ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


6 februarie 1950 - împușcarea profesorului Dumitru Apostol, conducătorul grupului de rezistență armată anticomunistă din Munții Argeș, la ordinul căpitanului de Securitate Ion Cârnu. Omenia românească a luptătorilor din munți.

Despre grupul de rezistență armată anticomunistă din nordul Munților Argeș am aflat de la unul dintre membrii săi, Nicolae Purcărea. Brașovean fiind, căutat de Securitate în 1948 pentru a fi arestat în urma activităților sale anticomuniste, Nicolae Purcărea a stat o perioadă ascuns. A ajuns în comuna Șuici, unde a intrat sub comanda profesorului Dumitru Apostol, șeful grupului de luptători care urcaseră în munți cu arma în mână pentru a lupta împotriva regimului de ocupație sovietică. Viața de partizan, spunea mărturisitorul Nicolae Purcărea, a însemnat „frig, foame, mizerii, pază pe creste, de veghe noaptea, dar sufletul plin de speranțe pentru cauza măreață în care ne înregimentasem”. Arestați în anul 1949, luptătorii anticomuniști din Munții Argeș au fost anchetați la închisorile din Pitești și Craiova, fiind torturați și condamnați la ani grei de închisoare. Profesorul și avocatul Dumitru Apostol a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 25 de ani de muncă silnică. Domnul Purcărea avea să fie profund influențat de omenia și credința profundă a liderului grupului de rezistență anticomunistă. Alături de Traian Trifan, îndrumător pe calea desăvârșirii creștine pentru deținuții politic din închisoarea Aiud, profesorul Dumitru Apostol avea să fie un model pentru domnul Purcărea de-a lungul întregii sale vieți. Mărturisitorul din Șcheii Brașovului regreta că această înaltă conștiință națională este atât de puțin cunoscută de contemporanii săi.Valențele omeniei românești demonstrată de Dumitru Apostol și camarazii săi, care vin în contradicție cu ne-omenia securiștilor, sunt amplu confirmate în lucrarea întocmită de nepotul și finul de botez al eroului martir. Materialul documentar, pe care îl redăm în premieră în presa română, a fost elaborat de nepotul purtând același nume cu al ilustrului înaintaș în urma unor ample cercetări ale actelor oficiale ale procesului intentat partizanilor la Tribunalul Militar Craiova, dar mai ales în urma mărturiilor culese de la membrii supraviețuitori ai grupului de partizani și de la rudele profesorului martir. Toate acestea vin să confirme, așa cum spunea și Ion Gavrilă Ogoranu, că faptele luptătorilor din munți au stat sub semnul moralei creștinei și al onoarei militare. Ca și în cazul luptătorilor anticomuniști de pe versantul nordic al Munților Făgăraș, partizanii din Munții Argeș l-au avut în bătaia puștii pe căpitanul Cârnu, dar nu l-au împușcat, îndemnându-l doar la omenie. Un alt ofițer de Securitate, rănit în ciocnirile din munți, avea să fie vindecat de partizani și eliberat. Răspunsul securistului Cârnu la omenia partizanilor avea să fie ordinul de împușcare a profesorului Dumitru Apostol, în urma regizării unei tentative de evadare. Deci, împotriva clișeelor propagandei comuniste și neomarxiste, violența, răzbunarea și abuzurile au fost apanajul securiștilor bolșevici, și nu ale luptătorilor anticomuniști din munți. (Florin Palas)

GRUPAREA ANTICOMUNISTĂ ȘI ANTIBOLȘEVICĂ DUMITRU APOSTOL DIN NORDUL MUNȚILOR ARGEȘ - TOPOLOG

Motto: "Când evenimentele se întâmplă și colbul vremii se așterne asupra lor, datoria noastră este a nu le uita” - Nicolae Iorga

Îmi permit să încalc uzanțele, acelea de a cita sursele de informare la finalul lucrării, menționându-le încă de la început pentru ca cititorul să fie avizat asupra veridicității celor expuse.Așadar, în întocmirea lucrării am folosit în primul rând copia dosarului nr. 1785 din 1 decembrie 1949 al Tribunalului Militar Craiova cu cauzele procesului, activitatea organizației, membrii acesteia, activitatea lor și în final sentințele pronunțate (faptele din dosar sunt bineînțeles trunchiate, măsluite, în concordanță cu ideologia timpului, etichetate cu tot felul de formulări: declasați, teroriști, criminali împotriva poporului, dărâmători de stat și de ordine, bandiți etc).

