mamă și nu e și tată, parcă se tâmpiseră cu toții. Tot ce era lucru normal, definitoriu... Iată, acum, descoperim un lucru definitoriu pentru om: viața! În rest nu mai contează decât să trăiești sau să nu trăiești, să nu mori de foame sau să reușești să trăiești cât de cât. Ați văzut că au dispărut toate aceste teme? Voiau să scoată și genurile din gramatică, toți suntem la fel...

A treia consecință pozitivă este redescoperirea Familiei. Statul în casă se va prelungi, nu îmi fac iluzii. Deja în Franța au anunțat până pe 15 aprilie, se va prelungi, societățile care vor ieși din criză... Noi, în România, cred că stăm sub semnul unor alarmiști cărora ar trebui să le punem căluș la gură. Vă dau un exemplu de manipulare: în Italia știrea nu e că a crescut numărul de morți, pentru că era normal să crească, deoarece o parte dintre cei infectați erau la Terapie Intensivă. Știrea este că este cel mai mic procentaj de creștere a numărului de infectați. Asta este o știre pozitivă, înseamnă că în Italia (epidemia -n.r.) și-a atins punctul culminant. Aici este, de fapt, și salvarea omenirii: acest virus își face de cap și, la un moment dat, atinge un punct culminant și renunță. Noi trebuie să fim atenți nu la numărul de morți, pentru că numărul de morți este un număr dintre cei infectați. Adică, numărul de morți depinde de Dumnezeu, dacă unora le-a dat sau nu le-a dat viață. depinde de medici, depinde de rezistența organismului, de vârstă. Marea problemă e să fim atenți la infectări, procentajul acestora spune dacă pandemia într-o țară se oprește sau nu. 

Deci, acum oamenii vor sta în case. Nu toată lumea stă în palate, oamenii stau într-un apartament cu 2-3 camere, poate unii stau într-o garsonieră. E un foarte bun prilej de o verificare a vieții de cuplu, fundamentală. Cei care trec fără să divorțeze prin această perioadă vor trăi împreună până la adânci bătrâneți. Pentru că e un moment în care trebuie să te adaptezi unul la celălalt, nu mai are importanță iubire-pasiune, pentru că e o rutină zilnică pe care trebuie să o străbați. Se descoperă viața de familie. Celula de bază a societății dispăruse: el era la serviciu, ea era la serviciu, copiii erau pe nu știu unde și se întâlneau seara sau, uneori, doar la sfârșitul săptămânii. Acuma stau totdeauna, părinții își descoperă copiii, copiii își descoperă părinții, se descoperă trăinicia relației dintre tată și mamă. Este o consecință foarte importantă în legătură cu viața omenească.
 
Nu în ultimul rând, este o consecință destul de subtil de înțeles: până acum, ieșirea omului în real, în societatea modernă, la discotecă, la dans, la petreceri, la stadion, la shopping era un mod al omului de a nu rămâne cu el însuși. Omul modern se temea să rămână cu el însuși, cum ar spune călugării, adică să stea la un moment dat o zi întreagă gândindu-se cine e el, ce face, sau să citească... Ei, acuma omul nu mai are unde să iasă, să scape de el însuși. Foarte mulți oameni vor să scape de ei înșiși. Acuma vor deveni cu toții nu numai arestați la domiciliu, putem deveni arestați la domiciliu, dar putem deveni cu toții schivnici. Ne întrebam cum de ședea călugărul într-o peșteră, singur, și nu se plictisea. Vom învăța și noi călugăria, schivnicia, statul de unul singur și plăcerea de a te uita la stele. Deschizi fereastra și zici: uite, ce frumos e afară! Până acuma nici nu știai că există „afară”, că ședeai tot timpul afară. 

Mai sunt și alte consecințe pozitive ale acestui moment, pe care o să le mai discutăm.
 
Cât despre efectele negative ale autoizolării, primul lucru - multe cupluri se vor destrăma. Nu cred că e negativ, până la urmă foarte multe cupluri s-au întemeiat pe o convenție. Pe o convenție, nu s-au verificat. Cuplurile, căsătorite sau nu, cuplurile în general, bărbat-femeie, se verifică prin aceea că se înțeleg unul cu altul. Până acum, era ușor: el - la serviciu, ea - la serviciu. El avea amantă, ea avea amant. Știau unul de altul, dar se prefăceau că nu. Acum, stând, după o lună de zile, cam îți dai seama dacă merită să fii împreună sau nu pentru că îți dau seama dacă „se înțeleg și se potrivesc”.
 
N-am auzit când eram copil, adolescent, elev, pe părinții mei zicând despre cineva din sat că se iubesc. Se iubesc înainte de a se căsători. După căsătorie vine înțelegerea sau potriveala. Potriveala de caractere, de firi, de inteligențe, de viziune asupra lumii”, a declarat duminică jurnalistul român în cadrul emisiunii Gândurile lui Cristoiu.