Din motive asupra cărora putem specula destul, un grup de tovarăși ai lui Horia Roman Patapievici, marșutizat de la ICR la Casa de Licitații ARTMARK, ca sinecurist-șef, a încercat să blocheze o licitație perfect legală a unor bunuri ale lui George Enescu sau relaționate cu opera și activitatea marelui român, care se desfășoară azi la Casa de Licitații HISTORIC.

Redăm doar o parte din lista pestriță a înflăcăraților revoluționari ai Rețelei Soros din România, fără alte comentarii:

Mihai Șora, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Sorin Alexandrescu, Adrian Cioflâncă, Péter Deményi, Radu Jude, Oana Marinescu, Iulia Motoc, Cristian Preda, Marilena Rotaru, Emilia Șercan, Laura Ștefănuț, Bogdan Tătaru-Cazaban și alții dar, cu voia Dvs, să nu-l uităm, ultimul pe listă, Vladimir-Volodea Tismăneanu. Culmea, Patapievici lipsește. S-a dat la fund, probabil, ca să nu se zică că atacă concurența.

Ce vor ei? Nu se știe exact. Scandal, în primul rând. Sabotaj. Expunere. Figuri. Bărci. Bani? N-avem idee. Pentru a ne lămuri însă asupra legalității licitației, am apelat în primul rând la Ministerul Culturii, a cărui poziție lipsea din tot haloimăsul patapleșotismănean. De asemenea, prezentăm pe lângă opinia ministrului Bogdan Gheorghiu, pe cea oficială a Ministerului cât și, direct de pe site-ul Casei de Licitații, poziția Historic dar și un Protest primit la redacție din partea Asociației Comercianților de Artă din România. Ca să rămână.

Bogdan Gheorghiu, Ministrul Culturii: „Domnul Andrei Pleșu ca fost ministru al Culturii stie foarte bine că nu mai pot eu inventa roata”

„Da. Ce pot să vă spun. Domnul Andrei Pleșu a fost ministru al Culturii, stie foarte bine că nu mai pot eu inventa roata. Eu nu pot să fac o comisie acum, în condițiile în care în România, prin lege, există Comisia Muzeelor și Colecțiilor, care asta face, clasează sau declasează bunuri. Pentru că dacă comisiile pentru patrimoniu se referă la partea asta de imobile, aici vorbim de patrimoniul mobil, în cazul de față. Pentru că în cazul de față este o vioară, este vorba despre o vioară și o partitură, sunt două chestiuni separate. Eu ce să vă spun ca ministru al Culturii? Acolo e și o poveste cu iz de scandal, pentru că ARTEXIM-ul a ieșit extrem de agresiv la adresa acestei case de licitații. Casa de licitații a răspuns pe măsură, spunând că va face plângere penală și va da în judecată oricine (sic!) le afectează reputația, pentru că ei sunt o casă de licitații serioasă și care respectă legea, legislația în vigoare. Lucrurile sunt simple, din punctul meu de vedere, și foarte mulți încearcă să agite apele, și ar încerca să implice ministrul, încercând să îl tragă de o parte sau de alta. Nu mă voi lăsa atras în acest joc. Și de ce spun că e simplu? Avem Comisia Națională a Muzeelor și Colectiilor. Deja dânșii au, aici nu mergi cu bunuri, mergi cu dosare, mergi cu dovezi, pe lângă bunurile respective. Deja la ora la care vorbim noi aici în studio a avut loc, luni, o primă întâlnire a acestei comisii. Eu am un secretar de stat care răspunde de zona de patrimoniu și de zona muzeală, domnul Brătescu, care îmi va da mai multe detalii. Dar la ora asta știu că în acea comisie, în acea ședință nu s-a aprobat clasarea acestor bunuri. Și revin la ideea inițială. Dar nu că s-ar fi respins definitiv, ci s-ar fi cerut ceva completări, precizări, în fine. De ce spuneam că e simplu? Această comisie are abilitatea conferită de statul român de a spune dacă acele bunuri sunt sau nu sunt de patrimoniu. Dacă nu sunt de patrimoniu, e treaba lor, eu nu mai am ca ministru al Culturii nicio treabă, nu neapărat eu, dar instituția pe care o coordonez, nu mai are nicio treabă, și atunci ei pot să liciteze unde vor. Dar dacă sunt de patrimoniu, lucrurile sunt la fel de clare, dânșii trebuie să se adreseze Ministerului Culturii, pentru a afla dacă statul român, prin Ministerul Culturii, își exercită sau nu dreptul de preemțiune asupra lor. Legea e clară, dacă ai un bun de patrimoniu, prima dată trebuie ca statul să spună că nu-l cumpără, apoi îl vinzi cui dorești.