Nu în ultimul rând, cele mai verosimile și demne de luat în seamă informații le-am obținut de la mulți dintre membrii grupului, care, în comparație cu dosarul procesului de la Craiova, sunt cu adevărat cele reale.Aș menționa lungile și interesantele discuții cu următorii membri ai grupului: Nicu Diaconescu din Arefu, Nicu Dincuță din Șuici, Lixandru Preda din Valea Calului, Voicu Elena din Ciofrângeni, Preda Ștefan din Cărpeniș, Rădulescu Iacob din Rudeni, Radu Gheorghe din Ianculești, Ceaușoiu Constantin din Șuici, toți implicați și condamnați în procesul de la Craiova. Și, nu în ultimul rând, de la părinții mei, Ion și Elena Apostol, de la unchii și mătușile mele, Nicolae Apostol, preot Ion și Maria Popescu și, bineînțeles, de la Valentina Apostol, soția supraviețuitoare a avocatului profesor Dumitru Gh. Apostol. Dintre aceștia, Ion Apostol, tatăl meu, Nicolae Apostol, preotul Ion și Maria Popescu au îndurat ani de temniță grea și Canal.

Și, în finalul enumerării de surse, pomenesc întâlnirea cu plutonierul major Ciofrângeanu din comuna Ciofrângeni, participant și executor al împușcării lui Dumitru Apostol în data de 6 februarie 1950. Ca o privire de ansamblu, luptătorii anticomuniști și sprijinitorii lor au fost persoane de vază în viața socială, politică, economică, culturală și religioasă: profesori, avocați, ingineri, militari ai Armatei Regale Române, studenți, preoți și agricultori fruntași ai satelor.

Toți aceștia au rămas în memoria noastră, a urmașilor, exemple vii de înaltă trăire în spiritul dreptății, al muncii și al credinței împotriva subjugării țării de către comunismul impus cu forța de către bolșevismul de la Răsărit, despre care răposatul erou al rezistenței anticomuniste, Ion Gavrilă Ogoranu, spunea: "Comunismul a fost moșit în hrube ascunse,de minți scelerate, alăptat de forțe oculte, acrescut, și-a formulat și și-a pus în practică programul, netulburat de nimeni, a guvernat și poruncit cum a vrut, și-a impus legile cele-a voit, a mutat popoare pe alte locuri, adistrus naționalități, destine, culturi și vieți,a umplut jumătate din omenire cu lagăre,temnițe, crime și gropi comune, cu sânge șilacrimi”. Cât adevăr trist al esenței comunismului.

O mare parte a omenirii a parcurs din cauza acestui flagel o „apocalipsă”, o adevărată Golgotă de peste o jumătate de veac. Am ținut să fac această introducere pentru a putea aborda adevăratul subiect al expunerii de azi: eroul martir profesor avocat Dumitru Apostol, organizatorul și conducătorul grupului de luptă anticomunist din nordul Argeșului și al Topologului. S-a născut în anul 1905, în comuna Șuici, județul Argeș, având ca părinți pe Gheorghe și Floarea Apostol, din stirpea marii familii a Brătienilor, fiind al treilea dintre cei cinci frați. Părinții, oameni de valoare, erau înstăriți din punct de vedere material, respectați și prețuiți de întreaga comunitate locală.Dumitru Apostol a urmat școala primară și gimnazială în comuna natală, apoi studiile liceale la Colegiul Militar Curtea de Argeș (actualmente Colegiul „Vlaicu Vodă”). După terminarea studiilor liceale a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere și pe cele ale Facultății de Drept din București.După terminarea studiilor, a activat ca profesor și avocat la Curtea de Argeș și Pitești. O bună perioadă de timp a funcționat ca director al Seminarului Teologic Curtea de Argeș și la Colegiul Militar. Din punct de vedere politic a activat după încheierea studiilor inițial în Partidul Național Liberal, iar din 1935 a devenit membru al Mișcării Legionare, ajungând prin merite deosebite șeful organizației județene Argeș. De remarcat că în întreaga sa activitate s-a călăuzit după principiile „aripii intelectuale” a partidului.În cursul evenimentelor din ianuarie 1941, Dumitru Apostol a gestionat evenimentele cu calm, îndemnând la neimplicare împotriva Armatei, astfel încât în județul Argeș nu s-a produs nicio dezordine, nu s-a tras niciun foc de armă.

