Ludovine de la Rochère, lidera mișcării populare „La Manif pour tous”, care mobilizează periodic milioane de francezi în stradă în favoarea familiei naturale, explică, într-un interviu pentru ziarul Lumina, care sunt riscurile cu care se confruntă societatea și familia odată cu legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex.  Lidera mișcării „La Manif Pour Tous” („Manifestația pentru Toți”), mișcare înființată în 2013 ca răspuns la proiectul guvernului socialist francez de a legifera legea „Mariage pour Tous, atrage atenția și asupra pericolului răspândirii teoriei genului și avertizează clasa politică românească, împărțită în două în ceea ce privește organizarea referendumului pentru familie, că promotorii legilor favorabile minorităților sexuale din țările europene au pierdut puterea, pentru că nu reprezintă voința populară.

Publicăm mai jos pasaje din acest interviu:

„România trebuie să conștientizeze că e nevoie să facă tot posibilul pentru a nu se confrunta cu revendicarea instituției căsătoriei de către cuplurile formate din doi bărbați sau două femei și, implicit, cu consecințele acesteia. De aceea, este absolut necesar să se împlinească cerința celor trei milioane de români, adică să se organizeze un referendum care să permită înscrierea în Constituție a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. Este singurul mod în care se poate proteja viitorul României și al familiei românești.” (...) Căsătoria și familia decurg inevitabil una din cealaltă. Căsătoria este pentru întemeierea unei familii, iar organizațiile minorităților sexuale o cer pentru că vor să obțină și legalizarea procreării asistate medical pentru cuplurile de femei, respectiv a procreării prin închirierea de mamă purtătoare pentru cuplurile de bărbați.”

„În ultimii 15 ani, în Franța s-a răspândit teoria genului, sau ideologia gender, care spune că, deși ne naștem cu un sex biologic masculin sau feminin, nu înseamnă că masculinitatea sau feminitatea sunt un dat, ci simple constructe subiective și schimbătoare. Această ideologie promovează ideea că bărbații nu sunt în mod fundamental diferiți de femei și că fiecare este liber să-și aleagă singur genul: masculin sau feminin. De aceea, activiștii gender susțin că la starea civilă nu ar mai fi important să se declare sexul copilului.

Această confuzie între bărbat și femeie antrenează o confuzie între rolul tatălui și cel al mamei, între paternitate și maternitate. Și conduce în mod inevitabil la ideea că doi bărbați sau două femei își pot întemeia o familie folosind tehnologiile reproductive și recurgând la donatori terți de gameți.

Dar aceasta are drept consecință „crearea” intenționată de copii fără tată sau fără mamă. Din moment ce această ideologie spune că bărbatul nu este diferit de femeie, atunci nici rolul tatălui nu este diferit de al mamei, astfel încât doi tați sau două mame pot înlocui foarte bine un tată și o mamă. Desigur, în realitate este imposibil: tatăl nu este mamă, iar mama nu este tată. Astfel, se ajunge la aberații a căror primă victimă este copilul.”

Astăzi, în Franța, lupta se dă pentru protejarea drepturilor copilului, dar și a societății. Este legală „căsătoria” între doi bărbați sau două femei. Deși organizațiile LGBT pun presiune enormă asupra legiuitorilor, datorită mișcării La Manif pour tous, aceștia nu au îndrăznit să legalizeze și reproducerea asistată medical în absența tatălui copilului (pentru cupluri de două femei sau pentru femeile singure). O astfel de măsură ar avea drept consecință comercializarea ființelor umane [nenăscute - n.n.], a vieții înseși prin vânzarea de material seminal cuplurilor de femei sau închirierea unei femei portante care apoi să livreze copilul unui cuplu de bărbați homosexuali”.

„Problema este că, așa cum s-a văzut și în Franța, uniunile civile conduc ulterior la revendicarea căsătoriei și apoi și a adopției pentru persoanele de același sex. Este vorba despre legătura cu legea familiei și asimilarea acestor cupluri cu o familie. Întotdeauna are loc efectul de domino, care duce la amendarea tot mai transgresivă a legilor. Ca parteneri ai unei uniuni civile, cei doi pot revendica dreptul la adopție și accesul la reproducerea asistată medical (pentru cuplurile de femei), respectiv la mamele-surogat, „închiriate” (pentru cuplurile formate din bărbați).

Parteneriatul civil, chiar dacă nu este căsătorie, antrenează aceleași consecințe ce decurg din legislația familiei. Și mai este și jurisprudența CEDO, care consideră că, în aceste parteneriate, cuplurile de același sex trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca și cuplurile formate din bărbat și femeie. Și de aici consecințele menționate, pe care parteneriatul civil le-a antrenat deja în țările europene.”

Să se gândească la interesul general și pe termen lung. Anumite considerații fundamentale legate de viața umană, de bioetică, trebuie să primeze. Trebuie să reflecteze la aceste subiecte, să fie pregătiți. Sunt primii răspunzători de lumea pe care le-o lăsăm moștenire generațiilor viitoare.

În plus, cei mai apreciați sunt oamenii politici care îndrăznesc să-și asume idei adevărate, puternice, să spună lucrurilor pe nume. Toți promotorii legilor favorabile minorităților sexuale din țările europene au pierdut puterea, pentru că acestea nu reprezintă voința populară.