Să știți că eu semnez, nu chiar zilnic, dar aproape zilnic, neexercitări de drepturi de preemțiune pe diferite clădiri unde oamenii doresc să construiască un hotel, un restaurant și așa mai departe. Și poate mă veți întreba de ce le semnați. Păi, unu, alocările sunt zero de obicei la exercitarea dreptului de preemțiune, doar dacă apare un caz excepțional, și doi, așa e și firesc. Cum omul care, nu știu, moștenește sau primește în retrocedare o pădure și e pădurea lui privată, nu înseamnă că poate să o taie cum vrea el, se supune regimului silvic. Așa și aici, dacă statul nu-și exercită dreptul de preemțiune și o ia un privat, privatul respectiv trebuie să se se se respecte toată legislația în patrimoniu.”, a declarat Bogdan Gheorghiu la un post de televiziune național.

Ministerul Culturii pentru ActiveNews cu un răspuns venit pe uiltima sută de metri

„Casa de licitații Historic S.R.L. a depus la Direcția pentru Cultură a Municipiului București, 2 documentații în vederea exercitării dreptului de preempțiune al statului român, prin Ministerul Culturii, în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Documentațiile au ca obiect instrument muzical – „Vioara tip Joseph Guarnierus, autor: atelierul fraților Wolff Kreuznach” și „manuscris – Partitură Manuscris a operei „Oedip”+4 adnotări olografe, autor: George Enescu”.

Casa de licitații a solicitat și clasarea celor 2 bunuri culturale mobile, depunând documentații în acest sens.

În prezent, procedurile de preemțiune și cea de clasare se află în desfășurare.

În ceea ce privește legalitatea licitației, precizăm că responsabilitatea organizării acesteia revine agentului economic autorizat să comercializeze bunuri culturale mobile.

Vânzarea la licitație a bunurilor culturale mobile clasate în Tezaur se poate face numai cu respectarea dreptului de preempțiune al statului român, prin Ministerul Culturii, cf. art. 36 din Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, cu modificările și completările ulterioare.

Nerespectarea exercitării dreptului de preempțiune al statului român atrage nulitatea absolută a vânzării.

În privința cererilor de clasare a bunurilor, precizăm faptul că acestea au fost introduse pe ordinea de zi a ședinței Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, din data de 13 septembrie 2021. Comisia a analizat cererile, precum și documentațiile care le însoțesc și a hotărât pentru ambele cereri: „Pe baza Raportului de expertiză prezentat, care nu conține date verificabile, C.N.M.C. nu poate să claseze bunul și solicită o  contraexpertiză.”

În acest context, precizăm că Ministerul Culturii își poate exercita dreptul de preempțiune doar pentru achiziționarea bunurilor culturale mobile clasate în Tezaur.”

Biroul Comunicare al Ministerului Culturii

Casa de Licitații Historic: Am asistat stupefiați la verdicte date după ureche, petiții și mobilizări online, o sarabandă a acuzațiilor și a scenariilor ridicole

„Incertitudinile pandemiei, precipitarea evenimentelor internaționale, alertele meteo sau poate doar scăpările unor persoane inflamate de functii vremelnice, au generat confuzie și un conflict fără temei, nefericit alăturat Festivalului „George Enescu”. Casa de licitații Historic întelege pe deplin amploarea și semnificația acestui eveniment major și face, ca întotdeauna, eforturi pentru identificarea și punerea în valoare a bunurilor culturale și de patrimoniu, respectând strict procedurile și legislația în vigoare.

Pregătind o licitație dedicată lui George Enescu, am solicitat Artexim închirierea unui stand în care doream să prezentam piesele deosebite, legate de viața si creația marelui compozitor. Am socotit demersul nostru oportun și inspirat, la sărbătorirea lui Enescu și a muzicii sale. Fără vreun argument sau dovadă, abuzând de vizibilitatea dată de eveniment și sfidând normele elementare ale dialogului, căteva persoane au ținut să transforme rezultatul a doi ani de muncă, documentare și negocieri, într-o cacialma, denumindu-ne munca „infracțiune”. Am asistat stupefiați la verdicte date după ureche, petiții și mobilizări online, o sarabandă a acuzațiilor și a scenariilor ridicole, când ar fi fost atât de simplu să fie ascultate și argumentele noastre. Celor ce au lansat ,,opinii" închipuindu-și doar contrafaceri și speculă, le atragem atenția că activitatea noastră își atinge menirea doar tutelată de pasiune, dedicare, strânsă colaborare cu colecționari care în vremuri nefaste, prin sacrificii și discreție au contribuit la salvarea și păstrarea unor comori naționale. E un efort continuu, pentru descoperirea și punerea în valoare a unor arhive și artefacte care - nu de puține ori - doar astfel ajung să își găsească locul, fiind integrate în peisajul sau patrimoniul nostru cultural.