Cu toate acestea, imediat după evenimente a fost arestat și internat în lagărul de la Târgu Jiu. În iunie 1941 a fost mobilizat și trimis pe front în linia întâi în lupta pentru eliberarea Basarabiei, scopul fiind lichidarea sa. Grav rănit fiind, a fost demobilizat, continuându-și activitatea în învățământ și avocatură la Curtea de Argeș și Pitești. În tot acest timp a desfășurat activitate anticomunistă în mod conspirativ, încercând să găsească soluții pentru anihilarea „pericolului roșu”.

În toamna anului 1947, prin contribuție proprie, a adus în comuna Șuici mari cantități de cereale, îmbrăcăminte, încălțăminte și medicamente pe care le-a împărțit gratuit oamenilor săraci din familii numeroase afectate de cumplita secetă din vara acelui an, care a provocat foamete, lipsuri, suferințe și boli în multe zone ale țării.După instaurarea, la 6 martie 1945, a guvernului de orientare comunistă al lui Petru Groza, iar mai apoi după detronarea regelui Mihai și abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947, a fost instaurat deplin regimul comunist de dictatură după modelul bolșevismului rusesc.În iunie 1948, avertizat fiind asupra iminentei sale arestări, Dumitru Apostol a fost vizitat la domiciliu de organele Securității. A fost invitat la Securitatea Pitești pentru așa-zise „declarații”. Convins fiind că va fi arestat, a părăsit domiciliul din Pitești pe o ieșire dosnică a locuinței și s-a retras în satul natal, de unde a luat legătura cu oameni din zona Topolog și din alte zone ale țării, hotărând să se retragă împreună în munții Topologului pentru a scăpa de noi arestări și a continua pe această cale lupta împotriva comunismului și a ocupației rusești.

Cum rezultă și din dosarul procesului de la Craiova, la grupare au aderat în jur de 73-75 persoane, din care în jur de 25 membri activi în munți, iar restul desfășurându-și activitatea în localități, având ca misiuni aprovizionarea cu alimente, armament, muniție, medicamente, legături în toate domeniile pe plan intern și extern și alte activități utile grupului activ din munți.Din punct de vedere organizatoric, în munți sunt de remarcat: disciplina severă, respect reciproc, rugăciuni zilnice, curățenie corporală și vestimentară, interzicerea consumului de alcool și a fumatului, consumul rațional de alimente, discuții asupra viitorului și perspectivelor, ascultarea posturilor de radio din Occident, cu care mențineau o strânsă legătură, respect față de persoanele cu care intrau în conflict. Nu erau admise jafurile, furturile și abuzurile. Tot ce nu provenea din donații se plătea. Având dese confruntări cu trupele de Securitate, se cerea membrilor grupului să evite pe cât era posibil uciderea sau rănirea soldaților, pe care îi considerau copii nevinovați ai semenilor lor. Din punct de vedere militar, grupul era instruit de Nicu Diaconescu, ofițer al Armatei Regale Române.

