Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar, organizează începând cu ziua de 8 iulie 2019 a VI-a campanie de cercetări arheologice în localitatea Periprava, com. C. A. Rosetti, jud. Tulcea. Acțiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici decedați în fosta colonie penitenciară, anunță IICMER într-un  comunicat. 

Conform sursei citate, în cursul anilor 2013 și 2015-2018, IICCMER a organizat și desfășurat cinci campanii de cercetări arheologice în perimetrul actualului cimitir lipovenesc din Periprava. În acest loc, în perioada anilor 1959-1964, au fost înhumați un mare număr de deținuți politici decedați în colonia de muncă ce a funcționat în apropierea localității. Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deținuților a fost stabilită pe baza informațiilor obținute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum și de la câțiva foști angajați ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafața solului nu există niciun fel de semne care să indice prezența mormintelor.


 
La începutul anilor ’50 Periprava a funcționat ca secție a Formațiunii Chilia, devenind de la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formațiunea 0830). Scopul oficial al înființării coloniei a fost construirea unui dig între localitățile Periprava și Sfiștofca, ca măsură de protecție împotriva inundării terenurile ce urmau să fie defrișate de stuf și apoi desțelenite în vederea utilizării lor ca suprafețe agricole. De asemenea, se avea în vedere și înălțarea șoselei din comuna Periprava pe o distanță de mai mulți kilometri. Astfel, începând din anul 1959, în zonă au fost aduși mii de deținuții politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate grațierile colective. Scopul nedeclarat și subînțeles al transferurilor de deținuți a fost exploatarea brutală a muncii acestora și supunerea lor la un regim cu valențe de exterminare. Condițiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcționat ca formațiune independentă au dus la decesul a cel puțin 124 de deținuți, identificați nominal, în majoritate politici, dar și de drept comun.


 
Conform informațiilor documentare precum și a numeroaselor mărturii provenite de la foștii deținuți care au supraviețuit detenției din lagărul de la Periprava, rezultă că decesele au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile și a asistenței medicale, de accidente survenite în condiții de muncă istovitoare și de regimul de detenție pe care mulți l-au îndurat în lagărele și închisorile unde au fost încarcerați anterior. Unii dintre deținuți au fost împușcați în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potențate de condițiile specifice existente în Deltă și de comportamentul abuziv și violent al personalului coloniei.

Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanți, șefi de secții, personal sanitar și administrativ și până la simpli gardieni, care în virtutea funcțiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenție, care avea ca principal scop distrugerea rezistenței fizice și morale a deținuților, iar  în cazul celor ale căror resurse de viață se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăția indiscutabilă a înalților responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne și, în ultimă instanță, a liderilor de partid și de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică.

În campaniile arheologice desfășurate în anii anteriori au fost descoperite și cercetate 41 de morminte de deținuți, fiind extrase și recuperate osemintele a 40 de persoane. În cazul unui mormânt s-a constatat că scheletul lipsea, acest lucru explicându-se prin faptul că familia defunctului a avut cândva posibilitatea să afle locul precis de înhumare, să-l poată dezgropa și să-i recupereze rămășițele. Toate osemintele descoperite au fost transportate după fiecare campanie pentru investigații medicale la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, ulterior fiind transferate pentru analize specializate la Institutul Național de Medicină Legală din București unde se realizează și testele ADN în vederea stabilirii identității persoanelor decedate.