Dacă declarația olografa a lui Romeo Draghici nu a fost suficientă, ba chiar a alimentat ,,suspiciuni", reamintim ca in anul 2013, tot cu prilejul Festivalului „George Enescu” (!), înscrisul enescian, vioara și alte materiale, provenite din aceiași arhivă, au fost expuse chiar de proprietarul lor, într-o vitrină dedicată și instalată în foaierul Operei Nationale. Alt argument peremptoriu este prezentarea și reproducerea aceluiași document, ,,sumar muzical al Operei Oedipe", cu sublinierea colecției din care provine (!), în volumul „George Enescu - Un suflet românesc în universalitate” (Ed. Alma, Galați, 1998) prefațat de regretatul muzicolog Viorel Cosma.

Dacă ar fi vrut, detractorii noștri ar fi aflat cu ușurință că aceste bunuri, transformate de ei în corpuri delicte, au o proveniență indiscutabil legală și au fost cercetate și supuse atenției unor specialiști consacrați din domeniul muzical. A fost mai simplu să refuze comunicarea, să semnaleze ilegalități închipuite, să invoce responsabililtățile ministerului sau să evite grațios decizii rezonabile, care le reveneau.

Regretăm situația în care ne regăsim, respingem toate acuzațiile ce ni s-au adus, iar dovadă ca bunăcredinței, vom continua să apărăm munca, efortul echipei, colaboratorii, scopul și etica întregii noastre activități. Numai așa vom convinge că, în aspirații și fapte, suntem de aceeași parte a baricadei cu cea care a scris: „Perspectivele se schimbă pe măsură ce urcăm și coborâm. Stă în puterea noastră să deschidem ochii, urechile și inima, să înțelegem, să asumăm, să învățăm și să acționăm”, respectiv Oana Marinescu.”

Scrisoare Deschisă a Asociația Comercianților de Artă din România

20 septembrie 2021

Către,
Ministerul Culturii
Excelenței Sale Ministrul Culturii, Domnul Bogdan Gheorghiu

Ref: recenta comunicare publică a reprezentatului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor cu privire neconcludența și nelegalitatea rapoartelor de expertiză aferente propunerii de clasare la categoria tezaur a viorii Gebruder Wolff ce ar fi aparținut lui George Enescu, respectiv a filei de partitură Oedip cu adnotări ale compozitorului George Enescu, mai precis loturile 87 și 88 din Licitația casei Historic, programată pentru data de 22 septembrie curent;

Excelență,

Asociația Comercianților de Artă din România, afiliată CINOA, organism profesional reunind operatorii economici pe piața culturală autorizați și reprezentând interesele de breaslă ale promotorilor artei vizuale și obiectelor simbolice de identitate românească,

Ne adresăm domniei voastre în calitate de cap al autorității administrative în organizarea și comunicarea culturii românești, cu atribuții de coordonare atât a activității Direcției de Patrimoniu cât și a Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor,

cu următorul

PROTEST

cu privire la maniera de soluționare (mai bine zis – de nesoluționare) a dosarului de clasare, adoptată de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor în sedința de luni 13 septembrie curent, care, urmărind în fapt amânarea licitării publice a celor două loturi, cele mai semnificative din licitația organizată Casa Historic, așadar, voit sau nu, distorsiunea activității economice a unui operator economic autorizat de Ministerul Culturii, a) a calificat drept „nelegale și neconcludente” rapoartele profesioniste de expertiză alcătuite de un expert specializat și acreditat de Ministerul Culturii, respectiv b) a inversat sarcina probei, solicitând operatorului economic producerea unor rapoarte suplimentare, a căror sarcină revine, conform legii, administrației culturale, aducând, prin amânarea abuzivă, pe această cale, a soluționării la care era obligat conform legii, prejudicii materiale și de imagine operatorului economic autorizat Historic, precum și breslei în ansamblu.