Problemele de aprovizionare cu armament, muniție, materiale sanitare, alimente și îmbrăcăminte erau asigurate de moșierul inginer Puc Predescu din Șuici. Acesta a fost sprijinit în organizare de Ion Moldoveanu, care se ocupa de relațiile cu străinătatea, aprovizionarea din Occident, pe calea aerului, cu armament, muniție, materiale sanitare și propagandistice.Tot aceștia au luat legătura cu organizația similară din Munții Banatului a lui Spiru Blănaru, de unde au fost aduse armament și muniție, la acțiune participând și Elena Voicu. Și, culmea ironiei, acestea au fost transportate cu mașini ale Armatei din Vâlcea și Pitești (cu comandanții cărora Dumitru Apostol avea bune relații). Tot pe direcția comunicării cu alte grupuri, în afara celor din Munții Banatului, în vara anului 1948, grupul lui Dumitru Apostol s-a întâlnit cu grupul de rezistență armată condus de colonelul Arsenescu. Discuțiile privind unificarea celor două grupuri au eșuat din cauza concepțiilor și practicilor diferite ale colonelului Arsenescu.În toată perioada rezistenței în munți au avut loc dese confruntări cu Armata și Securitatea, dar partizanii, conform principiului stabilit, nu au ucis niciun militar. În schimb, mulți dintre membrii grupului mulți au fost prinși, arestați și uciși (vezi cazul lui Sia și Dorobanțu, care au fost împușcați mișelește, noaptea, în spatele Poștei din Șuici). La fel a procedat Securitatea și cu inspectorul școlar Ghelmeci și cu Ion Moldoveanu, împușcați și aruncați în gropi de nimeni știute, la marginea orașului Curtea de Argeș. În cadrul confruntărilor cu Securitatea aș dori să remarc doar două aspecte ale spiritului de omenie al partizanilor.Într-una din confruntări a fost rănit și luat prizonier de către grup un ofițer de Securitate. A fost tratat, îngrijit, iar după vindecare a fost eliberat, dus la drumul forestier, urcat într-o mașină de lemne și transportat spre oraș, fapt recunoscut de acesta la procesul de la Craiova.

Un alt caz s-a petrecut după masa obștească de Paști, ocazie cu care, la biserica din Cărpeniș, au fost spovediți și împărtășiți de preotul Marinescu, când au surprins și au înconjurat un IMS al Securității în care se afla maiorul Cârnu, la volan fiind plutonierul major Ciofrângeanu (de care am amintit în paginile anterioare). Au fost avertizați că sunt în ținta armelor, au fost îndemnați la omenie și lăsați să-și continue drumul. Faptul acesta a condus mai târziu la răzbunarea lui Cârnu – asasinarea lui Dumitru Apostol, după cum se va vedea spre sfârșitul lucrării.În vara anului 1948, Dumitru Apostol a contactat personal pe comandanții regimentelor de tancuri din Râmnicu Vâlcea și Pitești, care au promis sprijin în caz de nevoie (erau umiliți de către comandanții armatei ruse). În momentul încercuirii grupului, efective ale acestor regimente au ieșit din cazărmi pentru a sprijini grupul din munți, dar, din cauza agenților infiltrați ai Securității, au fost oprite de trupele de Securitate la ieșirea din oraș, comandanții regimentelor fiind arestați și executați. Prin infiltrarea de agenți securiști (cazul fotbalistului Ciorbanca, ofițer de Securitate, jucător al clubului de fotbal Dinamo Pitești), în toamna anului 1948 grupul a fost încercuit de efective masive de Securitate (mai multe regimente). Membrii grupului au fost prinși pe Valea Topologului, arestați, judecați în procesul de la Craiova și condamnați la ani grei de temniță, tortură, teroare.În legătură cu încercuirea și prinderea aș dori să fac o mică paranteză menită să evidențieze marea omenie și camaraderie a lui Dumitru Apostol. Se afla într-o poziție favorabilă de a ieși din încercuire și de a scăpa. Cu riscul de a fi prins, fără nicio șovăială, s-a întors în încercuire, a luat în spate pe camaradul său grav rănit Puc Predescu și a trecut apa râului Topolog spre a ieși din încercuire, ceea ce i-a îngreunat deplasarea, fiind prinși amândoi. După capturare, au fost încarcerați. La 1 decembrie 1949 li s-a deschis celebrul proces de la Tribunalul Militar Craiova. În cuvântul său din cadrul acestui proces, Dumitru Apostol a menționat și cazul ofițerului luat prizonier, tratat și eliberat, care a recunoscut faptele. Când maiorul Cârnu, prezent la proces, îi cerea insistent condamnarea la moarte, Dumitru Apostol nu a ezitat a-i aminti acestuia incidentul din coasta Cărpenișului, din ziua de Paști a anului 1948. Declarația a produs rumoare în completul de judecată și a condus la retrogradarea maiorului Cârnu la gradul de căpitan, rămânând însă în funcția de comandant al Securității Pitești. Cum Dumitru Apostol urma a se reîntoarce în Penitenciarul Pitești, răzbunarea lui Cârnu era una evidentă.

