Am intrat într-o librărie – una dintre plăcerile mele–, să lecturez câteva pagini din prealăudatul roman ”Theodoros”, al preaslăvitului Cărtărescu.

Eram curios să văd dacă este un roman, așa cum el s-a lăudat, ori o altă ”creație” pe care cu greu o poți încadra; dacă a trecut de la proza auctorială la cea autoreflexivă, ce strategii narative a folosit? Este un om cu o acuitate intelectuală și va înlocui aticismul cu asianismul, fără să creeze un ghiveci pseudointelectual? 

Dacă a învățat cum se scrie un dialog? Universul diegetic și dialogul interior...

Vă recunosc că am răsfoit 155 de pagini din respectiva carte, iar surprizele neplăcute au început să apară destul de repede. Parcă citeam din ”Orbitor”... Același delir porno! Veți descoperi aceleași cuvinte și expresii scabroase: ”limbrici”, ”sulă”, ”mădulare”, ”sămânța bărbătească” etc.

Iată un fragment care te pune pe gânduri...oare nu e schizofrenie??

„O femeie care-și vindea trupul, venită din Sudan, de la care Hailu cumpărase oarecând păcat și destrăbălare, îi păstrase în gură sămânța și-o scuipase asupra unei icoane de argint, căci sămânța bărbătească era sufletul omului, și datoria femeii era s-o mântuiască precât de mult cu putință din carne și s-o-ntoarcă la Zămislitorul a toate bunătățile. Un negustor de frâie îi destăinuise că Dumnezeu și Satanael erau frați gemeni, ieșiți împreună din pântecul Neființei, si că de-aceea era lumea asa pestriță, și-mpărțită între rău si bine, că amândoi ciopliseră la minunăția ei. Prin aceasta, Satanael era la fel de demn de închinăciune ca și Dumnezeu.”

(frag. din Theodoros, de Mircea Cărtărescu, pag. 151)

Postmodernism, nu?! Nu mă credeți? Dacă aveți curiozitatea, am fotografiat câteva pagini...Restul este pe riscul dumneavoastră!

Citiți-l pe Cărtărescu–toată opera lui pornografică–și apoi veți descoperi efectele gheboșeniei actuale în atitudinea tinerei generații. Acum se văd efectele experimentului securistic de a promova un scriitor mediocru-cu premii cumpărate din banii statului, așa cum i-au procurat sute și Elenei  Ceaușescu -, pentru a marginaliza  scriitorii puternici. Epigonii susținuți de globaliști au distrus cultura română.   Asta s-a dorit!

Lucian Ciuchiță

Din creația academică a porno-nobelistului

"Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă.

Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.

Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.

Pentru că trec cu un curaj neașteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăznețe și inventive nu din perversitate, ci ca să-ți arate că te iubesc.

Pentru că fac toate treburile sâcâitoare și mărunte din casă fără să se laude cu asta și fără să ceară recunoștință.

Pentru că nu citesc reviste porno și nu navighează pe site-uri porno.

Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care și le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate și de neînțeles.

Pentru că își desenează și-și pictează fețele cu atenția concentrată a unui artist inspirat.

Pentru că au obsesia pentru subțirime a lui Giacometti.

Pentru că se trag din fetițe.

Pentru că-și ojează unghiile de la picioare.

Pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câștigă.

Pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri când sunt oprite la stop și treci pe zebră prin fața lor.

Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minți.

Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minți.

Pentru că-ți spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puțin, ca un fel de compensație.

Pentru că nu se masturbează.

Pentru că au din când în când mici suferințe: o durere reumatică, o constipație, o bătătură, și-atunci îți dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca și tine.

Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecționând mici observații și schițând subtile nuanțe psihologice, fie brutal și scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină.

Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii.

Pentru că le înnebunește „Angie” al Rolling-ilor.

Pentru că le termină Cohen.

Pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.

Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe.

Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucrușoare umede, negre, roșii și albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafețe au de acoperit.

Pentru că în filme nu fac duș niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme.

Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privința frumuseții altei femei sau a altui bărbat.

Pentru că iau viața în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.

Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.

Pentru că țin minte numele actrițelor și actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.

Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.

Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguț pe care-l văd în troleibuz.

Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke.

Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât în reclame.

Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaților.

Pentru că sunt blonde, brune, roșcate, dulci, futeșe, calde, drăgălașe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.

Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineață, când timp de o oră ronțăiți biscuiți și puneți ziua la cale.

Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbați, nici altceva.

Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se rotește ca o planetă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor.”

(Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile)

"Orbitor. Aripa Dreapta” (M. Cartarescu) - Extrase

"Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gindeste ce se gindeste si dup-aia zice: "Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroasa?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: "Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!”” (pg. 58)

"Pina si-mparatul Nero se spala la cur cu Dero” (pg. 61)

"”Avem ciorapi pentru femei cu gauri”, de unde discutia trece de la politica la femei, la gaurile lor paroase dintre picioare, la ce sa le faci ca sa le innebunesti… Pe cind unul le zice, a nu stiu cita oara, despre bilutele de rulment pe care si le-a bagat el pe sub pielea pu..i” (pg. 62)

"ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroase apoi” (pg. 84)

"Acolo faceau parintii lui caca si pipi, asa cum el facea la oala (…). In plus, de cite ori un caca-i iesea din fund cadea pleoscaind in apa” (pg. 85)

"Dar toate fetitele si toate femeile aveau o gaura-ntre picioare, care era pasarica lor” (pg. 151)

"dragule… da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pg. 185)

"O fu.. in urechi, o f… in urechi, o f… in urechi” (pg. 191, cei sapte pitici despre Alba ca Zapada)

"altu’ pe piz… ma-sii” (pg.199)

"Li s-a urit cu binele, fu… in gura de prosti” (pg. 199)

"nu ne e frica de p… astea” (pg. 199)

"Fu… mama ma-sii de situatie” (pg. 199)

"pastele si grijania ma-sii!” (pg. 199)

"imi bag pu… in regina Angliei” (pg. 241)

"Ma fu… in ea de Casa Alba?” (pg. 241)

"CIA ce cacat e” (pg. 242)"

Doamne păzește! Din decență pentru cititori nu am redat toate cuvintele așa cum apar ele in faimosul volum "de Nobel” publicat de nu mai puțin faimoasa editură Humanitas (fosta Editură Politică a PCR oferită "disidentului” Liiceanu de Iliescu).

Victor Roncea