Astfel,
Rezoluția Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor nu a fost comunicată operatorului economic, nici afișată pe websiteul ministerului – deși era necesară și așteptată de operator și de întreaga piața culturală; aceasta a fost însă comunicată presei: https://romania.europalibera.org/a/expertiza-enescu-neconcludenta/31457803.html – expertul Casei s-ar fi pronunțat „fără dovezi materiale”, „concluzii care nu pot fi verificate de terți independenți” – respectiv tălmăcită către casa Historic de Direcția de Cultură București, prin adresa nr. 3920/15.09.21, în sensul că „raportul de expertiză nu conține date verificabile”.

Însă, în fapt și în drept:

a) Rapoartele de expertiză au fost întocmit de expert nu numai acreditat de Ministerul Culturii, ci și specializat (în instrumente muzicale), spre deosebire de rapoartele de expertiză (descărcabile din baza de date ținută de INP cu privire la bunurile culturale clasate în patrimoniul național cultural) ce privesc bunuri culturale ce au aparținut ori pot fi puse în legătură cu George Enescu, clasate la propunerea expertului desemnat de Muzeul Memorial din Dorohoi, nespecializat (acreditat pentru „cultură literară”, iar nu pentru instrumente muzicale), dar aprobate de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor;

b) Aceleași rapoarte de expertiză, întocmite de expertul specializat și acreditat desemnat de Casa Historic, sunt detaliate și abundent completate cu informație de specialitate, spre deosebire de rapoartele de expertiză propuse de Muzeul Memorial George Enescu din Dorohoi, care sunt sumare și parțial necompletate, însă aprobate de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor;

c) Formatul de raport de expertiză este reglementat de normele Ministerului Culturii, iar nu la discreția expertului referent; acest format nu prevede o rubrică pentru „dovezi materiale” ori pentru „date verificabile”, ci organizează util, din perspectiva nevoii legii, de protejare a patrimoniului cultural important, constatările avizate ale unui expert specializat și acreditat în prealabil de Minister; prin urmare Comisia nu poate reproșa întemeiat și legal expertului referent lipsa unor „dovezi materiale” de anexat raportului de expertiză;

d) Pe de altă parte, materialul supus expertizării a cuprins acele dovezi materiale a căror lipsă o acuză Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor – certificatul explicit al executorului testamentar al lui George Enescu, evaluări ale unor artiști care au inspectat și testat instrumentul;

e) Sarcina întocmirii ori asigurării raportului de expertiză aferent propunerii de clasare nu revine, conform legii patrimoniului național cultural mobil și normelor în aplicarea acesteia, operatorului economic autorizat, ci Direcției de Cultură București; în practică aceasta solicită operatorului să contracteze un expert acreditat și specializat care să realizeze raportul de expertiză, raportat la lipsa, în structura proprie de personal, a unor specialiști în domeniile culturale relevante, respectiv din deficitul de bugetare a tarifelor necesare plății unor experți independenți, specializați și acreditați, pentru diversele categorii de bunuri culturale a căror clasare se propune, riguros, de operatorii economici ce se străduiesc să respecte legea patrimoniului cultural; câtă vreme această obligație/sarcină, de verificare independentă, revine din capul locului, administrației culturale, nu se poate solicita tot operatorului economic acreditat, pe costul propriu, o expertiză suplimentară, acreditată și specializată;

f) Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor solicitantă de expertiză suplimentară este acreditatorul experților și suma competențelor expertizatoare, fiind alcătuită, teoretic, de cei mai avizați dintre experții români în bunuri culturale; dar solicită operatorului economic, un privat, să identifice un alt expert, acreditat tot de Comisie (care este conștientă de caracterul de nișă al specializării necesare și de raritatea specializării între experții acreditați de ea), care să realizeze o expertiză terță suplimentară...

În opinia noastră, bizuit pe documentele făcute publice, propunerea de clasare cuprindea toate datele solicitate de lege, fiind completă și punctuală. Desesizarea/denegarea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor este, din păcate, neîntemeiată și nelegală, precum și prejudiciabilă, împiedicând asumat vânzarea operatorului economic autorizat: „Dacă se face fără aviz, licitația este nulă și casa de licitație ar trebui să dea banii înapoi celui care a câștigat și să recupereze bunul, a mai precizat Silvan Ionescu...” (https://romania.europalibera.org/a/controversata-licitatie-enescu-bunurile-la-vanzare-nu-au-aviz/31431530.html).

Cu considerație,
În numele și pentru
Asociația Comercianților de Artă din România
___________________