În sentința nr. 1785 din 1 decembrie 1949, Dumitru Apostol a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, confiscarea averii și 10.000 de lei cheltuieli de judecată.După proces, a fost dus din nou în arestul Securității Pitești, unde căpitanul Cârnu era atotputernic. Măcinat de umilința retrogradării în grad și de ambiția răzbunării, a plănuit un scenariu (demn de Caterina de Medici). La începutul lunii februarie, mai precis în seara zilei de 6 februarie 1950, Dumitru Apostol a fost ridicat din arest, urcat într-o mașină a Securității, însoțit de căpitanul Cârnu, de șofer, plutonierul major Ciofrângeanu, și încă un ofițer, și au plecat spre comuna natală Șuici, unde au ajuns în jurul orei 18, când era deja întuneric. Motivul invocat de Cârnu pentru deplasare a fost acela că îl va supune pe Dumitru Apostol judecății publice. Cea de la Craiova nu era de ajuns și definitivă? Nu, pentru că torționarul Cârnu îi dorea moartea pe care o ceruse insistent și la Craiova. Dar ce adunare populară putea fi organizată la acea oră, pe întuneric, printre troienele de zăpadă? La Primăria comunei Șuici nu era nimeni, doar omul de serviciu Ion Pârvu, care avea să-mi facă mai târziu mărturisiri.

În jurul orei 20, profesorul a fost luat din sediul Primăriei, dus la podul de peste Valea Podeni, unde era o potecă spre satul natal al lui Dumitru Apostol, Moșteni. La capătul potecii, Cârnu i-a spus că e liber să meargă acasă. Dumitru Apostol i-a ripostat: „Cu 25 de ani de muncă silnică cum pot fi liber, sunt totuși avocat, de ce vreți să mă împușcați pe la spate?”. S-a întors cu fața spre Cârnu și plutonier Ciofrângeanu, și-a desfăcut hainele și a spus: „Fiți oameni, trageți în față, nu omorâți ca lașii pe la spate. Sunteți stăpâni, sunteți puternici, fiți și oameni” (conform mărturiilor lui Ciofrângeanu și Ion Pârvu). Și inevitabilul s-a produs. Ciofrângeanu a descărcat automatul în Dumitru Apostol. L-au târât prin zăpadă până la stația de autobuz de lângă Primărie, l-au acoperit cu o pătură cadrilată țărănească din zonă aparținând celui executat, după care au plecat. Procesul verbal încheiat arată că inculpatul ar fi încercat să fugă de sub escortă, deci era necesară folosirea armamentului (conform Arhivelor CNSAS).

Răzbunarea lui Cârnu a fost înfăptuită în cel mai mârșav mod, greu de imaginat de către o minte sănătoasă.În dimineața zilei de 7 februarie, fiind înștiințat de cele petrecute noaptea de către omul de serviciu al Primăriei, Ion Pârvu, tata și cu mine (aveam 9 ani) am mers cu sania, l-am adus acasă la noi. L-au pregătit pentru înmormântare îmbrăcat în costum țărănesc (așa se purta tatăl meu). Înmormântarea a decurs nefiresc. Nu s-a permis introducerea în biserică a lui Dumitru Apostol, pentru slujba de înmormântare (din ordinul securității - Apostol era, vezi Doamne, „bandit”). În cimitir mișunau cu pistoalele la vedere securiști și lichele comuniste ale satului, „cozile de topor” Marta Murăruș, Gheorghe Șerban (Tercel), cu pistoale în mâini, amenințându-i pe cei care plângeau. Și plânsul era interzis. Acasă, personal, am cules din hainele unchiului și nașului meu de botez peste 20 de gloanțe de automat P.P.S. (după spusele specialiștilor). Până și arma, nu numai ideologia și practicile, erau rusești.

Acesta a fost, sumar, filmul vieții și luptei eroului martir profesor avocat Dumitru Gh. Apostol. Dumnezeu să-l odihnească după neodihnita-i viață!

Prof. Dumitru Apostol

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews